Alina Rotaru: „Emoția pe care am simțit-o când am pășit pe scena mare de la Metropolis nu o voi uita curând”
https://www.ziarulmetropolis.ro/alina-rotaru-emotia-pe-care-am-simtit-o-atunci-cand-am-pasit-pe-scena-mare-de-la-metropolis-nu-o-voi-uita-prea-curand/

INTERVIU Continuăm seria de interviuri cu artişti care joacă la Teatrul Metropolis, cu tânăra Alina Rotaru (angajată la Teatrul Mic).

Un articol de Andrei Crăciun|20 Mai 2019

Alina Rotaru, în ce spectacole ai jucat la Teatrul Metropolis din București? Care e povestea lor?
Am jucat și încă joc în două spectacole semnate (și scrise, și regizate) de Lia Bugnar. Acestea sunt 7 dintr-o lovitură și Două liniuțe. Povestea începe cu Gala Hop. În urma acestui concurs, am cunoscut-o pe Lia, care la scurt timp după ce am fost la Costinești, mi-a scris și m-a întrebat dacă mi-ar plăcea să joc într-un spectacol semnat de ea. Sigur că da, am răspuns eu. Și uite așa am ajuns s-o citesc pe Crina din Două liniuțe, la Lia în bucătărie. Bucătăria unește oamenii. Iar cafeaua din timpul lecturii este un prilej de a schimba două-trei (uneori chiar mai multe) vorbe. Și așa m-a luat sub aripă. A urmat 7 dintr-o lovitură, cred eu, dintr-o inerție a relației și a lucrului. Fefe, domnișoara pe care o joc, este încă un pas către a merge din nou și din nou pe strada Mihai Eminescu nr. 89. 

Ce a însemnat în cariera dumitale Teatrul Metropolis? Cum ți-a schimbat traiectoria?
Emoția pe care am simțit-o atunci când am pășit pe scena mare de la Metropolis nu o voi uita prea curând. Pentru că tot ce îmi doream în momentul ăla era să nu cumva să uit ceva din ce repetasem și să nu încurc pe nimeni. Și colegii m
ei au muncit ca niște nebuni să mă asigure că totul va fi bine și că suntem toți în aceeași oală și că, orice s-ar întâmpla, am o plasă de siguranță. Destul de rar, aș spune eu. După terminarea primului spectacol, mi-au zis: „Ai văzut? Ce ți-am zis?”. Și m-am liniștit. Așadar, la Teatrul Metropolis am învățat că, dacă lucrezi cu partenerul, nu se poate întâmpla nimic rău. Cât despre traiectorie, mi-e clar ca talismanul de noroc pe nume Lia mi-a dat drumul să zbor către meserie. Am învățat să vorbesc normal și să nu joc în capul meu, iar continuarea a însemnat o sumedenie de proiecte.

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Reacțiile diferă de la reprezentație la reprezentație, dar lucrul care îi unește pe spectatorii din acest teatru este atenția. Sunt seri mai bune sau mai proaste pentru noi. Dar indiferent de măsura jocului, oamenii din public sunt ochi și urechi. Merg cu tine până când ai terminat de spus povestea, chit că tu știi că ai fi putut da mai mult. Și asta respect la un public divers. Divers pentru ca nu vin numai tineri sau în vârstă, ci oameni din toate categoriile de vârstă. La o comedie n-o să vezi doar tineret gata de hăhăială, ci tineret gata de distracție și n-o să vezi oameni în vârstă gata de aruncat cu roșii, ci gata de relaxare. Adică de atenție. În acest teatru cred că este specială gașca de actori și regizori care performează. Și de aici și textele care se montează: clasic și contemporan. „Toate-s vechi și nouă toate”, dar când pui și sare și piper, e clar că vrei să-ți instalezi aplicația de la Metropolis ca să prinzi loc la spectacole.

