Vinovații fără vină
https://www.ziarulmetropolis.ro/vinovatii-fara-vina/

Se joacă în Bucureşti „Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?”, în regia lui Mihai Lukacs, spectacol bazat pe cazul real al adolescentei rome de 17 ani, care s-a sinucis în 2007, în şura casei părinteşti dintr-un sat din Harghita, atunci când părinţii i-au interzis să-şi continue studiile. Un spectacol tulburător despre sinucidere ca formă de protest.

Un articol de Alina Vîlcan|8 ianuarie 2018

În vara lui 2007, când Szomna Grancsa, o tânără de etnie romă, își lua viața lăsând în urmă câteva cuvinte scrijelite în maghiară pe un perete din camera ei – Școala sunt eu, era înmormântată cu mare fast țigănesc, iar presa dăduse buzna în satul acela și pe buzele tuturor era, rostită sau nu, întrebarea: Cine e de vină, cine?

La zece ani distanță, Compania de Teatru Giuvlipen a pus în scenă un spectacol-mărturie, ce readuce în prim-plan cazul Szomnei Grancsa, un spectacol cu o distribuție exclusiv femină, în care le regăsim pe Liana Ceterchi, Mihaela Drăgan, Zita Moldovan. Ele sunt, pe rând, femei din sat, părinții Szomnei, o jurnalistă, un om al legii, o profesoară, preotul satului și chiar Szomna Grancsa, într-un maraton al regretelor, învinuirilor și scuzelor, dar și al poveștilor despre comunitatea romă și despre cine a fost cea care a ales să-și ia viața pentru o cauză colectivă, în care a crezut.

Szomna ție se arată ție, spectatorul, drept cea mai silitoare fată din sat; când vine vremea să meargă la liceu, preotul satului intervine pe lângă părinții fetei pentru a-i convinge să sfideze cutumele și să o trimită la oraș, la studii. Iar părinții vor lăsa de la ei, vor amâna măritișul cu băiatul căruia Szomna îi fusese promisă, după tradiție, încă din fragedă copilărie, și o vor trimite la liceu. Se spune că Szomna mergea întotdeauna la școală, la oraș, însoțită de unul dintre băieții din familie. Și totuși, zvonurile că s-ar fi îndrăgostit de un coleg îi fac pe părinții ei să o retragă de la studii. Să te îndrăgostești în lumea lor e o rușine, e un păcat. Pe acest fundal, adolescenta își pune capăt zilelor, în zori, în șura din curtea casei părintești. Sinuciderea ei este văzută ca o formă de protest.

Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? are ceva dintr-un spectacol-manifest, e din acel segment de artă cu miză dincolo de artă, e o confruntare între lumea noastră modernă și o lume străveche, a tradițiilor încărcate de magie și de nedreptate ale unei etnii care se încăpățânează să nu-și uite obiceiurile moștenite din tată în fiu, oricât de absurde ar deveni în trecerea anilor.

Și e atâta mister și atâta emoție în rememorarea morții Szomnei Grancsa, la fel cum și ironie e, încât atunci când părăsești sala ți se învârt în cap zeci de întrebări. Și niciunul dintre răspunsuri nu e cel corect. În fața morții adolescentei, fiecare are o vină și fiecare are o scuză. Nimeni nu se face vinovat.

Compania de teatru feminist rom Giuvlipen tratează cazul Szomnei Grancsa într-o manieră cât se poate de obiectivă. De pe scenă, ți se spune o poveste. Nu se trag concluzii, se caută vinovați, dar niciunul nu e arătat cu degetul. Se pun în oglindă două lumi, fără să se ascundă sub preș gunoiul din niciuna dintre ele, dimpotrivă, la un moment dat ți se pare că defectele ambelor sunt accentuate, până ce capătă un aspect caricaturizat. Ca să vedem mai bine, îți spui.

Și mai e ceva care atrage fără doar și poate la spectacolul acesta, iar acel ceva e scenografia. Semnat de Elena Dobîndă, decorul e unul mai degrabă simbolic, destul de sumar, mai ales că Giuvlipen nu are încă o adresă exactă, iar spectacolul se joacă în diverse spații (a fost la Teatrul Național, la Teatrul Evreiesc, la Macaz, eu l-am văzut la ARCUB) și tot decorul acesta trebuie mutat. Decorul înseamnă mai ales o bancă de lemn, ca o bancă a acuzării, pe care personajele își spun ofurile și se trag unul pe altul la răspundere pentru ce s-a întâmplat. Însă dincolo de decorul acesta sunt costumele, acel port țigănesc, cu toată poezia lui, care ți se perindă prin fața ochilor ca un dans, ca o vrajă.

