„Snowden”. Sau cum să faci un thriller despre trezirea conştiinţei
https://www.ziarulmetropolis.ro/snowden-sau-cum-sa-faci-un-thriller-despre-trezirea-constiintei/

CRONICĂ DE FILM „Snowden” este o hagiografie. Dar asta nu ar trebui să surprindă. Oliver Stone a fost întotdeauna un portretist nemilos cu America. Într-atât de vehement încât, în ultimii ani, a trecut în extrema de a intervieva, în documentare encomiastice, lideri autoritari din America Latină.

Un articol de Ionuţ Mareş|17 noiembrie 2016

Oliver Stone a fost mereu un critic şi un satirist acid, iremediabil interesat de istoria SUA şi care a denunţat în opera sa, printre altele, militarismul, abuzurile politice, violenţa, capitalismul lacom. Mesaje polemice, transmise direct, cu atât mai eficiente cu cât sunt ambalate în filme a căror visceralitate fascinează.

Bazat pe două volume despre celebrul whistleblower Edward Snowden, fostul angajat al CIA care, cu ajutorul unor jurnalişti de la mari publicaţii, a demascat în 2013 sistemul de supraveghere în masă a comunicaţiilor folosit de Agenţia de Securitate Naţională (NSA) a SUA sub pretextul luptei antiteroriste, noul film al lui Oliver Stone este construit ca un thriller.

Un film de suspans, cu un montaj şi o coloană sonoră extrem de alerte, care dramatizează transformarea lui Snowden dintr-un programator de geniu ajuns, fără voia sa, un instrument al serviciilor secrete americane într-un erou blocat în Rusia, unde se află şi în prezent, şi vânat de SUA pentru a fi judecat pentru divulgare de secrete.

Oliver Stone nu este interesat să chestioneze sau să ştirbească în vreun fel aura lui Snowden. Dimpotrivă, construcţia clasică a filmului urmăreşte şi încearcă să explice trezirea conştiinţei tânărului informatician – de la angajarea la CIA şi până la discuţiile secrete, într-un hotel din Hong Kong, cu doi jurnalişti şi cu regizoarea Laura Poitras (care, în realitate, a şi lansat, în 2014, documentarul despre Snowden şi acele întâlniri – „Citizenfour”). Iar singurele puncte slabe ale protagonistului îi sunt atribuite, aşa cum scrie în manualul de scenaristică, în viaţa personală, mai exact în relaţia cu iubita, căreia nu îi poate dezvălui misiunile sale (de aici şi tensiunile permanente, schematic puse în scenă).

Desfăşurarea narativă din „Snowden”, a cărei dinamică nu lasă spectatorului timp de reflecţie, se încheie pe un ton nu lipsit de triumfalism, aşa cum îi stă bine unei astfel de biografii. Şi pentru a da o mai mare credibilitate abordării sale, Oliver Stone face în final transferul între ficţiune şi realitate/documentar, înlocuind cadrele cu protagonistul jucat de Joseph Gordon-Levitt cu secvenţe în care apare adevăratul Edward Snowden, filmat cel mai probabil în locuinţa sa secretă din Rusia.

Există totuşi un bemol pe care îl introduce discret Oliver Stone în tratarea sa regizorală. În primul rând, ambalajul de thriller permite ca „Snowden” să fie văzut şi ca o simplă operă de divertisment, bine executată şi în care, inevitabil, mesajul politic este diluat. Apoi, personajul Snowden este un erou uşor atipic: un om de acţiune, cu un comportament firesc, lipsit de discursuri bombastice (la această impresie contribuie şi jocul credibil-reţinut al lui Joseph Gordon-Levitt).

Filmul este, de altfel, construit din perspectiva protagonistului, astfel că Oliver Stone introduce mai multe secvenţe arondabile tradiţiei impresioniste în cinema (crize de epilepsie, posibilele deliruri, accente de paranoia). Iar omniprezenţa laptopurilor, a camerelor de supraveghere şi a aparatelor foto sugerează o societate supravegheată în masă. Un regim politic cu presupuse accente totalitare (exprimate, de exemplu, printr-o minunată secvenţă expresionistă în care Snowden poartă o conversaţie virtuală cu un superior, al cărui chip ocupă un ecran cât un perete, ca într-o distopie orwelliană).

„Snowden” este distribuit în România de Independenţa Film şi rulează în  cinematografe din 18 noiembrie

INFO

Snowden, Franţa-Germania-SUA, 2016

Regie: Oliver Stone

Distribuţie: Joseph Gordon-Levitt, Shailene Woodley şi Nicolas Cage.

Rating: ●●●○○

09
/02
/24

Cu încasări de 952 de milioane de dolari la box-office-ul mondial, onorat cu cele mai mari premii ale industriei din acest an, dominând cu câte 13 nominalizări la Oscar® și la Premiile Academiei Britanice de Film și Televiziune (BAFTA), blockbusterul Oppenheimer în care joacă Cillian Murphy, nominalizat la Oscar pentru rolul lui J. Robert Oppenheimer și Emily Blunt în rolul soției sale, biologul și botanistul Katherine „Kitty” Oppenheimer, va fi disponibil pentru vizionare în exclusivitate pe SkyShowtime din 21 martie.

09
/02
/24

Seria CultClassics aduce în atenția publicului filme semnificative sau realizatori de film importanți din istoria cinematografiei. “Am vrut să creăm un program independent, care să ne conducă într-o călătorie prin lumea filmului, să explorăm împreună diferite curente cinematografice, stiluri regizorale, culturi și spații geografice” Anca Caramelea, curator ARTA.

31
/01
/24

În februarie, pe HBO Max ai conținut nou de urmărit în fiecare zi a lunii! Cu 29 de titluri noi, este la alegerea ta dacă vrei să urmărești cele mai noi filme, seriale, documentare, animații de pe HBO Max sau, de ce nu, să te pui la curent cu altele dintre sutele de titluri care sunt deja pe platformă.

30
/01
/24

În luna februarie, „Noaptea Albă a Filmului Românesc” este dedicată unui apreciat cineast, reprezentant al Noului Val în cinematografie: Cătălin Mitulescu regizor, scenarist şi producător. TVR Cultural, TVR Internațional și TVR Moldova invită telespectatorii în noaptea de sâmbătă, 3 spre 4 februarie, la un maraton cinematografic alături cele mai reprezentative şi premiate creaţii semnate de Cătălin Mitulescu.

29
/01
/24

Vika este un DJ carismatic în vârstă de 84 de ani și o adevărată vedetă a a scenei clubbingului din Varșovia. Confruntându-se cu trecerea timpului, Vika este de părere că vârsta este doar un număr și îi inspiră pe cei din jurul ei să își trăiască viața la maxim. Documentarul „Vika!” Este disponibil pe HBO Max.

29
/01
/24

Într-o lume și o industrie care se schimbă extrem de rapid, un renumit cineast italian, autor de modă veche, caută sens în filmele pe care le face, în dragoste, precum și în politică. Din 2 februarie, Un viitor luminos/ Il sol dell’avvenire, noul film al lui Nanni Moretti, o comedie care critică modul de a face filme al platformelor de streaming și apără viitorul cinematografului, are premiera în cinema, distribuit de Independența Film.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.