Tim Robbins: despre libertate
https://www.ziarulmetropolis.ro/tim-robbins-despre-libertate/

Marele actor şi regizor se află zilele acestea la Bucureşti, după ce a participat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Compania sa de teatru – The Actors’ Gang – va da trei reprezentaţii ale spectacolului «Visul unei nopţi de vară», la Teatrul de Comedie (miercuri, joi şi vineri, de la orele 19, la Sala Radu Beligan).

Un articol de Andrei Crăciun|21 iunie 2016

Astăzi, la prânz, Tim Robbins a susţinut o conferinţă de presă. A vorbit despre iubirea sa pentru teatru, despre Andrei Şerban, New York şi California, delincvenţi, filmul care l-a făcut faimos (The Shawshank Redemption), refugiaţi, politică (Robbins este un liberal în înţelesul american al cuvântului – un progresist, un democrat) şi – mai presus de orice – despre libertate.

Tim Robbins despre pasiunea sa pentru teatru

S-a îndrăgostit de teatru în copilărie, la New York. Părinţii săi (ambii erau actori, tatăl său fiind şi cântăreţ de folk) îl duceau des la spectacole. L-a fascinat, de la început, Shakespeare.

Tim Robbins despre pasiunea sa pentru regie

A început să regizeze încă din liceu. O întâlnire care l-a impresionat profund a fost vizionarea unui spectacol regizat de Andrei Şerban (n.r. – întâmplător, astăzi este chiar ziua lui Andrei Şerban) la New York – Agamemnon. Erau anii `70. Şi-a spus atunci, foarte american, «Wow! Nu ştiu cum a făcut asta, dar vreau să o fac şi eu»). Acel spectacol este încă în mintea sa. E tot timpul cu el. L-a marcat pe termen lung.

Tim Robbins despre începuturile sale în film

Nu îşi dorea să devină actor. Visul său era să regizeze. Lumea filmului i-a oferit posibilitatea să câştige mai mulţi bani. Era un mod de a-şi întreţine pasiunea pentru teatru. Se gândea la filme şi la televiziune într-un mod mercantil. Era, de altfel, şi o modalitate mai plăcută de a câştiga aşa bani. Mai plăcută decât să livreze pizza. Apoi a descoperit că există artă şi în cinema, de asemenea, dar teatrul a rămas întotdeauna în inima sa. Aici, în teatru, îi erau rădăcinile. Nu s-a despărţit, afectiv, niciodată de el. Teatrul a fost familia pe care a simţit-o mereu aproape.

Tim Robbins despre Hollywood

După ce a descoperit că există artă şi în cinema, Tim Robbins a început să se bucure de film şi viaţa s-a schimbat cu totul. Hollywood-ul însă este mai degrabă capricios. Acolo, nu el, actorul, fixează termenii în care se desfăşoară relaţia. În teatru, Tim Robbins îşi poate impune integral viziunea.

Tim Robbins despre bucuria de a fi în Bucureşti

Preferă să se afle în foaierul Teatrului de Comedie şi să prezinte „Visul unei nopţi de vară” (care, întâmplător, se joacă imediat după solstiţiul de vară) decât să se afle – din interes financiar – pe un platou de filmare. Nu îl deranjează canicula.

Tim Robbins despre filmele în care ar juca

Ar prefera să i se propună mereu scenarii ca ”Scara lui Iacob” sau “The Shawshank Redemption”. Din păcate nu i se întâmplă. Şi atunci preferă să compare întotdeauna ce ar putea face bun în teatru cu ce ar putea face nesemnificativ în cinema. Alege de fiecare dată teatrul, dacă oferta din film nu e cu totul specială. Vrea să joace în filme care să îl facă mândru (n.m. – numeşte mai multe filme de artă în care a jucat în ultimii ani, pe care cei din sală nu le-au văzut; actorul e încrezător că vom ajunge până la urmă la ele, fiindcă filmele de artă, spre deosebire de succesele comerciale de sezon, au o lungă durată de viaţă)

Tim Robbins despre publicul pe care şi-l doreşte

Preferă să influenţeze o mie de oameni, care vin la teatru, decât o sută de mii de spectatori de cinema, dar într-o producţie mediocră, care nu are de-a face cu arta, cum ar fi filmele cu maşini care se transformă în roboţi, filmele pe care le uiţi la o săptămână după ce le-ai văzut.

