Alexandru Arşinel s-a stins din viaţă la Spitalul Universitar din Bucureşti. A fost unul dintre actorii cei mai cunoscuţi şi iubiţi atât în teatru cât şi în filme, producţii TV şi radio.
Un articol de Ziarul Metropolis|29 septembrie 2022
Alexandru Arșinel a jucat, a cântat, a adus zâmbete și bucurie, fiind decenii la rând unul dintre reperele cele mai recognoscibile ale teatrului românesc. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1962, avându-i colegi de promoţie pe Constantin Diplan, Camelia Zorlescu, Ion Andrei, Harry Baranga şi Harry Zomenov.
Despre intrarea la Teatru avea să povestească mai apoi: „Am intrat şi am zis: «Mă numesc Alexandru Arşinel, sunt din Iaşi, mai am 100 de lei în buzunar, diseară am tren, vreau să mă ascultaţi, să ştiu dacă merită să stau. Irina Răchiţeanu, mare actriţă, mi-a spus să trec pe scenă. Mai erau şi Costache Antoniu şi Dem Rădulescu în comisie. Ştiam «Despot Vodă» pe de rost. Am început cu monologul lui Despot Vodă din închisoare, la care Irina Răchiţeanu mă tot oprea: «Dar altceva, în afară de Despot, nu ştii?» „Nu, eu asta ştiu, dacă vreţi, bine.» «Bine, aşteaptă afară!». În clipa aia am zis: «Gata, s-a terminat!». Am aşteptat. A ieşit şi a spus: «Pleacă toată lumea acasă, în afară de ăla de la Iaşi, cu Despot».”
Vreau să joc, să cânt, să fac oamenii să râdă. Asta a și fost marea mea fericire a vieții mele, să îi facă, măcar un pic, să zâmbească pe oameni, de pe scenă.
După facultate a fost repartizat pentru niște ani la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, din 1967 a jucat la București în numeroase spectacole la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” şi la Grădina Boema. Iar din 1978 a format, alături de marea Stela Popescu, un cuplu artistic ce a făcut istorie. Despre partenera sa de scenă spunea: „Dacă n-aș fi întâlnit-o pe Stela, cred că viața mea ar fi fost mai muncită şi cu mai puţine satisfacţii. Când am făcut cuplu cu Stela am avut şansa să nu plecăm de la zero. Ea era deja o vedetă. Fără Stela, cu siguranță mi-ar fi fost mai greu.” Și într-adevăr, aproape 40 de ani a durat succesul de scenă și de ecran, precum și prietenia acestor mari artiști.
A fost director al Teatrului „Constantin Tănase” între 1998 și 2018, jucând și aici în multe spectacole de succes.
Aş fi putut să fac orice, dar am ales comedia, care este mult mai dificilă. În primul rând, trebuie să-ţi învingi stările tale dramatice pentru a-i face pe oameni să te creadă. Aici intervin construcţia sufletească, bonomia, generozitatea şi poate chiar talentul. Nu orice actor poate să manipuleze comedia foarte uşor.
Printre numeroasele filme celebre în care a jucat s-au numărat „Miss Litoral” (1990) „A doua cădere a Constantinopolului” (1994), „Paradisul în direct” (1995) „Sexy Harem Ada- Kaleh” (2001) și altele, precum și mai multe producții de televiziune. Pentru întreaga activitate artistică în teatrul de revistă precum şi pentru activitatea managerială a primit numeroase distincții printre care trofeul special UNITER pentru teatrul de revistă (2000) şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului” (2004). În 2015 a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din București.
Întrebat la un moment dat ce ar vrea să se știe despre el peste ani și ani, actorul a răspuns: „ Că eram din Dolhasca și că am fost un om cu bune și cu rele” (interviurile DC News).
Despre mentorii pe care i-a avut în parcursul său teatral spunea în același interviu: „Am avut mai mulți mentori, dar pentru început am avut-o pe cea care m-a luat din mulțimea de candidați și m-a băgat la Institutul de Teatru – Irina Răchițeanu Sirianu. A fost o foarte mare actriță a noastră. Ca mentor și model, cu toate că nu i-am spus-o niciodată, a fost Dem Rădulescu, un actor excepțional”.
Vă invităm să citiți un material despre viața și cariera marelui actor, realizat în 2015, aici.
Dumnezeu să îl odihnească!
