Pe 8 aprilie se împlinesc 109 ani de la naşterea filosofului din Răşinari, mort la Paris în 1995.
Un articol de Andrei Crăciun|7 aprilie 2020
Cu prilejul acestui ceas aniversar, am ales pentru dumneavoastră o salbă de gânduri de-ale lui Emil Cioran, selectate din Caietele sale (publicate în limba română la Editura Humanitas). Și vă lăsăm să vă gândiți cum ar fi arătat Jurnalul lui Cioran în vremea pandemiei pangolinului.
8 august 1958
Accept să fiu ultimul om, dacă a fi om înseamnă să semeni cu ceilalți.
22 august 1958
Nu-mi ascund că în tot ce fac există un amestec de jurnalism și metafizică.
14 septembrie 1958
Există în mine un fond de venin pe care nimic nu-l va putea diminua sau neutraliza.
29 octombrie 1958
Am domolit pofta, nu ideea sinuciderii. Cumințit de prea multe înfrângeri.
8 decembrie 1958
Un înger nevolnic și deprimat, încremenit în remușcarea căderii sale.
12 ianuarie 1959
Voluptate a lucrului neisprăvit, mai mult: a celui neatins, neînceput.
26 martie 1959
Nervi distruși de la șaptesprezece ani! Este aproape incredibil că am rezistat până acum!
30 martie 1959
Toate durerile se uită, dar nu uităm nicio umilință.
24 aprilie 1959
Tristețea mi-a distrus toate talentele.
27 septembrie 1959
Singura problemă care mă fascinează: problema monstrului.
18 noiembrie 1959
Dacă în fiecare zi aș avea curajul să urlu timp de un sfert de oră, m-aș bucura de un echilibru perfect.
29 noiembrie 1959
Un zeu începe să devină fals când nimeni nu mai catadicsește să se lase ucis pentru el.
16 decembrie 1959
Cu cât îmbătrânesc, cu atât mai puțin mă tulbură versurile. Melodie secătuită, suflet închistat.
20 decembrie 1959
Azi-dimineață, vrând să scriu despre glorie și negăsind nimic de spus, m-am culcat.
31 decembrie 1959
Miezul nopții. Ar trebui să îmi petrec viața singur și să meditez neîncetat la Timp.
1 ianuarie 1960
Bucuriile mele sunt tristeți latente.
6 ianuarie 1960
Justiția este, din punct de vedere literar, un ideal mediocru.
11 ianuarie 1960
Zi devorată de conversație.
20 ianuarie 1960
Francezii ar fi poporul cel mai fericit de pe pământ, dacă fericirea nu le-ar fi tulburată de vanitate.
24 februarie 1960
Buimac, perplex, scârbit în fața revelației de a fi eu însumi.
12 martie 1960
Sunt profunde doar sentimentele pe care le ascundem. De unde forța sentimentelor josnice.
20 iulie 1960
Apropo, trăiesc în hoteluri din 1937! Am un cămin – Dumnezeu să-mi ierte asemenea decădere!
1 septembrie 1960
Să fii la fel de inactual ca o piatră.
8 aprilie 1961
Azi am cincizeci de ani! Stă în firea orgoliosului să-și exagereze nenorocirile.
30 mai 1961
Vindecat de anxietate n-aș mai avea nici măcar consistența unei fantome.
17 iulie 1961
Toate aceste națiuni occidentale – niște cadavre opulente.
8 ianuarie 1962
Nu există limită în experiența ororii de sine. Să cazi din ce în ce mai jos – în infinitul negativ al sufletului.
4 aprilie 1962
În cazul meu, orice ocazie de mâhnire devine mâhnire.
9 aprilie 1962
Poate că nebunia nu e decât o mâhnire ce nu mai evoluează.
13 iunie 1962
Nu voi lăsa după mine o operă. Sunt din neamul celor condamnați să nu poată ieși din ei înșiși.
17 iunie 1962
Viața mi s-a părut întotdeauna enigmatică și nulă, profundă și ireală; un nimic ce îndeamnă la stupoare.
27 iunie 1962
Dejun în oraș. Purificare prin rușine. Umilire eliberatoare.
1 iulie 1962
Măcar de-aș ști unde mă aflu în raport cu omul…
13 iulie 1962
Întotdeauna am invidiat singurătatea insului odios.
14 iulie 1962
Oricât ar părea de bizar, nu mă simt bine decât pe stradă.
