Surprize previzibile
https://www.ziarulmetropolis.ro/surprize-previzibile/

CRONICĂ DE TEATRU „Pijamale“ nu e un spectacol care să te atragă prin cine ştie ce profunzimi ale textului, prin rafinamente actoriceşti sau printr-o creaţie regizorală memorabilă. Şi nici nu cred că-şi propune asta. În schimb, te îmbie cu un şir de situaţii amuzante, jucate relaxat şi coerent, care se transformă în aproape două ore de voie bună, fără pauză (şi fără să-i simţi lipsa). Spectacolul se joacă în seara aceasta, la Teatrul Metropolis.

Un articol de Adina Scorţescu|31 mai 2013

CRONICĂ DE TEATRU „Pijamale“  nu e un spectacol care să te atragă prin cine știe ce profunzimi ale textului, prin rafinamente actoricești sau printr-o creație regizorală memorabilă. Și nici nu cred că-și propune asta. În schimb, te îmbie cu un șir de situații amuzante, jucate relaxat și coerent, care se transformă în aproape două ore de voie bună, fără pauză (și fără să-i simți lipsa). Spectacolul se joacă în seara aceasta, de la ora 19.00, la Teatrul Metropolis.

Într-o casă înstărită dintr-un orășel de provincie (Deauville), soțul și soția își încep ziua. El – un domn respectabil, cu barbă, costum și întâlniri de afaceri. Ea – înaltă, frumoasă și mai tânără decât el. E de ajuns să-ți arunci o privire (familiarizată cu limba franceză) pe foaia-program ca să-ți poți imagina firul acțiunii: printre protagoniști se numără familia Chauvinet („chauvin“ înseamnă „șovin“), Leonard Joli Joli („drăguțul“), Claudine Amour și inspectorul Legrand (un fel de „ăl mai tare din parcare“).

După primele schimburi de replici, poți deja anticipa ce urmează să se întâmple, cu șanse minime de a o da în bară: „Dacă un soț își înșală soția primul, nu pare un idiot când ea îl înșală pe urmă“ îi spune Chauvinet lui Joli Joli; „Să ai o plângere oricât de mică, să-mi fac și eu meseria…“ îi mărturisește inspectorul Legrand cameristei Claudine (visând la o ieșire la pensie „cu surle și trâmbițe“, în timp ce ea îi povestește despre dorința de a ajunge o damă de companie cu renume). Urmează o serie de neînțelegeri, insinuări, iscodeli, flirturi, ba chiar și revelații, toate jucate într-un decor realist (și învechit; la propriu – patina timpului a tăiat vizibil umbrela de deasupra scenei).

O comedie spumoasă? Depinde…

Dacă expresia „comedie spumoasă“ se referă la reacția publicului, probabil că „Pijamale“ ar intra în categoria asta de spectacole (la finalul serii, o prietenă mi-a spus satisfăcută „De mult n-am mai râs atâta!“). Dar dacă ea face trimitere mai degrabă la o anumită capacitate a piesei de a-și menține zvâcul până la final, așa cum un vin spumant de calitate își păstrează bulele o bună bucată de timp, atunci „Pijamale“ rămâne la nivelul de comedie ușoară; poate chiar simpatică.

Din cauza ritmului constant, fără variații mari, acțiunea începe să se fâsâie, în ciuda elementelor-surpriză din text și a jocului energic al actorilor. Silviu Biriș, amuzant de la început până la sfârșit, cade în caricatura unui poet visător și homosexual. Nici fervoarea sexuală a Ancăi Sigartău nu e foarte convingătoare; în schimb, Adrian Titieni și Monica Davidescu creează niște personaje echilibrate (și merită să-l vezi pe sobrul Titieni într-un rol neobișnuit de „light“).

