CRONICĂ DE TEATRU Imaginaţi-vă că Molière trăieşte în secolul XXI. Îşi încalţă pantofii, îşi aranjează cravata pentru a vedea „Tartuffe sau Impostorul”. Nimic nu-l pregăteşte însă pentru ce urmează. Sâmbătă, 25 ianuarie, spectacolul se joacă de două ori în aceeaşi zi, la Teatrul Metropolis.
Un articol de Teodora Gheorghe|23 ianuarie 2014
CRONICĂ DE TEATRU Imaginaţi-vă că Molière trăieşte în secolul XXI. Îşi încalţă pantofii, îşi aranjează cravata pentru a vedea spectacolul „Tartuffe sau Impostorul” în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Nimic nu-l pregăteşte însă pentru ce urmează. Nici eu n-aş fi putut s-o spun mai bine de-atât, îşi zice în sinea lui, când se lasă cortina.
O masă festivă în atmosfera unui sfârşit de carnaval de la care lipsesc confettile. O rochie elegantă, cizme de cauciuc, mănuşi fără degete şi cuvintele nervoase murmurate de un bărbat care vorbeşte la telefon – în alte cuvinte, o scenă cochetând în aparenţă cu absurdul, un ecou modern al întâlnirii lui Alice cu pălărierul nebun la ora ceaiului. Doar că aici nu e „ţara minunilor”, ci a minciunilor. Astfel îşi fac apariţia personajele uneia dintre cele mai faimoase opere ale marelui scriitor francez.
Caracterul pestriţ al vestimentaţiei decupate din ere diferite denotă o excentricitate bine calculată şi ingenios ţesută de-a lungul intrigilor. Mesajul? Ipocrizia sfidează timpul. Adriana Grand îmbracă personajele în ţinute extravagante, desenând un adevărat curcubeu de slăbiciuni umane. Decorul evocă un eden stilizat, unde Adam şi Eva plănuiesc să inventeze primul păcat. Simbolismul şarpelui este răsturnat însă de prezenţa unui element antagonic: unicornul, ispititorul in disguise. La fel ca şi „Tartuffe”, ne vorbeşte despre urâţenia ascunsă (cu har şi sfinţenie, desigur) sub masca inocenţei.
Efectul-şoc răsare din asocierea dintre inedit şi tradiţional. Replicile sunt rostite în versuri – un element de originalitate rar întrebuinţat în teatrul zilelor noastre, o „specie pe cale de dispariţie” în rândul artificiilor regizorale din lumea teatrului.
Nu vă temeţi însă, Molière-ul lui Victor Ioan Frunză cunoaşte o ameliorare umoristică şi foarte inspirată a versificaţiei clasice. Când şi când, o replică răzleaţă alunecă în spatele rimei şi cochetează cu familiaritatea limbajului colocvial, ancorând personajul în contemporaneitate.
Cuvintele conferă autenticitate şi spulberă bariere; leagă şi dezleagă iţele încurcate de falsul preot, ca mai apoi să zămislească pledoarii flamboiante.
Tartuffe este splendid jucat de George Costin, care dă glas unui personaj încântător de perfid. Tânărul actor dovedeşte un talent cameleonic, redând în profunzime complexitatea protagonistului. Pe figura bigotului manipulator citim cu uşurinţă dorinţa de parvenire; este încrustată pe zâmbetul meschin şi în ochii sclipind de pofte trupeşti.
Tartuffe ştie când să pozeze în preotul umil şi când să-şi intimideze adversarii prin tonul dintr-o dată glacial şi deloc habotnic. Tupeul său atinge apogeul când încearcă să o corupă pe Elmire (Nicoleta Hâncu), neştiind că e pândit de soţul femeii, ascuns chiar sub masa unde se petrece tărăşenia.
Sorin Miron întruchipează savuros un Orgon pedant şi irascibil, care domină peisajul scenic cu prezenţa sa insolită: o coafură à la Mozart în delir marchează hilar tentativa eşuată a stăpânului casei de a se impune în faţa celorlalţi.
Citiţi şi: INTERVIU Victor Ioan Frunză: „E greu să aducem publicul în sală când suntem pe moarte“
Orgon încetează să mai fie capul familiei din momentul în care îi oferă lui Tartuffe încrederea sa oarbă. Ipocrizia şi bigotismul sunt teme punctate, asemeni unui refren, în scenele de background unde se bate toaca.
În loc să reprezinte un instrument sacru, bucata de lemn sugerează triumful lui Tartuffe asupra naivităţii lui Orgon. Ba mai mult de atât, evlavia este luată în răspăr – preotul impostor îşi atârnă zeflemitor o cruce de cureaua de la pantaloni, ca pe o armă de care se foloseşte abil. Când se vede stăpân pe situaţie, Tartuffe, cuprins de o frenezie aproape orgasmică, bate toaca îndrăcit, amuţind astfel orice urmă de credinţă.
Dacă vreţi să vă delectaţi cu o comedie inteligentă „à la française”, atunci „Tartuffe” vă aşteaptă la Teatrul Metropolis.
INFO
Teatrul Metropolis, Bucureşti
(Str. Mihai Eminescu nr. 89, sector 2, Bucureşti)
25 ianuarie, ora 16.00
25 ianuarie, ora 19.00
Tartuffe sau Impostorul, de J.B.P. Moliere
Versiune scenică, direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză
Dramaturgia: Victor Ioan Frunză, Adrian Nicolae
Decorul şi costumele: Adriana Grand
Distribuţia: Doamna Pernelle, mama lui Orgon – Adela Mărculescu
Orgon, soţul lui Elmire – Sorin Miron
Elmire, soţia lui Orgon – Nicoleta Hâncu
Damis, fiul lui Orgon – Adrian Nicolae
Marianne, fiica lui Orgon – Irina Bucescu
Valere, iubitul lui Marianne – Lucian Rus
Tartuffe, bogat ipocrit – George Costin
Laurent, valetul lui Tartuffe – Mădălin Bradea
Flipote, fata în casă – Elena Ghimpeţeanu
Foto din Tartuffe sau impostorul – Adriana Grand
