S-a stins din viaţă Oana Ioachim, actriţa Teatrului Mic din Bucureşti – 48 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/s-a-stins-din-viata-oana-ioachim-actrita-teatrului-mic-din-bucuresti-48-de-ani/

Actriţa Oana Ioachim a murit în această dimineaţă, la vârsta de 48 de ani. Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt aşteptaţi duminică, de la ora 12.30, la Cimitirul Sf. Vineri de pe Calea Griviţei din Bucureşti, au transmis reprezentanţi ai Teatrului Mic.

Un articol de Petre Ivan|11 septembrie 2015

Fiica dramaturgului Paul Ioachim, Oana Ioachim a avut o carieră recunoscută atât în teatru, cât şi în cinematografie.

Angajată a Teatrului Mic din Bucureşti timp de aproape 20 de ani, a lucrat cu regizori precum Cătălina Buzoianu, Dan Micu, Oana IoachimDragoş Galgoţiu, Dinu Manolache, Sanda Manu, realizând de fiecare dată roluri care au rămas cu siguranţă în memoria publicului.

Personajele cărora Oana Ioachim le-a dat viaţă în spectacole precum „Mătrăguna”, „Regăsire”, „Trei jobene”, „Desculţi în parc”, „Popcorn” sau „Cum iubeşte cealaltă jumătate „au fost aplaudate de iubitorii teatrului de-a lungul anilor.

Născută pe 17 iulie 1967, Oana Ioachim a jucat în 12 filme, printre care „America, venim!” (2014) şi „Icre Negre/ Caviar” (2010), de Răzvan Săvescu, „Cealaltă Irina” (2009), de Andrei Gruzsniczki, „Alexandra” (2007), scurtmetraj de Radu Jude, „Niciodată nu e prea târziu” (2006), de Alexandru Berceanu, şi „Amen/ Amen” (2002), de Costa-Gavras.

Foto: Oana Ioachim – cinemagia

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.