INFO:

Teatrul Metropolis

Pijamale

(după Pajama Tops de Mawby Green și Ed Feilbert)

regia: Emanuel Pârvu; scenografia: Bogdan Spătaru;

cu: Adrian Titieni, Monica Davidescu, Anca Sigartău, Silviu Biriș, Romeo Pop, Emanuel Pârvu, Alexandra Velniciuc

28
/03
/17

One-man show, spectacol de teatru-dans, teatru nonverbal, ”perform(D)ance” de și cu Paul Cimpoieru. Regizorul, coregraful și dans-actorul Paul Cimpoieru a crescut în pepiniera de talente și limbaj artistic a Companiei Passepartout D.P. (unde a ajuns printr-o întâmplare), iar ulterior și-a continuat evoluția într-un mod uimitor pentru cineva care nu are niciun fel de studii de teatru sau dans ”oficiale”, caci este absolvent de Politehnică și fost inginer de telecomunicații.

28
/03
/17

O pictură timpurie a lui Leonardo da Vinci (1452-1519) va putea fi admirată din nou de către public la Florența, după aproape șase ani de restaurare. Maestrul renascentist a pictat "Adorația Magilor" în jurul anului 1481, însă lucrarea nu a fost niciodată terminată.

28
/03
/17

Manager al Teatrului Național din Cluj și al festivalului ”Întâlnirile internaționale de la Cluj”, organizate de TNC, co-fondator (împreună cu Alexandru Dabija și Marcel Iureș) al primul teatru intependent românesc, Teatrul Act, Distinguished Professor la University of California, autor al mai multor cărți de teoria teatrului, literatură și eseistică, regizor al multor zeci de spectacole de teatru, dintre care nu puține au luat premii importante și au călătorit în turnee internaționale. Un nume cu reverberații teatrale importante, niciodată liniare, deseori surprinzătoare: Mihai Măniuțiu. Aici, în calitate de regizor al unui spectacol pe care, într-un cuvânt, l-aș numi stupefiant: ”Iarna”.

28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

27
/03
/17

Mare comedie, mare!, în capitala țării noastre. A avut loc la, Palatul Național al Copiilor, spectacolul “All Inclusive” (după o piesă de Alexandru Popa), în regia lui Vlad Zamfirescu.

27
/03
/17

Astăzi, 27 martie, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, Casa de Producţie TVR a programat pe TVR 2 la ora 20:10, „Unchiul Vanea”, de Cehov, în regia lui Yury Kordonsky. Spectacolul va fi difuzat ca parte a Campaniei „Artiști pentru artiști”, iar pe durata lui pe ecran vor apărea conturile în care pot fi făcute donațiile

27
/03
/17

Într-o zi de 27 martie era înfiinţat, la Moscova, ’’Balşoi Teatr’’, Societatea Academică Română devenea, prin decret regal, "Academia Română", se năștea regizorul american Quentin Tarantino și se stingea din viață George Pruteanu, cunoscut pentru emisiunea TV “Doar o vorbă să-ţi mai spun” şi pentru ”Legea Pruteanu” (folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice).

26
/03
/17

„S-a furat mireasa!”, după textul și în regia lui Radu Popescu, e o comedie despre o tânără corporatistă ruptă între logodna călduță cu Mihai, șeful ei, și iubirea cu aer de libertate a lui Andrei, fost iubit și alpinist.

26
/03
/17

Muzeul Național de Artă al României, în parteneriat cu Institutul Francez, vă invită marți, 28 martie 2017, orele 18.30, la conferința „Victor Brauner, pictopoet și iluminator”, susținută de Mihaela Petrov, critic și istoric de artă. Conferința face parte din seria de evenimente ce marchează luna martie ca lună a Francofoniei.

25
/03
/17

CRONICĂ DE FILM Despre „Fata necunoscută”, noul film - o dramă socială și morală - al fraților belgieni Jean-Pierre și Luc Dardenne. Și despre „(M)ucenicul” (al rusului Kirill Serebrennikov), cu un tânăr care, cu Biblia în mână, se tranformă într-un fanatic religios. Două filme de Cannes, acum în cinematografe.

25
/03
/17

Realizat de Radu Mocanu și Mihai Dragolea și disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, „Roboțelul de aur” a fost unul dintre cele mai de succes documentare românești din 2015. Povestea emoționantă a boxeriței Steluța Duță, crescută la orfelinat.