Trecutul continuu
https://www.ziarulmetropolis.ro/trecutul-continuu/

Despre spectacolul Teatrului Act, „Nu regret nimic”, scris de Székely Csaba, care ne-a mai dat şi alte texte memorabile, printre care „Apă de mină”.

Un articol de Andrei Crăciun|3 aprilie 2020

Nu regret nimic” e genul de spectacol tot mai rar căruia nu îi lipsește nimic: are text, are și regie, are și scenografie, are și o distribuție pe care nu o uiți până ieși de pe Calea Victoriei.

„Nu regret nimic”: un colonel de Securitate (Lucian Iftime) trăiește retras, ferindu-se de amintiri. Are dulapurile pline de schelete, de oriunde poate să izbucnească violența timpului trecut. El primește vizita unui fost subaltern, ajung desigur general (Dan Rădulescu). Urmează un lung prilej de descriere a ororilor lumii de dinainte.

„Nu regret nimic” nu reușește să evite maniheismul postcomunist, dar chiar și așa reușește să spună multe lucruri importante despre natura răului.

Și, deși nu v-ați aștepta, vorbim până la urmă tot despre o poveste de iubire. Nu de dragoste, povești de dragoste se găsesc astăzi pe toate drumurile.

“Nu regret nimic” este, în mod esențial, o poveste de iubire – mai profundă, mai generoasă, plină de tandrețe, inocență și încărcată de umanitate.

Și pentru ca această poveste să fie posibilă era nevoie de o copilă aflată pe granița trecerii spre maturitate. Partitura acestei adolescente este pur și simplu superbă. Ea este cheia întregului spectacol, iar Irina Antonie reușește să facă aici cel mai bun rol în care am văzut-o vreodată.

Totul e emoționant la acest personaj: bătăile pe care le încasează zilnic (de la orele 17) de la tatăl său, dragostea sa pentru câini (ochii triști ai bulldogilor francezi), boala sa congenitală de inimă.

Și – abia aici este lovitura de maestru a dramaturgului – sfârșitul nu este „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.

Există trecut care nu trece, există regrete care nu pot fi regretate. Iar în locul dumneavoastră, aș merge să văd toate astea cu ochii mei.

***

Unde: Teatrul Act

Ce: „Nu regret nimic” de Székely Csaba

Traducerea: Izabela Varro

Regia: Eugen Gyemant

Scenografia: Maria Nicola

Distribuţie: Irina Antonie, Lucian Iftime, Dan Rădulescu

30
/07
/20

CRONICĂ DE TEATRU „Jurnal de România. 1989”, recent montat de Carmen Lidia Vidu în aer liber, pe acoperișul Teatrului Național din București, este un spectacol de teatru documentar care amestecă inspirat monologuri autobiografice rostite de patru actori – Florentina Țilea, Oana Pellea, Daniel Badale și Ion Caramitru - cu elemente multimedia.

30
/07
/20

Caro Cultura este un proiect independent, pornit din dragoste pentru artă, care își propune să contribuie activ la reconstrucția culturală a Bucureștiului. Cu o istorie de 25 de ani în peisajul bucureștean, Hotelul Caro s-a implicat activ atât în proiecte culturale, cât și în proiecte educaționale.

29
/07
/20

Filarmonica „George Enescu“ îi dedică memoriei lui Camil Marinescu (1964-2020) înregistrarea concertului de joi, 30 iulie, de la ora 19.00, care va avea în program Simfonia nr. 7 în mi major de Anton Bruckner. Lucrarea este interpretată de Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, condusă de Camil Marinescu, dirijor permanent al instituției în perioada 2012-2019.

29
/07
/20

Într-o perioadă în care pandemia de coronavirus închide tot mai multe granițe, Itinerama își duce publicul în vacanță. Cu un nou nume care îi definește procesul de maturizare și forțe proaspete, echipa festivalului a pregătit filme de călătorie cu dublu rol: cel de a alina dorul de ducă și de a îmbogăți lista de destinații a pasionaților de aventuri.

29
/07
/20

Ziarul Metropolis vă recomandă „Pe Bune“, un podcast despre cum au ajuns oameni creativi - artiști, actori, scriitori, muzicieni, fotografi - să facă ce fac și care sunt dilemele și anxietățile cu care se confruntă în munca lor.

Pagina 30 din 932« Prima...1020...2829303132...405060...Ultima »