În limba romani, Giuvlipen înseamnă feminism. Compania de teatru Giuvlipen a fost fondată în 2014 de două dintre actrițele din distribuția acestui spectacol – Mihaela Drăgan și Zița Moldovan, alături de regizorul Mihai Lukacs. Spectacolele lor se definesc astfel: Prin practicarea unei arte politice, provocatoare, experimentală și foarte performativă, spectacolele Giuvlipen vorbesc despre teme serioase ca rasismul, autoritatea sau inegalitatea de gen, prin mecanisme comice. Îi puteți urmări pe Giuvlipen.com.

Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? are ceva dintr-un spectacol-manifest, e din acel segment de artă cu miză dincolo de artă, e o confruntare între lumea noastră modernă și o lume străveche, a tradițiilor încărcate de magie și de nedreptate

11
/12
/15

Actorul britanic Benedict Cumberbatch i-a trimis săptămâna aceasta o scrisoare lui Moș Crăciun. Epistola a fost publicată pe site-ul letterslive.com, cu ocazia Zilei Naționale a Scrisului de Scrisori, care se sărbătorește în Marea Britanie pe 7 decembrie.

11
/12
/15

Glasurile cristaline ce compun sonoritatea inconfundabilă a Corului de Copii Radio vă vor purta anul acesta în atmosfera de poveste a sărbătorilor de iarnă, către amintirile dragi ale copilăriei, prin magia cântecelor și colindelor de Crăciun. Sâmbătă, 12 decembrie (19.00), ansamblul Radio România, sub bagheta dirijorului VOICU POPESCU, vă invită la Sala Radio la un concert extraordinar de Crăciun.

11
/12
/15

Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti organizează vineri, 11 decembrie 2015, începând cu orele 11.00, la sediul Ominis, Aleea Turnu Magurele nr. 17A, Bucuresti o conferinţă pentru diseminarea informatiilor cu privire la activitatile desfasurate pana acum în cadrul proiectului „VALORificarea oportunităţilor de insertie pe piaţa muncii pentru grupurile vulnerabile, prin integrarea în Intreprinderi Sociale VALORIS”(ID:144616).

11
/12
/15

În fruntea nominalizărilor anunțate de Asociația presei străine de la Hollywood pentru a 73-a ediție a Globurilor de Aur se află filmul "Carol", la cinci categorii. Pentru titlul de cel mai bun film dramatic se luptă peliculele "Carol", de Todd Haynes , "The Revenant" (Alejandro Gonzales Inarritu), "Mad Max: Fury Raod (George Miller), "Room" (Lenny Abrahamson) și "Spotlight" (Tom McCarthy).

11
/12
/15

Al optulea Cineclub FILM, organizat de Arhiva Naţională de Filme în colaborare cu revista FILM, are loc vineri, 11 decembrie, de la ora 19:00, la Sala Eforie a Cinematecii Române. Va fi proiectat – într-o copie nouă (35mm) – filmul IACOB (1988) de Mircea Daneliuc. Cu această ocazie, vor fi prezentate două volume recent apărute, dedicate marelui cineast român.

10
/12
/15

Miercuri-seară, de la 18.30, la Ateneul Român, care a fost plin, autorul de bestseller-uri Eric-Emmanuel Schmitt s-a întâlnit cu criticul de teatru Marina Constantinescu, pentru un dialog despre literatură și teatru, dialog care a fost marcat de panseuri adânci.

10
/12
/15

Felicia Filip, Cristi Minculescu & IRIS, Monica Petrică & Răzvan Mazilu, Mihai Mălaimare & Teatrul Masca, Ducu Bertzi & Friends, Luiza Zan & Snaps Vocal Band și Orchestra Simfonică București, dirijată de Ciprian Teodorașcu. Toţi aceştia şi mulţi alţii, vineri, 18 decembrie, începând cu ora 19.00, la Sala Polivalentă, în cel mai mare eveniment de sărbători din București.

10
/12
/15

Un monument dedicat filosofului și scriitorului Emil Cioran a fost dezvelit în Capitală, la intersecția străzilor Gara de Nord și Mircea Vulcănescu. Turnarea și transpunerea în bronz a bustului a fost gata în 2013, iar soclul, confecționat din calcar de Vrața, adus din Bulgaria, a fost terminat anul acesta.

10
/12
/15

Asociația VIRA anunță lansarea rezultatelor cercetării multidisciplinare realizată în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spațiilor de locuit din București și împrejurimi”. Casele și oamenii din spatele ușilor, resorturile de ordin cultural, social și economic care își pun amprenta asupra experienței de locuire, au reprezentat direcțiile de analiză ale echipei extinse de cercetare.

10
/12
/15

Două luni, două filme în premieră și 13 orașe din România. Proiectul "Filme pentru liceeni" a adus împreună peste 6.673 de liceeni și 393 de profesori din România care au vizionat și discutat despre două filme europene în premieră. Cele 62 de evenimente care au deschis catalogul filmelor bune au avut loc în București, Slobozia, Giurgiu, Caracal, Slatina, Râșnov, Toplița, Moinești, Râmnicu Vâlcea, Timișoara, Târgoviște, Moreni, Corabia.