Doi pe o banca. Anatomia singurătăţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/doi-pe-o-banca-anatomia-singuratatii/

Se joacă, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, „Doi pe o banca“, după un text de Aleksandr Ghelman, în regia lui Emanuel Pârvu. Cei de pe bancă sunt actorii Florin Zamfirescu („poetul Gării de Nord“ din „Filantropica”) şi Tania Filip (o ştiţi din ciclurile de filme de altădată cu aur, dolari, petrol şi, mai ales, ardeleni), ambii respectaţi profesori universitari la UNATC.

Un articol de Andrei Crăciun|24 ianuarie 2014

Se joacă, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, „Doi pe o banca“, după un text de Aleksandr Ghelman, în regia lui Emanuel Pârvu. Cei de pe bancă sunt actorii Florin Zamfirescu („poetul Gării de Nord“ din „Filantropica”) şi Tania Filip (o ştiţi din ciclurile de filme de altădată cu aur, dolari, petrol şi, mai ales, ardeleni), ambii respectaţi profesori universitari la UNATC.

Decorul e minim, și e foarte bine așa, căci „Doi pe o bancă” este unul dintre acele spectacole în care forța vine din text. Iar textul acesta, foarte rusesc, este puternic până la lacrimi, până la dramă, e scris cu o inteligență care merge până la brutalitate.

Maestrul Zamfirescu își joacă, ireproșabil, partitura, dar asta nu este o surpriză pentru obișnuiți teatrului, deci nici o știre nu mai poate fi. Iar Tania Filip, ei bine, Tania Filip este una dintre puținele actrițe care îi pot sta alături.

Îmi chem la bara apărării cultura teatrală aproximativă. Trebuie să admit că nu știam nimic despre autorul acestui text. Îl bănuiesc, după primele douăzeci de replici, că este evreu. Folosește mult prea bine alegoria. După ultimele aplauze, după ce cortina rămâne căzută, îmi verific intuiția: și da, este.

„Doi pe o bancă” este un text clasic, fără să fie vechi, modern, fără să fie vulgar. Aș scrie, chiar riscând să par pretențios, că avem de-a face cu o adevărată anatomie a singurătății.

Căderea

Un bărbat și o femeie, la lăsarea întunericului, într-un parc. Doi oameni care se închid în colivia acestei iluzii: că iubirea mai este, totuși, posibilă, și dincolo de primele mariaje ratate. E clar că niciunul nu vrea să plece de pe banca aceea, care închide în ea, ca într-un spațiu miraculos, un timp al posibilităților, în care se poate, ușor, visa la fericire. Și nu asta facem, de fapt, toți, fie și din când în când?

Citiţi şi: Florin Zamfirescu, Tania Filip şi un reportaj făcut pe-o bancă

El este, desigur, între vârste, libidinos, jalnic, întrupând tot răul pe care îl poate face un om care pleacă de acasă pentru alte și alte femei. Ea nu are discernământ, pișă mult ochii, după cum i se și reproșează, e suspicioasă, excesivă, când nu e de-a dreptul naivă. Iar amândoi sunt speriați, și au dreptate să fie: nimic nu e mai teribil decât singurătatea în această lume înnebunită, în această civilizație a divorțurilor, în acest postapocalips care ne-a adus destrămarea a tot ce construise omul mai bun în mileniile dinainte: ideea, ba chiar destinul unei familii. Cumplită cădere!

doi pe o banca

Tania Filip şi Florin Zamfirescu, într-o scenă din spectacolul „Doi pe o banca“

Cheia

De bărbat mi-a fost, întâi, scârbă, apoi mi s-a făcut milă, de femeie mi-a fost întâi milă, apoi mi-a făcut greață agățarea disperată de cheia unei uși care ar putea, foarte bine, cu puțină onoare, să rămână interzisă. Frumos, totuși, războiul dintre sexe, război ca între două culturi îmbătrânite, război între o blazare matură și o perseverență nebănuită.

Iar această frică de singurătate care înfrânge frica-frică, care strivește demnitatea, care ne arată, totuși, mai aproape de esență, această frică de singurătate surprinsă pe o bancă, între doi oameni, este, de fapt, personajul principal. Și e nevoie de doi mari actori, care să renunțe la sine, ca să facă din ea o prezență aproape vizibilă, să îi lase, în fond, lumina rampei, rolul cuvenit.

