Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini – una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă – a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.
Un articol de Ionuţ Mareş|22 ianuarie 2023
Centenarul Pier Paolo Pasolini, marcat în 2022, a trecut aproape neobservat în România – câteva proiecţii răzleţe la Cinemateca din Bucureşti şi la vreun festival prin ţară sau câte un text ori expoziţie ici-colo. Mult prea puţin pentru un artist de anvergura italianului.
O explicaţie ar putea fi dificultatea accesului la filmele sale (ale căror drepturi sunt împrăştiate între mai mulţi distribuitori şi ale căror preţuri sunt destul de piperate – spun asta din experienţa de curator).
Un alt motiv cred că este şi stilul său provocator şi care încă divizează, ceea ce l-a împiedicat să aibă parte de o receptare unanim favorabilă (spre deosebire de majoritatea regizorilor modernităţii cinematografice). Apoi, chiar dacă unele din filmele sale au devenit clasice şi au intrat în canon, există încă destule titluri puţin sau deloc cunoscute din filmografia sa (în special documentarele).
Această apatie a fost tulburată puţin spre finalul anului când, cu ajutorul Ministerului de Externe al Italiei, au apărut la Editura Tracus Arte din Bucureşti traducerile în română la două din cărţile sale: „Poesie/Poezii” şi „Scrieri despre literatură şi artă”.
„Poet, romancier, dramaturg, regizor de film, scenarist, teoretician și critic literar și cinematografic, eseist și jurnalist pasionat și virulent, traducător, autor de cântece, actor, din când în când și desenator, Pier Paolo Pasolini (1922-1975) a fost în toate aceste domenii altfel decât ceilalți: subiectiv în judecăți și acțiuni, dar mereu implicat cu pasiune în frământările cetății, fie ele politice, sociale sau culturale; înnoind în mod surprinzător poezia și poetica italiană, deși se declara „o forță a trecutului”; etalându-și uneori agresiv diversitatea sexuală și intelectuală, însă punându-și-le mereu în discuție; tânjind după o puritate și o idealitate pe care le știe terfelite de societate și de el însuși etc. Pasolini este considerat acum chintesența turbulentei perioade postbelice italiene” – Tracus Arte
„În proteica sa creație, poezia ocupă locul cel mai înalt: ea este creuzetul în care Pasolini își topește credințele, îndoielile, aspirațiile și contradicțiile; ea este, dintre toate, expresia privilegiată, absolută, în care orice rostire devine adevăr, orice notă personală devine afirmație universală. Volumul de față este primul florilegiu din această poezie oferit cititorului român”, adaugă editura.
„Pier Paolo Pasolini (…), cea mai originală și, în mod paradoxal, și reprezentativă figură a culturii italiene din cea de a doua jumătate a secolului XX, a fost un creator proteic. Cunoscut pe tot globul pentru excepționalele sale filme de autor, în Italia văzut înainte de toate ca poet-emblemă al unei întregi epoci, el a fost și un formidabil eseist și jurnalist. După volumul de Scrieri corsare (Polirom, 2006), conținând cele mai incitante intervenții civice din ultimii săi ani, volumul de față („Scrieri despre literatură şi artă” – n.r.) îi oferă pentru prima dată cititorului român o antologie din scrierile sale despre literatură și artă”, precizează Tracus Arte.
„Selecția a urmărit să redea: cele mai sugestive declarații ale autorului despre propria sa creație; principalele sale abordări teoretice cu privire la literatură și artă, precum și pozițiile pentru care a militat în incendiarele dezbateri culturale din Italia acelor vremuri; abordarea critică, interesantă în sine, a unor importanți scriitori italieni și străini familiari cititorului român; și, firește, câteva dintre scrierile cele mai semnificative despre cinematografie. Publicarea acestui volum vine să umple singurul gol major din imaginea pe care o aveau cititorii români despre acest creator și gânditor excepțional”