Tartuffe, impostorul de la Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/tartuffe-impostorul-de-la-metropolis/

„Tartuffe sau Impostorul”, de Molière, s-a jucat prima oară la Palatul Versailles. Piesa a fost interzisă, a scandalizat şi clerul şi pe laicii din secolul al XVII-lea şi continuă încă să îi scandalizeze pe conservatori.

Un articol de Andrei Crăciun|27 ianuarie 2014

Tartuffe sau Impostorul”, de Molière, s-a jucat prima oară la Palatul Versailles. Piesa a fost interzisă, a scandalizat și clerul și pe laicii din secolul al XVII-lea și continuă încă să îi scandalizeze pe conservatori. Dar – cel mai important – a rezistat. Au trecut sute de ani, și piesa se joacă, de obicei, cu casa închisă. Este printre cele mai de succes comedii din istorie. O puteți vedea în perioada aceasta, la Teatrul Metropolis din București, în excelenta direcție de scenă a lui Victor Ioan Frunză.

Îmi admit limitele: sunt depășit, sunt învechit, sunt irecuperabil. Îmi place Jean-Baptiste Poquelin, mai cunoscut sub numele de Molière. Îmi place să merg în săli de teatru, în special seara, să iau loc în primul rând, și să râd, privind de foarte aproape scena, așa cum trebuie râs la o comedie universală și inepuizabilă. „Tartuffe sau Impostorul” este o capodoperă care a traversat cu bine câteva secole și va mai traversa.

La înmormântarea lui Molière, Biserica nu a permis să îi fie oficiat serviciul religios. Era 1673, trecuse aproape un deceniu de la prima reprezentație a piesei, un deceniu în care trimișii Domnului pe pământ nu înțeleseseră, totuși, nimic din teatru.

Odă valetului

Da, Tartuffe e un fals om al Domnului, e un ipocrit, e un nenorocit. Dar Moliere lovește în impostură mult dincolo de acest orizont. O demască, o batjocorește, și, cel mai important, îi dă finalul fericit – o lasă să triumfe, într-un splendid prolog al veacurilor ce aveau să vină.

Tartuffe îl prostește pe Orgon, respectabil cap de familie. Îl copleșește cu o falsă pietate, îl înnebunește și îl deposedează de avere. E o intrigă care a devenit clasică. Dar Moliere este cu mult mai subtil decât epigonii, de aceea nici n-a putut fi încă egalat.

Tartuffe sau Impostorul

Scenă din spectacolul „Tartuffe sau Impostorul”

Iar piesa de la Metropolis este o bucurie, căci actorii, îndeosebi tineri, se bucură ei înșiși jucând-o. I-am remarcat pe Sorin Miron în rolul lui Orgon, pe Nicoleta Hâncu, în rolul lui Elmire, pe Irina Bucescu în rolul lui Marianne, și, desigur, pe Tartuffe însuși, interpretat magistral de George Costin.

Nu mă feresc să scriu nici că Adela Mărculescu, în rolul mamei lui Orgon, arată ca una dintre actrițele acelea uriașe care umplu scena doar prin apariție. N-aș vrea să fiu nedrept cu ceilalți – joacă bine, pe alocuri minunat, dar, minimalist cum mă știți, preferatul meu rămâne, totuși, Mădălin Bradea în rolul valetului lui Tartuffe, mai ales că, neavând mare lucru de făcut, reușește să-și facă puținul ca și cum de el ar fi depins totul.

Costumele și decorul sunt o revelație (apaluzele i se cuvin, aici, Adrianei Grand), iar direcția de scenă trădează în Victor Ioan Frunză un maestru.

Un frate vrea să-i fluiere nevasta unui cetățean

Piesa este și foarte bine adaptată vremurilor noastre – fratele Tartuffe bate toaca așa cum ar face sex normal sau chiar mai rău, replicile, deși nu renunță la poezia inițială, lasă loc și unor constatări triste („Voiai să-mi fuți nevasta!”), au loc preludii cu parfum sado-maso, Elmire se alege cu desuurile sfâșiate și lasă să se întrevadă un sutien foarte promițător, care a smuls ceva suspine imberbilor, dar nu doar lor.

Am plecat acasă, prin zăpadă, cu nasul în pământ, căutând, parcă, ceva demult pierdut. Molière are forța asta – de a-ți trânti sub nas adevărurile incomode. Îl suspectez că, asemenea tuturor marilor artiști, n-avea vocație pentru speranță, deși scria ca și cum ar fi putut vindeca, fiind, deci, și un genial naiv.

Și nu, nu e adevărat că prostituția e cea mai veche meserie din lume. Nu e. Impostura e. Și o duce tot mai bine în secolul nostru atât de greșit. „Tartuffe” este, de aceea, astăzi, un avertisment. Va tot urma.

O distribuție specială, care abundă în actori tineri, dar foarte talentați:

Doamna Pernelle, mama lui Orgon – Adela Mărculescu
Orgon, soţul lui Elmire – Sorin Miron
Elmire, soţia lui Orgon – Nicoleta Hâncu
Damis, fiul lui Orgon – Adrian Nicolae
Marianne, fiica lui Orgon – Irina Bucescu
Valere, iubitul lui Marianne – Lucian Rus
Tartuffe, bigot ipocrit – George Costin
Laurent, valetul lui Tartuffe – Mădălin Bradea
Flipote, fata în casă – Elena Ghimpeţeanu

Foto din Tartuffe – Adriana Grand

26
/01
/24

Stagiunea curentă a Teatrului Naţional de Operetă şi Musical Ion Dacian include o montare în premieră mondială a musicalului JACK, ÎNTRE DRAGOSTE ŞI NEBUNIE este inspirat de povestea întunecată şi fascinantă a celebrului criminal în serie şi expune o versiune multi-faţetată a acestei istorii ce a cutremurat Anglia victoriană  şi este încă înconjurată de aburii misterului.

26
/01
/24

Mădălina Pavăl vorbește despre „Gazda“, spectacolul ei sonor de la Teatrelli, care are premiera pe 31 ianuarie și 1 februarie, de la ora 19.00, dar nu ne lasă nelămuriți nici în ceea ce privește cele mai frumoase lucruri care îi traversează viața. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

26
/01
/24

Teatrul Municipal „Bacovia” lansează apelul de înscrieri pentru ediția a - XXX - a (2024) a evenimentului BACĂU FEST MONODRAME, ce se va desfășura în perioada 9 - 13 mai 2024.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

26
/01
/24

UNATC „I.L. Caragiale” din București prezintă, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”, o retrospectivă cuprinzând toate cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului Nae Caranfil.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.