Vanner Collective este un hub cultural care vă propune în martie 5 spectacole şi o expoziţie care se anunţă puternice, de răscolit şi aerisit gânduri şi suflete. Despre ele ne-a povestit actriţa şi co-fondatoarea Denisa Nicolae chiar înainte de spectacolul „Captain Amazing”.
Un articol de Cristina Enescu Aky|27 februarie 2022
Vanner Collective a fost creat în 2014 în Marea Britanie, ca o asociație culturală româno-irlandeză ce își propunea să dezvolte proiecte teatrale și artistice curajoase. Au urmat ani de colaborări cu numeroși artiști independenți, iar în luna care urmează aveți ocazia să vedeți 6 proiecte ale lor, 5 spectacole și o expoziție. Orice proiect al lor veți vedea, previziunea mea este că veți descoperi niște artiști și povești care vor mișca destul de ulte lucruri în interiorul vostru.
Apropo, vă „foarte recomand” acest spectacol, „Captain Amazing”. Un one-man-show cu multe vibrații pe diferite coarde emoționale, și un tur de forță impresionant (în unele momente Liviu Romanescu interpretează cvasi-simultan 3 personaje, într-o dinamică puternică și emoționantă).
Ce trebuie să știm despre Vanner Collective, ce este și ce își propune să facă?
Vanner Collective este un hub cultural care inițiază și spune povești puternice prin intermediul artelor performative și vizuale. Dacă i-aș face o descriere în spațiul teatral autohton, Vanner poate fi deopotrivă asociația culturală și/sau compania de teatru care prin temele abordate, felul de a construi și a arăta o poveste, propune un tip special de relație spectator-artist. Prin spectacolele create și evenimentele organizate nu numai că am deschis un dialog autentic cu publicul, dar am și dezvoltat relații. Ne uităm profund în ce ne doare, ce ne bucură, ce ne crește și punem toate ingredientele astea pe masă. Dacă ar fi să rezum: Vanner Collective întâlnește prin experiențe artistice omul cu alți oameni și omul cu el însuși. Ne propunem să creștem nevoia de dezvoltare, de acceptare a schimbării, de chestionare și sondare individuală și colectivă a tuturor celor implicați. Ne dorim să creăm punți acolo unde alții nu văd decât un hău.
Denisa Nicolae și Liviu Romanescu
Pe site-ul vostru (www.wearevanner.com) spuneți: „alegem teme disruptive, izolăm povestea umană și o împingem în punctul cel mai crud și onest cu putință”. Cum se reflectă asta concret în proiectele voastre?
Pentru că impulsul și necesitatea de a spune o poveste vine din cea mai sinceră și profundă parte a inițiatorului de proiect, ceea ce iese la lumină în urma procesului devine extrem de puternic. Am ales, prin toate proiectele noastre de până acum, să deschidem o poartă către înăuntru, deci, oricât de clișeic ar suna, e un soi de terapie și vindecare pentru toți cei implicați în experiență. Pornim întotdeauna de la puterea poveștii, punem accent pe vulnerabilitate și emoție autentică, nu ne temem să ne arătăm slăbiciunile și fricile. „Crudul” se referă la nefabricat, la proaspăt, la „în creștere”. Și asta se întâmplă la vedere. Toate proiectele noastre au această formă de exprimare artistică. În toate, spectatorul este provocat și purtat prin reflexie în tiparele propriei vieți. Poate fi dureros, poate fi incomod, dar este cu siguranță o experiență cu multe recompense și plină de satisfacții pentru cel care se lasă în acest proces.
Care e dinamica și modul de lucru în cadrul echipei voastre, care include artiști din diferite generații și background-uri?
Nu întâmplător ne numim Vanner Collective, pentru că este cu adevărat un colectiv. Cu toate echipele cu care am lucrat până acum am construit, efectiv, împreună, un spațiu creativ de desfășurare extrem de fructuos, bazat pe înțelegere, ascultare, respect, comunicare. Am și dezvoltat cu cei mai mulți niște relații puternice, iar pe fondul unei misiuni artistice comune, ne-am și întors la aceiași oameni care au fost cooptați în mai multe proiecte. Când artiștii invitați acceptă un proiect propus de noi, o fac pentru că deja știu cum facem lucrurile, o fac pentru că cred 100% în proiect și rezonează puternic cu tema. Suntem într-un proces continuu de dezvoltare a Vanner Collective, ne interesează să implicăm din ce în mai mult artiști din diferite generații și cu background-uri diferite. Resurse artistice avem, instrumente cu care desenăm mediul de lucru deținem, resurse financiare, parteneri, finanțatori – căutăm.
Cum arată realitatea teatrală și culturală actuală în România respectiv Irlanda? Pot ele să se îmbogățească reciproc?