Ca spectator ai umblat pe la Metropolis? Ai văzut ceva ce ți-a plăcut pentru totdeauna?
Aș revedea Visul unei nopți de vară, în regia domnului Victor Ioan Frunză.
Pentru că acest spectacol este bogat într-o lume săracă, iar aerul dintre actori se mișcă atât de repede, că te face să-ți dorești să nu se termine o scenă. Abia ce-apuci să te încălzești, că și pleci în alt spațiu. E ca un drum cu multe curbe pe o pantă abruptă. Și când să ajungi în vârf, vin aplauzele. Nu-i nimic, îl mai vezi o dată.

Spune-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări pe care le-ai trăit la Metropolis.
La început, de fiecare dată când aveam spectacol, ori trebuia să zic la intrare numele, scopul și durata vizitei, ori îmi era arătată casa de bilete. Acum spun bună ziua și merg direct la cabină. Ce e frumos este că ne întâlnim înaintea fiecărui spectacol să dăm text, uneori și cu mișcare pe scenă, iar ăsta este un obicei atât de sănătos, că spectacolul devine o prelungire firească a unui lucru deja început. Iar atunci când ieșim la aplauze, negreșit ne uităm unii la alții și știm cum a fost.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
După primul spectacol vine și al doilea, atâta timp cât este făcut cu pasiune și dedicare.
Și musai trebuie furat (învățat) de la oamenii care joacă acolo, pentru că au multe de împărtășit. 

La Teatrul Metropolis am învățat că, dacă lucrezi cu partenerul, nu se poate întâmpla nimic rău. (Alina Rotaru, actriță)



28
/03
/17

Inițial: politehnist, masterand în științe umaniste, inginer de telecomunicații, IT-stul din cei ”10 pentru România”. Apoi – ruptură de destin și devine dans-actor în trupa lui Dan Puric, colaborator al lui Gigi Căciuleanu, elev al lui Andrei Șerban, participant și premiant în festivaluri din țară și străinătate, bursier al celebrului Actors Studio din New York și mereu un work in progress.

21
/03
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivaşcu, propune, la zece ani de la înfiinţare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectaţi de maeştri ai scenei româneşti de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

19
/03
/17

Scurt interviu cu Paul Negoescu, regizorul comediei „Două lozuri”, nominalizat în acest an la Premiile Gopo, la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu”.

17
/03
/17

Ambasadoare a campaniei „Artiștii pentru artiști”, inițiată de UNITER, Dorina Chiriac vă invită la teatru. Ea joacă rolul principal în “Micul Prinț”, la Teatrul de Comedie, în seara aceasta, de la ora 19.00. Cumpărând bilete la spectacol, contribuiți la fondul de ajutorare a artiștilor în vârstă și în dificultate.

15
/03
/17

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriță într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriță, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, așadar, filmul și dansul contemporan?

15
/03
/17

Face parte din generaţia tânără de actori şi a absolvit Facultatea de Teatru de la Universitatea, Iaşi, la clasa profesorului Sergiu Tudose, în 2003. A debutat ca actor la Teatrul Național din Târgu Mureş. Colaborează permanent cu Teatrul "Tony Bulandra" din Targoviște, Teatrul “L.S. Bulandra” din București și urmează să joace la Teatrul Metropolis din București, în spectacolul “Histerical blindness”, în regia lui Cristi Juncu, spectacol care se află deja în repetiții și care va avea premiera în primăvara lui 2017.

13
/03
/17

Nominalizat la Premiile Gopo din acest an, la categoria „Cel mai bun actor într-un rol principal”, pentru rolul Hogaș din „Câini”, actorul Gheorghe Visu spune că cel mai mult în filmul lui Bogdan Mirică i-a plăcut să tragă cu pistolul, la final.

08
/03
/17

Ana a teminat recent filmările la primul ei lungmetraj american, „Induced Effect”, în care l-a avut ca partener pe Eric Roberts și a început repetițiile la „Upstart”, un show TV despre realizarea unui Start-Up YouTube Channel. Între filmări, a finalizat un pictorial care celebrează actrițe îndrăgite de publicul român.

Page 10 of 33« First...89101112...2030...Last »