Să curgă sânge!
https://www.ziarulmetropolis.ro/sa-curga-sange/

CRONICĂ DE FILM Premiat în 2017 la Cannes pentru cel mai bun scenariu şi cel mai bun actor (Joaquin Phoenix), „N-ai fost niciodată aici”, scris şi regizat de scoţiana Lynne Ramsay, este o demonstraţie de stil care poate fura privirea, dar nu poate ascunde preţiozitatea şi senzaţionalismul regiei.

Un articol de Ionuţ Mareş|4 martie 2018

Joe este un asasin plătit. Deducem asta încă din debutul filmului „N-ai fost niciodată aici”, când scenarista și regizoarea scoțiană Lynne Ramsay ni-l arată curățând urmele unei crime într-un hotel.

Însă Joe nu vine din tradiția cinematografică a asasinilor cerebrali, imperturbabili, fără psihologie. Dimpotrivă, Joe ne este prezentat ca un bărbat profund tulburat.

Nu de crimele violente pe care le comite la comandă (tocmai primește o nouă însărcinare: să găsească fata unui senator, răpită probabil de proxeneți și vândută unor pedofili, și să răzbune violent fapta), ci de trecut.

Un trecut care năvălește în prezent prin flashbackuri recurente, la început fulgerătoare și neclare, apoi puțin mai lungi și tot mai lămuritoare. Încet-încet, aflăm că Joe, care acum locuiește cu mama sa în vârstă la New York (orașul e, din păcate, aproape absent), a avut o copilărie traumatizantă, cu un tată brutal ce obișnuia să-și maltrateze soția, inclusiv cu ciocanul.

Prin urmare, e cât se poate de firesc – și de clișeistic – ca Joe să se folosească în noua sa meserie de asasin chiar de ciocan.

Și asta nu e tot. Joe e bântuit și de trecutul ceva mai recent de agent special care pare să fi asistat la câteva orori ce nu-i dau pace (un mort pe o plajă; un grup de civili îngroziți).

Toate acestea par să explice postura sa încremenită într-o suferință sufletească și corporală pe care Joaquin Phoenix, premiat în 2017 la Cannes pentru interpretarea sa, o joacă într-o singură notă, cu o dorință atât de vizibilă de a face un rol presupus mare (privire mereu neliniștită, invadată uneori de lacrimi; transformare fizică; vorbe puține), încât devine, surprinzător, aproape deloc interesant.

Însă vina nu e a lui Joaquin Phoenix (fără discuție, unul din marii actori americani ai momentului), ci mai degrabă a ambiției de neoprit a lui Lynne Ramsay, laureată și ea la Cannes pentru scenariu, de a face o demonstrație de stil, probabil în încercarea de a aduce ceva proaspăt într-un gen destul de prăfuit.

Regizoarea scoțiană a debutat în 1999, cu extraordinarul „Ratcatcher”, o redare naturalistă și sinceră a copilăriei în Glasgow-ul anilor `70. A continuat în 2002, cu „Morvern Callar”, un road-movie emoționant despre două prietene pornite la drum prin Scoția. Transformarea a venit în 2011, cu „Trebuie să vorbim despre Kevin”, un teribilist thriller internațional menit a șoca pornind de la ideea răului inexplicabil care poate pune stăpânire pe un copil.

Senzaționalismul și afectarea domină, din păcate, și „N-ai fost niciodată aici”. Altfel cum s-ar explica această incapacitate nu doar de a face credibilă și relevantă durerea protagonistului, dar chiar și de a zgudui în vreun fel prin efectele de horror?

Lynne Ramsay bruschează desfășurarea liniară a narațiunii printr-un montaj al contrastelor și prin exploziile cu frânturile de amintiri (o imagine recurentă – și apăsat-metaforică – este cea cu Joe, copil sau adult, înnăbușindu-și durerea prin autosufocarea cu o pungă de plastic) și sparge o eventuală monotonie a regiei prin unghiuri neobișnuite ale camerei de filmat, totul completat de o spectaculoasă coloană sonoră a chitaristului Jonny Greenwood de la Radiohead.