Dar, și mai bine e să vedeți cu ochii voștri.

Foto din spectacolul „Doi pe o banca“ – Maria Ştefănescu

07
/02
/17

Într-o zi de 7 februarie Charlie Chaplin debuta în rolul care îi va aduce celebritatea, micul Vagabond - Charlot. Tot într-o zi de 7 februaraie  faimosul cuplu Stroe şi Vasilache prezenta în premieră "Bing-bang", primul film sonor realizat la Bucureşti cu o aparatură construită de inginerul roman Argani.

06
/02
/17

Dublă aniversare pe TVR 2, în această seară (6 februarie), de la ora 21.10: "Insula", de Mihail Sebastian a avut premiera în 1947, an în care s-a născut Vladimir Găitan, actor în distribuţia spectacolului. "Insula" a avut premiera acum 70 de ani, în 1947, la Teatrul Municipal, în regia lui Mircea Șeptilici.

06
/02
/17

INIȚIATIVĂ. Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în treizeci de ani. Ei au fost selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

06
/02
/17

Cele peste două mii de cărți din casa mea au pornit un miting neautorizat, supărate ca de cinci zile nu am mai citit un rând, lucru care nu s-a mai întâmplat de două ori în ultimii treizeci de ani.

06
/02
/17

Cineastul Damien Chazelle a fost recompensat cu marea distincție acordată la cea de-a 69-a ediție anuală a premiilor Sindicatului Regizorilor Americani - The Directors Guild of America (DGA Awards) pentru comedia muzicală romantică "La La Land". Premiul obținut de regizorul filmului "La La Land" consolidează poziția de favorită la Oscar a peliculei din distribuția căreia fac parte Ryan Gosling și Emma Stone.

06
/02
/17

După o lungă pauză, “Două loturi”, unul din cele mai premiate spectacole ale Teatrului Național din Bucureşti, va putea fi văzut din nou de spectatori, de astă dată pe scena Sălii Pictura, joi 9 și vineri 10 februarie 2017, de la ora 20.00.

06
/02
/17

Într-o zi de 6 februarie se nășteau scriitorul român Geo Bogza, cineaștii François Truffaut și Jim Sheridan și cântăreții Natalie Cole, Bob Marley, Axl Rose și Cătălin Crișan. Tot într-o zi de 6 februarie (1898) avea loc, la Paris, premiera "Poemei romane", compusa de George Enescu, pe atunci în vârstă de 16 ani.

05
/02
/17

În cadrul VAULT Festival 2017, în perioada 8-12 februarie, Atelier Studio Theatre şi Institutul Cultural Român prezintă la Londra premiera britanică a cunoscutei piese a lui Matei Vişniec „Şi cu violoncelul ce facem?”

03
/02
/17

Marele Bal al Operei din Cluj Napoca va avea loc, în acest an, pe 4 martie 2017, la un sfert de secol, de la prima ediţie. Eveniment unic de impact național, amplă manifestare cultural-artistică polivalentă şi gală dedicată valorii, devenit tradiţie la Cluj, Marele Bal al Operei ajunge la cea de-a XXII-a ediţie.

03
/02
/17

Universitatea de Arte din Târgu-Mureș și Teatrul Nottara, în colaborare cu Institutul Italian de Cultură din București, prezintă miercuri, 8 februarie 2017, de la ora 19:30, în sala „George Constantin“ a Teatrului Nottara, spectacolul-lectură Dama de cupă de Gianni Spezzano, piesa câștigătoare a Concursul European de Dramaturgie PopDrama.

03
/02
/17

Teatrul Tineretului are plăcerea de a anunța cea dintâi premieră a anului 2017: Un stejar de Tim Crouch, regia Bobi Pricop. Reprezentațiile vor avea loc cu participarea extraordinară a actorilor Claudiu Bleonț și Ana Ciontea, în zilele de sâmbătă, 4 februarie, și duminică, 5 februarie, de la ora 19.00.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

03
/02
/17

Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.