„O poveste de dragoste, Lindenfeld”. Cinema împăiat
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-poveste-de-dragoste-lindenfeld-cinema-impaiat/

CRONICĂ DE FILM. Cel mai recent lungmetraj de ficţiune al surprinzător de prolificului regizor Radu Gabrea, „O poveste de dragoste, Lindenfeld”, este ca o creatură împăiată: de la distanţă pare un film promiţător, dar, privit de aproape, lipsa naturaleţii şi a ritmului lasă o impresie pregnantă de dezamăgire.

Un articol de Ionuţ Mareş|20 iunie 2014

Introducând formularea „o poveste de dragoste” încă din titlul noului său film, Radu Gabrea, interesat în ultimul deceniu de documentare, ecranizări, istorie și problema minorităților etnice din România, își marchează de la început distanțarea față de romanul inspirator.

Apărută acum câțiva ani, cartea lui Ioan T. Morar desfășura o panoplie complexă de personaje și miza în primul rând pe ideea de farsă, de potemkiniadă, pe modul în care realitatea și ficțiunea se influențează și amestecă reciproc până la indistincție. Literatura permite o astfel de libertate, de fantazare, care întâlnește însă mult mai multe obstacole în film, în special într-unul românesc, inevitabil cu finanțare redusă.

O primă variantă a scenariului fusese scrisă de prozatorii (și scenariștii de ocazie) Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu. Nemulțumit de versiunea primită, pe care a considerat-o, așa cum a mărturist, nefuncțională pentru că avea prea multe personaje, Radu Gabrea îl cooptează alături de el la rescrierea scenariului pe Adrian Lustig, exersat în ultimii ani în contribuții la filme îndoielnice precum „Nunta mută”, „Poker”, „Ultimul corupt din România”, „Puzzle” sau „Funeralii fericite”.

Însă tocmai înclinația de până acum a lui Lustig, fie ea și puternic discutabilă, spre comedie (facilă), carnavalesc și grotesc este estompată până aproape de dispariție în „O poveste de dragoste, Lindenfeld”. Deși nu renunță de tot la ideea centrală a romanului – refacerea de fațadă și repopularea de conjunctură a unui sat din Banatul românesc pentru a întreține iluziile unui milionar german revenit la locul copilăriei și tinereții -, aceasta este periferică și superficial executată, prin introducerea forțată a unui regizor provincial (Mircea Diaconu), angajat de oamenii magnatului pentru a se ocupa de falsa reconstruire a Lindenfeld-ului.

Gabrea reduce drastic numărul de personaje, transformându-l pe bătrân, Ulli (interpretat de Victor Rebengiuc), în protagonist și punându-l să se reîntâlnească, în sat, cu iubirea din tinerețe, Helga (o Victoria Cociaș îmbătrânită prin machiaj). O iubire care la vremea ei nu s-a mai împlinit prin căsătorie și nici măcar printr-un act sexual, pentru că tânăra Helga (debutanta și expresiva Ioana Bugarin) este luată prizonieră de sovietici, alături de alți etnici germani, direct de pe un câmp de floarea-soarelui (bucolic filmat de directorul de imagine George Dăscălescu), în timp ce tânărul Ulli (Horațiu Covlescu) se ascunde și scapă.

Scena este livrată sub forma convențională a unui flashback (primul dintr-un șir) pe care îl are bătrânul Ulli, ce începe să întâmpine tot mai accentuate probleme cu memoria, așa cum îi explică și medicul său (Ion Caramitru, într-o scurtă și inedită apariție).

Tema memoriei și a slăbirii acesteia în timp, atât uman, cât și în plan istoric, se dorește a fi centrală în film, însă tratarea ei nu are suficientă vigoare.

Geografia satului, fie ea și plăpândă, este nesatisfăctor fructificată în a reda decăderea, în timp ce scenele de interior, filmate în studio, au amprenta unei producții marca Hallmark – o imagine curată, chiar calofilă, dar lipsită de viață, de emoție, de forța sugestiei (străduințele evidente ale actorilor și muzica inspirată a lui Pachelbel, compozitor german de secol XVII, nu compensează acest gol).

Dincolo de cusăturile nepotrivite la nivelul scenariului (așa cum sunt momentele de butaforie, a căror justificare dramaturgică este anemică, iar punerea lor în scenă fușărită), filmul suferă în primul rând din cauza montajului, tânjind după un ritm care să-l scoată din amorțeala și toropeala în care se complace.

Distribuit de Ecran Cinema Management, „O poveste de dragoste, Lindenfeld” poate fi văzut pe marile ecrane începând din 20 iunie.

INFO

O poveste de dragoste, Lindenfeld (România, 2014)

Regia: Radu Gabrea

Cu: Victor Rebengiuc, Victoria Cociaș

Rating: ●○○○○

 

Foto: Adi Marineci

27
/10
/22

În cele 4 zile de festival au fost peste 300 de oameni în public, în cele 3 locații: la Cinema Victoria, Faber și Facultatea de Arte și Design. Festivalul a fost deschis cu “Pentru minte tu ești Ceaușescu“, în regia lui Sebastian Mihăilescu, care a avut asociat și primul Q&A al festivalului, și s-a încheiat la Faber, cu proiecția filmului „Alb pe Alb”, în regia lui Viera Čákanyová.

26
/10
/22

În luna noiembrie, la History Channel puteţi urmări un documentar despre istoria Colosseumului (cea mai celebră arenă din toate timpurile), cum este viața trăită în munți, ce știa omenirea în antichitate despre extratereștrii și cum s-au păstrat până astăzi legendele faraonilor.

25
/10
/22

După un turneu sold out al echipei în mai multe orașe din țară, filmul Capra cu Trei Iezi intră oficial în cinematografe pe 28 octombrie, în weekendul de Halloween. Bazat pe povestea lui Ion Creangă, filmul a fost primit de public cu surprindere și nostalgie: scenariul respectă basmul lui Creangă, care este, în fond, o poveste de groază, nu neapărat una de adormit copiii. În rolurile principale joacă Maia Morgenstern și Marius Bodochi, iar regia este semnată de Victor Canache.

21
/10
/22

Duminică, 23 octobrie, de la 18.30, la Cinema Astra va avea loc proiecția filmului documentar dedicat Brașovului, realizat de tinerii care au participat la cursurile „Be-Brașov: retrocedarea emoțiilor I memoria orașului”. Participanții la eveniment vor asista și la o reprezentație de tip teatru verbatim și la o expoziție cu fotografii din Brașov.

20
/10
/22

„Oameni de treabă” / „Men of Deeds”, noul film al regizorului Paul Negoescu, cu Iulian Postelnicu, Vasile Muraru, Anghel Damian și Crina Semciuc în distribuție, va avea o avanpremieră specială în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest, sâmbătă, 22 octombrie.

19
/10
/22

CRONICĂ DE FILM După câteva încercări nereuşite de-a lungul anilor de-a face un horror românesc inspirat din literatură sau folclor (de la moroi la vampiri), iată în sfârşit un film căruia nu îi este ruşine să scoată capul în lume - „Capra cu trei iezi”, un debut independent realizat de Victor Canache, care acum câţiva ani lansa şi un scurtmetraj cu acelaşi titlu.