10 întrebări pentru Andrei Crețulescu
https://www.ziarulmetropolis.ro/10-intrebari-pentru-andrei-cretulescu/

INTERVIU De vorbă cu regizorul filmului „Charleston”, despre cinematografie, Bucureşti, festivaluri şi dezobişnuinţa de a trăi zile obişnuite.

Un articol de Alina Vîlcan|21 iunie 2018

1. Andrei, felicitări pentru Charleston! Cum ai descrie felul în care ai lucrat pentru primul tău lungmetraj acum, când e deja în cinematografe? Ce a fost cel mai dificil?

Am avut o atmosferă extraordinară la filmări – pe măsura echipei. Pe moment, toate păreau dificile; privind în urmă ai zice că a fost floare la ureche.

2. Detaliind un pic, cum ai ales distribuția – atât de bine aleasă, de altfel, sau muzica? Unde ați filmat și cât au durat filmările?

Șerban Pavlu s-a cam impus de la sine, pe Radu Iacoban l-am „studiat” pe furiș vreme de un an. În ceea ce-i privește pe ceilalți, m-am dus la fiecare dintre ei și le-am spus ce rol pun la bătaie. Spre surprinderea și bucuria mea, au acceptat cu zâmbetul pe buze… Am filmat în centrul Bucureștiului, pe autostrada către mare, la Olimp și lângă Vila Scriitorilor, cu totul 26 de zile. Mai mult sau mai puțin… Cât despre muzică, am ales piese care să mă reprezinte și care să completeze și/sau comenteze ceea ce se vede pe ecran.

3. Charleston este un film care a călătorit mult prin festivalurile internaționale. De care dintre acestea te leagă cele mai plăcute amintiri?

A avut un parcurs zdravăn și cumva nesperat… Îmi amintesc cu plăcere de Locarno, unde spectatorii au cerut o extra-proiecție, de Varșovia – unde oamenii stăteau claie peste grămadă, inclusiv pe jos, și de publicul de la Minsk – jumătate de sală râdea, jumătate plângea.

Charleston (Foto: Adi Marineci)

4. Spuneai într-un interviu că este mai ales un film pentru publicul de acasă. Și este, într-adevăr, un film care poate plăcea cu ușurință publicului. Ești mulțumit de cum a fost primit în cinematografe?

Am avut proiecții sold-out la Cluj, proiecții speciale la București, Piatra Neamț, Constanța, care s-au lăsat cu standing ovations și câte 50 de minute de Q&A… Nu e rău. Ne pregătim de TIFF Sibiu și apoi din nou turneu în țară.

5. Spune-ne o poveste de la filmările pentru Charleston. O dimineață, o dublă care nu ieșea, o întâmplare din culise care ți-a rămas în minte…

Filmam secvența de pe bulevardul Dacia, în care Alexandru își cumpără vin și apoi dă de pomană unui boschetar. Mălina Ionescu (scenografia) mi l-a costumat pe respectiv întocmai ca pe un bătrân lup de mare. M-am topit când l-am văzut și m-am trezit că nu i-ar sta rău cu o pipă… De unde pipă, când noi filmam peste cinci minute? „O secundă”, zice Silviu Vartolomei (props) și patru minute mai târziu, nu știu cum și în ce fel, boschetarul nostru avea în gură ditai luleaua…

Andrei Crețulescu

6. Te-ai născut la București, în ‘74. Cum îți amintești de Bucureștiul din copilărie, ce îți place la București și de ce ai ales ca orașul să fie atât de vizibil în primul tău lungmetraj?

Mi-l amintesc cam cum se vede în film – și l-am vrut în film pentru că încă mi-l amintesc. Îl iubesc foarte mult pe Bucureștiul ăsta și mă doare foarte tare când văd că lumea își bate joc de el – îl ciuntesc, îl urâțesc, îl murdăresc, îl șubrezesc sau îl demolează de-a binelea.

7. Cum arată o zi obișnuită pentru tine?

M-am dezobișnuit să trăiesc zile obișnuite… Dar trebuie musai să implice niscai cinema, ceva muzică și o partidă de smotoceală cu motanul.

8. Cum vezi evoluția cinematografiei autohtone în ultimul deceniu? Ce i-ai reproșa?

Nu-i reproșez nimic, din contră. A crescut, e vie, colorată și diversă. Ne mai lipsesc doar spectatorii…

9. Ce va urma după Charleston?

Un scurtmetraj în două personaje, de filmat la toamnă, și un lungmetraj extrem de violent, de filmat iarna, în vârf de munte.

10. Genericul final al filmului include cuvintele „Pentru Ioana”. Ioana este, așadar, un personaj inspirat din viața reală? Cine este Ioana?

Ioana era mama mea. Și, cum povestea din film e parțial inspirată de o poveste din viața ei, filmul îi este dedicat.

Pentru Charleston, am filmat în centrul Bucureștiului, pe autostrada către mare, la Olimp și lângă Vila Scriitorilor, cu totul 26 de zile. (Andrei Crețulescu, regizor)

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.