Însă toate aceste elemente corecte sau chiar impresionante în sine nu se leagă într-un final, nu reușesc să ofere acel film răscolitor pe care premisele sale îl anunțau. Asta și din cauza insistenței lui Lynne Ramsay pe o introspecție psihologică destul de facilă (în detrimentul unei mai mari concentrări pe emoții directe, de moment, și pe acumulări de stări) și pe simbolistica omniprezentă, până la kitsch, a sângelui, dar și pe câteva artificii vizuale gratuite care nu fac decât să atragă atenția asupra lor, în defavoarea dramei personajului.

„N-ai fost niciodată aici” („You Were Never Really Here”) a intrat în cinematografele din România la 2 martie, fiind distribuit de Voodoo Films.

14
/08
/20

Miercuri, 12 august, a început la Sfântu Gheorghe cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Indendepent ANONIMUL IIFF. Dacă în mod obișnuit la proiecții participau aproximativ 3500 de persoane, anul acesta evenimentul se desfășoară în condiții speciale, impuse de pandemie, numărul maxim de spectatori fiind de 400 de persoane la fiecare proiecție, multe dintre acestea sold-out.

11
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Chiar dacă îi știam și îmi plăcuse precedentul lungmetraj, „Marussia” (2013), tot m-a luat prin surprindere noul film realizat de Eva Pervolovici, regizoare română stabilită în Franța – documentarul „Delta Bucureștiului” (2020), proiectat în premieră mondială la TIFF.

11
/08
/20

„Acasă”, documentarul de debut al lui Radu Ciorniciuc, a fost distins cu Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, înmânat de Ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, pe scena Galei de închidere a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care a avut loc în Piața Unirii, sâmbătă, 8 august.

10
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Proiectat în premieră în România la TIFF, unde a obţinut marele premiu al secţiunii Zilele Filmului Românesc, documentarul „Acasă” (2020), debutul ca regizor al jurnalistului Radu Ciorniciuc, îi are ca protagonişti pe membrii ultimei familii care a locuit în Delta Văcăreşti înainte de transformarea locului în parc natural.

10
/08
/20

Cele mai bune filme ale ediției și cineaștii momentului au fost aplaudați sâmbătă seară, pe 8 august, la Gala de decernare a premiilor Festivalului Internațional de Film Transilvania, organizată pentru prima dată în istoria festivalului în aer liber, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.

09
/08
/20

"Tot amânam întâlnirea cu Dan Chişu. Recent am reuşit să ne vedem şi mai ales să-i văd ultimul film regizat – ”5 minute”. Ce pot spune despre film? Surpriza a fost neaşteptat de...". Citiţi un text pentru Ziarul Metropolis al scriitorului Vasile Ernu.

07
/08
/20

TVR 1 difuzează sâmbătă, 8 august, de la ora 21.10, filmul „Grăbeşte-te încet“, în regia lui Geo Saizescu. Regăsiţi mai jos un interviu cu actorul Radu Gheorghe, care interpretează în film rolul globe-trotter-ului Bebe Ciupercuţă. Actorul povesteşte cu multă bucurie despre întâlnirea cu marii actori din distribuţia filmului, despre rolul său, dar şi multe lucruri amuzante (cum s-a ales cu o poreclă după acest film, ce dificultăţi i-a creat scena sărutului etc.).

05
/08
/20

CRONICĂ DE FILM Proiectat în premieră la TIFF, „Casa cu păpuşi” (2020), documentarul de debut ca regizor al directorului de imagine Tudor Platon, este portretul tandru al unor femei în vârstă, dar pline de viaţă, care îşi deschid sufletul în faţa aparatului de filmat al tânărului cineast.

Pagina 1 din 26812345...102030...Ultima »