„Tixit cu călători” sau „ticsit de călători”? Cum e corect?
https://www.ziarulmetropolis.ro/tixit-cu-calatori-sau-ticsit-de-calatori-cum-e-corect/

Suntem în pandemie. Suntem pe fugă. Și nu e deloc simplu. Viaţa cotidiană se derulează acum după alte ritmuri. Când se recomandă insistent distanţarea, se practică înghesuiala. Din varii motive. Unul dintre ele, graba.

Un articol de Monica Andronescu|26 martie 2021

Suntem în pandemie. Suntem pe fugă. Și nu e deloc simplu. Viața cotidiană se derulează acum după alte ritmuri. Când se recomandă insistent distanțarea, se practică înghesuiala. Din varii motive. Unul dintre ele, graba.

Anul trecut, pe vremea asta, când panica pusese stăpânire pe oameni într-un fel îngrijorător, deloc favorabil discernământului, agențiile de presă, televiziunile și publicațiile relatau tot timpul incidente provocate de nerespectarea regulilor și a restricțiilor sanitare. O fac și acum. Avem un déjà vu. Răsfoind publicațiile digitale, găsim o mulțime de exemple. În ediția online a ziarului „Libertatea”, de pildă, dăm și de propoziții la fel de grăbite ca oamenii: „În plină campanie de izolare, de distanțare socială, de protecție, un microbuz din Dej a fost tixit cu călători”, citim în articolul intitulat „Imagini incredibile din Dej. În plină pandemie, oamenii stau înghesuiți în transportul în comun”, publicat în 30 martie 2020.

Acum totul se face în viteză, de aici și neglijența. Oamenii nu mai au răbdare și parcă nici cuvintele nu mai au. Relația dintre oamenii și cuvinte se cam duce de râpă. Asta face graba, nu-i așa? În cazul invocat, recitind propoziția, te oprești la „tixit cu călători”. Ceva pare că nu e în regulă cu exprimarea asta. Ceva ne atrage atenția. Dar ce? „Ticsit” sau „tixit”? Cum e corect?

Pe vremuri, când se dădeau examene cu note, într-un test de gramatica limbii române te puteai întâlni cu o cerință care să te întrebe: „A ticsi” sau a tixi”? „A catadicsi” sau „a catadixi”? Acum însă, cum examenele au dispărut ori s-au schimbat total, ceea ce se vede și în exprimarea concetățenilor, slabe șanse să ai de făcut astfel de alegeri. Acum, e foarte posibil să dai de „autobuze tixite” și să nu protestezi!

Dincolo de glumă, situația e simplă din punct de vedere gramatical. Forma corectă a verbului este „a ticsi”, originea cuvântului nefiind clară. La fel, corect este „a catadicsi”, adesea scris greșit.  Și încă un element: de obicei, participiul corect „ticsit” de urmat de prepoziția „de”.  Dar cine se mai împiedică azi în detalii?

Graba ne conduce viața și luăm lucrurile de-a gata și adesea după ureche. Și gramatica poate cădea victimă comportamentului „după ureche”. Facem după cum „sună”, nu e timp de verificări. La o simplă verificare, descoperim că „tixit” apare în viețile noastre mult mai des decât aveam impresia. Pe 10 iunie 2018, agenția de presă Mediafax informa, într-un articol intitulat „Băsescu: este greu să găsești un individ cu caracter mai mizerabil decât Dragnea”, cu privire la „un discurs tixit de perfidie și minciună”. Iar pe www.stirileprotv.ro citim, într-o știre din 14 martie 2020, în articolul „Imagini greu de înțeles la Londra. Oamenii iau cu asalt metroul, în ciuda restricțiilor”, că  „metroul era tixit”. Dacă ar fi fost „ticsit”, ar fi fost cu totul altceva!  Parol!



11
/02
/15

... spunea Lucian Blaga în poezia „Izvorul nopţii“. Se întâmplă însă ca unii „îndrăgostiţi“ - mai puţin de gramatică - să-şi exprime sentimentele faţă de persoana adorată prin apelativul „Frumoas-o“ transcris într-un sms debordând de siropeli sau într-un comentariu la o poză de pe Facebook.

03
/02
/15

Pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să vă propun și eu unul. Este vorba de topul greșelilor pe care le întâlnesc des în scris și în vorbire.

15
/01
/15

Bine vă regăsesc! În primul rând, vreau să vă urez un Nou An Fericit, pe parcursul căruia să aveți parte de cât mai multe motive să vă bucurați și să vă simțiți împliniți. Desigur, sper să fie un an în care să explorăm împreună limba română.

10
/12
/14

Se poate întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Până să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

04
/12
/14

De ce scriem cu un singur „n” și de ce cu doi „n”? În limba română, nu întâlnim foarte des cuvinte în cadrul cărora să dublăm litere. De aceea, atunci când trebuie să o facem pot apărea confuzii.

14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?