Anul acesta, Teatrul Tamási Áron celebrează Ziua Culturii Maghiare prin deschiderea a trei spaţii de întâlnire : luni, 22 ianuarie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului, spectatorii din Sfântu Gheorghe pot urmări spectacolul „Voiam să mă revolt cu voi”, o producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, în regia lui Aba Sebestyén; în aceeaşi zi, Trupa Tamási Áron joacă una dintre producţiile sale de succes, Floarea Soarelui, în regia lui Radu Afrim, pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş; miercuri, 24 ianuarie, la Braşov, va fi lansată cartea despre viaţa actorului Nemes Levente, fostul director al Teatrului Tamási Áron.
Un articol de Petre Ivan|22 ianuarie 2024
„Voiam să mă revolt cu voi” este un spectacol bazat pe romanul cu același titlu al lui Attila Bódi, adaptat de Olga Barabás și regizat de Aba Sebestyén. Povestea se desfășoară în ultimile săptămâni ale regimului Ceaușescu. Trei băieți din clasa a 12-a se revoltă împotriva sistemului opresiv. Rebelul Péter, conformistul Zoli şi ranchiunosul Áron sunt trei personalități total diferite, dar pe care îi leagă un scop comun. După treizeci de ani, la o reuniune de clasă, cei trei sunt nevoiți să-și înfrunte trecutul.
Floarea Soarelui / Napraforgó este o piesă de Andrea Pass, în regia lui Radu Afrim. Spectacolul este o tulburătoare poveste care ne cheamă pe urmele familiei din desenul unui copil, Janka. Un desen care vorbeşte despre toată lumea din familia noastră, o lume comică şi tristă, colorată de imaginaţia copiilor. Janka are 10 ani. E un copil fericit, plin de viață. Chiar dacă mama ei urlă uneori, iar alteori nu o bagă în seamă. Janka are prieteni. Și ei sunt copii fericiți, plini de viață. Chiar dacă părinții lor se ceartă sau divorțează sau nu există deloc. Copiii cântă, dansează, iar Janka desenează lumea din jurul ei exact cum și-o imaginează: plină de oameni ciudaţi și întâmplări neprevăzute. Toți caută lumina soarelui. Dar ce se întâmplă cu omul, dacă soarele nu străluceste zile întregi?
Puțini sunt spectatorii de teatru şi film din Transilvania, dar şi din România, care să nu fi auzit de Levente Nemes – un artist despre a cărui activitate depun mărturie arhivele a două teatre : Teatrul Maghiar din Târgu Mureş, pe scena căruia a jucat timp de zece ani, şi Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe, pe care îl slujeşte de jumătate de veac. Treisprezece ani, între 1992-2005, actorul a fost şi directorul Teatrului Tamási Áron, perioadă în care această instituţie a început să-şi construiască o trupă competitivă şi un repertoriu curajos, în pas cu nevoile comunităţii sale de spectatori, dar şi cu ce se întâmpla în lumea teatrală contemporană. Chiar și la vârsta de optzeci și patru de ani, Levente Nemes este o personalitate emblematică a Teatrului Tamási Áron. Dramaturgul și jurnalistul Nagy B. Sándor a realizat o carte de conversații cu Levente Nemes, dialog care conturează un impresionant tablou al vieţii artistului. Volumul a fost publicat în 2020 la Editura Háromszék Vármegye, iar pe 24 ianuarie 2024 va fi lansat şi la Braşov, la Casa Speranţei, unde Levente Nemes va dialoga cu Nagy B. Şandor şi cu spectatorii.