22
/10
/14

Nu-i înțeleg pe cei care nu-l simpatizează pe Woody Allen. Pe cei cărora le este indiferent. Nu trebuie să-l iubești. Însă este unul din marile mistere ale lumii inaderența unora la umorul său. La personajul său, aproape dispărut din filmele, nesfârșite, ale ultimilor ani, dar intrat în panoplia comicilor indispensabili ai cinematografiei.

22
/10
/14

Desenator, gagman, muzician, regizor, scenograf, mim, cineast, om de televiziune, poet, Pierre Étaix debutează pe scenă, pe care nu o va părăsi niciodată. Fascinat însă de marele ecran, la începutul anilor 1960, va începe să regizeze filme, alături de prietenul său Jean-Claude Carriere.

22
/10
/14

De la producătorii comediei de succes ,,Love Building”, vine din 26 decembrie pe marile ecrane Alt Love Building, un film cu Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă în rolurile principale, distribuit în cinematografe de Freeman Entertainment.

22
/10
/14

Actriţa Renee Zellweger, îndrăgită pentru rolurile din "Jerry Maguire" şi "Jurnalul lui Bridget Jones", a apărut complet schimbată la un eveniment dedicat femeilor din cinematografie, fiind greu de recunoscut chiar şi de către fanii săi...

22
/10
/14

Actorul român Marcel Iureş va oferi duminică, la Leicester Square Theatre din West End-ul londonez, o reprezentaţie a spectacolului "Absolut!", o producţie a Teatrului Act din Bucureşti, după "Ivan Turbincă" de Ion Creangă, informează Institutul Cultural Român (ICR) de la Londra.

22
/10
/14

Anamaria Marinca, cea care interpretează rolul Irmei în drama de război "Furia: Eroi anonimi/ Fury", a declarat, la premiera lungmetrajului de la Festivalul de Film de la Londra, că Brad Pitt, alături de care joacă în această peliculă, şi regizorul David Ayer au fost "sprijinul" său.

22
/10
/14

Les Films de Cannes à Bucarest se deschide vineri, 24 octombrie, de la ora 17.30, la Cinema Studio cu Trece şi prin perete, în regia lui Radu Jude, singurul film selecţionat – şi premiat – anul acesta la Cannes. În închuiderea festivalului, pe 30 octombrie, de la ora 20.00, va rula White God/ Oraşul câinilor, câştigătorul secţiunii Un certain Regard la Festivalul de la Cannes şi candidatul Ungariei la Oscar.

22
/10
/14

Iubitorii teatrului pot vedea în zilele de 22 şi 23 octombrie, de la ora 19.00, la Palatul Naţional al Copiilor (Bulevardul Tineretului 8-10, Bucureşti) - Sala Ion Cojar - "Cine e fazanul", de G. Feydeau. Spectacolul are două distribuţii diferite din care fac parte studenţi din anul III, Arta Actorului de la UNATC „I.L. Caragiale”.

22
/10
/14

Scenografia este arta de a executa decoruri și costume pentru un spectacol de teatru. În era tehnologiei, scenografia poate fi transpusă prin mijloace multimedia și astfel teatrul ne conduce într-o altă dimensiune sau ne creează o iluzie optică. Helmut Stürmer și Carmen Lidia Vidu explică dacă mijloacele multimedia pot fi un inamic al scenografiei clasice.

21
/10
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „La capătul liniei”, poate cel mai important lungmetraj al lui Dinu Tănase, director de imagine devenit regizor, este o mostră de cine-verite întârziat, însă alb-negrul imaginii, surprinderea unei realităţi necosmetizate şi jocul credibil al actorilor îl fac unul din cele mai bune filme româneşti ale anilor `80.

21
/10
/14

Începând de astăzi, 21 octombrie 2014, „Omul cu mârţoaga” de George Ciprian, una din ultimele premiere ale fostei Săli Amfiteatru, poate fi văzută pe scena sălii Atelier a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, de la ora 19.30.