CRONICĂ DE FILM Premiat la Berlin pentru contribuţie artistică deosebită şi prezentat în premieră în România la TIFF, „Dovlatov”, al regizorului rus Aleksei Gherman Jr., este un film poetic, încărcat de melancolie, despre cum o dictatură poate distruge destine.
Un articol de Ionuţ Mareş|29 mai 2018
Publicat în URSS doar în samizdat și recunoscut internațional ca un mare scriitor abia după exilarea în SUA, la New York, în 1978, Serghei Dovlatov, devenit un autor cult, este protagonistul cel mai nou film al cunoscutului regizor rus Aleksei Gherman Jr.
„Dovlatov” nu este însă un film biografic și cu atât mai puțin unul convențional: Gherman Jr. imaginează doar șase zile din viața scriitorului (jucat extrem de convingător de un actor sârb, Milan Maric), la începutul lunii noiembrie 1971, în Leningrad (Sankt Pertersburg).
Șase zile de început de iarnă, când înghețul de afară – zăpada, ceața, vremea apăsătoare și potențial deprimantă – este dublat de un îngheț simbolic mai mare, istoric, generalizat.
De altfel, cel mai pregnant sentiment pe care îl transmite filmul este cel de neputință, de durere sufletească – Dovlatov și grupul său de prieteni și cunoscuți (scriitori, printre care și celebrul poet Iosif Brodski, și diverși artiști, în special pictori) își duc existența între drama de a nu se putea exprima și de a fi persecutați și lipsa oricărei perspective pentru un alt viitor.
O tragedie care pe unii îi împinge la sinucidere (la una din multele întâlniri ale acestei boeme, un tânăr se încuie singur într-o cameră și își taie venele), pe alții la fapte considerate ilegale (ca prietenul arestat pentru contrabandă cu bunuri din Finlanda), iar pe câțiva la emigrare (ca în cazul lui Brodski).
Dovlatov însuși pare a se retrage într-un exil interior și refuză să scrie, ca jurnalist, articole compromițătoare sau să-și modifice textele literare pentru a le aduce pe linia ideologică, fapt care îi atrage probleme.
Iar pentru a reda acest sentiment de suferință omniprezentă, de tristețe, Gherman Jr. își etalează din nou cunoscutul stil regizoral în care, în secvențe disparate care sfidează narațiunea liniară, clasică, aparatul de filmat se mișcă în permanență, lent, printre personaje care vorbesc despre filosofie, artă, existență. Iar montajul este ghidat mai mult de efuziunea imprevizibilă a sentimentelor, și mai puțin de o logică narativă coerentă și lămuritoare.
Totul e completat de o imagine ternă, poetică, și de acorduri de jazz care accentuează această stare difuză de melancolie în care este atras și spectatorul, îndemnat să reflecte asupra unui destin, asupra istoriei și asupra vieții.
În cadrul TIFF, „Dovlatov” va mai putea fi văzut duminică, 3 iunie, de la ora 14.00, la Universitatea Sapienția. Iar din 15 iunie filmul ca intra și în cinematografe, fiind distribuit de Bad Unicorn.