TIFF 2020. Fotografii din spatele unei capodopere felliniene
https://www.ziarulmetropolis.ro/tiff-2020-fotografii-din-spatele-unei-capodopere-felliniene/

Parte a secţiunii pe care Festivalul Internaţional de Film Transilvania i-o dedică lui Federico Fellini la 100 de ani de la naştere, expoziţia de fotografie „Lights on! Fellini’s 8 ½”, disponibilă pe parcursul TIFF la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, surprinde momente din timpul realizării marelui film din 1963.

Un articol de Ionuţ Mareş|3 august 2020

Organizată de Centro Cinema Città di Cesena, expoziţia propune câteva zeci de fotografii din numeroasele instantanee, rămase până recent inedite, pe care Paul Ronald le-a realizat pe platoul de filmare de la capodopera „8 ½”, unde a fost fotograf oficial.

Cele mai multe dintre fotografii îl au în centru, bineînţeles, pe Fellini însuşi, surprins alături colaboratori, în pauze sau fix în timpul filmărilor, în plină acţiune. Restul ni-i arată pe Marcello Mastroiani, prezent de asemenea în multe instantanee, parcă marcat de neliniştea şi melancolia personajului său, Claudia Cardinale, Anouk Aimée şi alţi actori din celebra distribuţie, dar şi membri ai echipei, surprinzător de restrânsă, în frunte cu operatorul Gianni Di Venanzo.

Realizate aproape toate într-un alb-negru auster, dar pregnant, în ton cu imaginea filmului, fotografiile prezintă un Fellini concentrat, reflexiv, mai degrabă serios decât relaxat, mereu foarte aproape fie de directorul de imagine, fie de actorul său central.

De altfel, expoziţia se încheie cu o serie de fotografii în care Fellini şi Mastroiani apar împreună în diferite situaţii de la filmări, tocmai pentru a accentua atât strânsa lor colaborare şi prietenie, cât mai ales ideea de alter ego: în fond, să nu uităm, „8 ½ este un film despre facerea unui film, iar Fellini a pus în personajul lui Mastroiani ceva din personalitatea şi chiar din înfăţişarea sa.

E frapant contrastul dintre lumea exuberantă aşa cum o ştim din film, sugerată şi de fotografiile care redau unele decoruri somptuase şi personaje excentrice, şi felul simplu în care arată Fellini (după moda vremii): aproape mereu în cămaşă albă (e drept, cu mânecile suflecate, semn al implicării depline) şi cu cravată (purtată uneori semi-descheiată, semn al efortului). Poate doar celebra pălărie, pe care o afişează de altfel şi Guido, personajul lui Mastroiani, dau câteodată o notă boemă şi visătoare chipului său.

Deşi marcant artistice, pe alocuri chiar cu ambiţii poetice, fotografiile lui Paul Ronald deconstruiesc totuşi procesul de realizare a unui film şi subminează aura presupus magică dintr-un astfel de moment.

Filmul e mai întâi o activitate practică şi tehnică, par să sugereze imaginile, iar numeroasele ipostaze în care este surprins Fellini, în jurul căruia se învârte totul, vorbesc exact despre asta.

Îl vedem în spatele camerei alături de directorul de imagine, în timp ce aparatul se mişcă pe şine pentru ceea ce intuim a fi un travling. Îl observăm în timp ce repetă replicile cu Mastroiani, ţinând în mână un scenariu aproape făcut ferfeniţă, sau în timp ce le dă indicaţii actorilor ori discută cu diferiţi membri ai echipei tehnice.

Uneori obiectivul Paul Ronald îl descoperă singur, la maşina de scris, într-un plan îndepărtat al vreunui presupus decor, sau meditativ în mijlocul forfotei de pe platou, iar noi suntem îndemnaţi să înţelegem că se gândeşte la scena ce urmează a fi turnată.

O fotografie ce atrage puternic atenţia, mai ales în epoca Me Too, este una în care o Claudia Cardinale gânditoare, în contrast cu voioşia din alte momente, stă aşezată în poala lui Fellini, cei doi aşteptând probabil pregătirea unei scene. Un moment care vorbeşte despre apropierea şi încrederea dintre cei doi – un cadru aproape imposibil de imaginat astăzi.

Alături de spotul inspirat din universul fellinian şi, bineînţeles, de close-up-ul care prezintă șase dintre filmele lui Fellini, multe dintre ele restaurate digital („I Vitelloni”, „La Dolce Vita”, „8 ½”, „Giulietta degli spiriti”, „Amarcord” şi „La voce della luna”), expoziţia completează un frumos şi mereu necesar omagiu pe care TIFF, la fel ca alte evenimente cinematografice din lume, i-l aduce marelui regizor italian, în anul bizar al centenarului naşterii sale.

16
/11
/20

O expoziție de grup atipică, The Domino Effect (21 noiembrie 2020 – 6 februarie 2021) aduce în spațiul galeriei Gaep 13 lucrări selectate exclusiv de artiști, printr-o reacție în lanț: de la Răzvan Anton și până la Ignacio Uriarte, fiecare artist al galeriei a ales o lucrare de la următorul artist în ordine alfabetică.

13
/11
/20

Fabrica de Pensule alături de Spațiul de Artă Contemporană MAGMA deschid primul moment din setul de expoziții dedicate sectorului emergent al scenei de arte vizuale din România, parte a proiectului "Future Perfect / Viitor Anterior", în data de 13 noiembrie 2020, printr-un tur ghidat online care se va desfășura pe pagina de Facebook a Fabricii de Pensule.

12
/11
/20

La Muzeul Național al Țăranului Român,  sâmbătă, 14 noiembrie 2020, publicul este așteptat la evenimentul intitulat Noaptea Europeană a Muzeelor. Cu această ocazie se pot vizita trei expoziții temporare. Organizatorii au pregătit, de asemenea, o proiecție în aer liber. Anul acesta, expoziția permanentă va fi închisă, deoarece clădirea monument istoric din Șoseaua Kiseleff nu a […]

02
/11
/20

Asociația Culturală Control N lansează ACSINTE.100, parte a programului educațional cu același titlu, un album virtual cu fotografii de Costică Acsinte însoțite de clipuri audio și video ce invită publicul tânăr în România anilor 1920 - 1960.

28
/10
/20

Astăzi, 28 octombrie, de ziua de naștere a pictoriței basarabene Valentina Rusu Ciobanu (100 de ani), Asociația pentru cultură și arte ARBOR lansează în premieră producțiile multimedia #100VRC Valentina Rusu Ciobanu: viața și opera și VRC Atelier ’85, atelierul artistei din anul 1985, reconstituit în realitate virtuală.

27
/10
/20

Arta urbană este în jurul nostru, de cele mai multe ori este necesar doar să ne ridicăm privirea şi vom observa diferite forme de artă. Observăm de la stencils, la stickere, la graffiti şi instalaţii stradale, cât şi una dintre cele mai perisabile forme de artă urbană, cea realizată în cretă. Un articol de Mihaela Ion.