Realitatea teatrală și culturală din România nu poate fi, cred, ruptă de realitatea pandemică. Un astfel de eveniment cu puternic impact în societate, a scos la iveală nevoi și lipsuri cu care se confruntă oamenii. Sectorul cultural și artistic duce lipsă de susținere ca să poată dezvolta la rându-i societatea și să crească comunități. Asta se leagă deopotrivă de sistemul de educație. Nu avem cum să le disociem. Altfel rămânem în bula noastră, rupți de realitate. România nu e un caz izolat. Se întâmplă și în alte țări cu dezvoltare lentă a acestor sectoare. Nu știu care e statusul exact al Irlandei pe acest topic, dar cu siguranță orice legătură, relație între două sau mai multe state care are ca misiune creșterea, dezvoltarea, educarea și culturalizarea nu poate fi decât benefică.
Expoziția Mama/Fiica (7-3 martie, Teatrelli): cum s-a născut și ce propune?
S-a născut o dată cu proiectul Inseparabil, proiect cofinanțat de AFCN, în urma căruia au rezultat două produse artistice care sondează relația mamă-fiică: spectacolul Cassandra (care se joacă la Teatrul Apollo 111) și expoziția despre care vorbim, creată cu ajutorul fotografului Bogdan Dincă. Pornind de la relația puternică mama-fiică, 14 perechi s-au pus față în față, într-un dialog despre familie, moșteniri, frici, iubiri, lucruri nespuse. Au rezultat în urma acestui proces 14 portrete foto „în oglindă”, însoțite de fragmente audio din întâlnire și o scrisoare a uneia dintre ele către cealaltă, ceea ce a reprezentat punctul de pornire al discuției. Expoziția invită la cunoașterea universului individual al fiecărei perechi arătate și de asemenea, la nivel personal, la cunoașterea propriului univers cu cea pe care o chemăm „mama”.
Legat de spectacolele voastre din martie, spune-ne de ce este fiecare dintre ele o propunere de neratat?
10 martie – Tot ce-i minunat in lume @ unteatru, ora 19
Strângem peste un milion de lucruri minunate pentru care viața merită trăită. Râdem, plângem împreună. Ne bucurăm că am spus împreună o poveste, ne simțim puternici, avem curajul să vorbim despre lucruri despre care e cel mai greu să vorbești. Rămânem cel puțin cunoștinte. Mai vindecați și mai optimiști.
11 martie – Lungs @ Teatrul Act, ora 19
Iți folosește imaginația într-un mod atât de puternic și de magic încât ajungi să vezi cum două personaje se nasc în fața ta, și tu știi că ai fost martor la nașterea lor. Te desprinde de realitatea ta și te poartă în cea a doi oameni care seamănă extrem de tare cu tine, cu situațiile prin care ai trecut sau de care ai vrut să uiți.
17 martie – Captain Amazing @ unteatru, ora 19
Realmente o performanță care se desfășoară în fața ochilor tăi. Este atât de bogat în emoții, atât de puternic în simplitatea și totodată multitudinea de instrumente cu care operează, încât vrei să-l revezi, să-i descoperi fisurile. Poate fi nou de fiecare dată, schimbând doar focusul. Strigă surd să-ți găsești superputerile.
20 martie- Cassandra @ Apollo 111, ora 19.30
Sexy, puternic, fragil, vulnerabil. 2 corpuri aproape goale, aceeași femeie. Dezgolite de prejudecăți, caută în legătura cu mama un contur al femeii care a devenit. Cassandra este adorabilă, te răscolește, te amuză, te respinge, te mângâie. Pe Cassandra vrei să o păstrezi.
31 martie – Lemons, Lemons, Lemons, Lemons, Lemons @ unteatru, ora 19
Cei pasionați de puzzle-uri vor iubi acest spectacol. Cei interesați de utopii se vor uita la ceva ce poate fi mai adevărat și mai aproape decât oricând. Cei care studiază sociologia și comunicarea vor urmări câte cuvinte irosim în relațiile noastre și câte rămân nespuse. Activiștii și apărătorii drepturilor omului vor vedea privarea libertății de exprimare. Fragilitatea umanității este glue-ul care îi ține pe toți laolaltă.
Expo Mama/ Fiica 7-31 martie @ Teatrelli
E fantastic cât de mult poți înțelege dintr-o relație mama-fiică pur și simplu uitându-te la portretele lor „în oglindă”, citind o scrisoare, ascultând un fragment atât de intim și sincer dintr-o discuție dintre cele două. E fascinant să simți ce le leagă, ce le unește, ce resping una la cealaltă. O să vrei să o inviți pe mama ta la o întâlnire.
Cu ce resurse pozitive credeți că merge înainte lumea artistică după pandemie?
Lumea se schimbă cu fiecare secundă care trece și e normal să fie așa. Există situații nedorite, neașteptate, precum pandemia dar și multe altele despre care nu vorbim, care îți aruncă și oportunitatea de a chestiona rolul artei și al artistului. Acum simt că există un puternic drive creativ care cred că se va concretiza în produse artistice și culturale speciale și inovative. Lumea artistică se reinventează și încearcă lucruri pe care înainte poate n-ar fi avut curajul să le pună pe masă.
