Regizorul Radu Afrim: „Teatrul de la noi nu ar trebui să repornească după criză, ci să înceapă de la zero”
https://www.ziarulmetropolis.ro/regizorul-radu-afrim-teatrul-de-la-noi-nu-ar-trebui-sa-reporneasca-dupa-criza-ci-sa-inceapa-de-la-zero/

Deşi spune că nu îi plac interviurile live, preferându-le pe cele scrise, regizorul Radu Afrim a acceptat să participe la o discuţie live pe Facebook, organizată de Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, unde este angajat de doi ani.

Un articol de Cristina Enescu Aky|11 mai 2020

Pe regizorul Radu Afrim nu vi-l mai prezentăm. Dacă ați văzut orice montare a lui, cu siguranță nu ați uitat-o, indiferent dacă v-a plăcut sau v-a indignat. Spectacolele sale sunt invitații sau provocări de a simți, mai mult decât de a căuta sensuri, și a descoperi ce e dincolo de zonele de confort cu care venim la teatru (cum spunea într-un interviu recent.)

Așadar iată câteva idei dintr-o șuetă live cu Radu Afrim, la o cafea, despre teatru vechi și nou, spectacolele sale, despre cum vor fi omenirea și teatrul după carantină, arta online, publicul ideal și multe altele. (Discuția integrală o puteți urmări aici.)

Se va schimba omenirea după această criză?
Nu cred că va fi dezastru dar nici nu îmi pun speranțe într-o schimbare fantastică. În general omul se schimbă atunci când el a greșit și din cauza lui însuși are o perioadă de suferință.

A văzut vreun spectacol online în perioada asta?
Am văzut destul de multe începuturi de spectacole, și m-am uitat și la unele din străinătate. Unele m-au dezamăgit, nu tot ce ni se vinde ca fiind spectacol bun din afară chiar e așa. La noi sunt multe spectacole bune, din păcate avem această carantină în care e ținut teatrul român de 30 de ani. Nu ieșim cât ar trebui să ieșim. Unii mai prindem câte un festival pe afară, dar sistemul e foarte închis, suntem foarte închiși, tot nu suntem unde ar trebui să fim la nivel european.

L-a inspirat această perioadă?
Nu, nu am scris nimic, deși mi-am propus. Am preferat să mă plimb cu câinele, să văd cum crește o floare în curte, obiceiuri frumoase, mai de pensionar, așa. Dar lucrurile trebuie să se așeze. Sunt sigur că, așa cum perioada armatei nu m-a inspirat atunci la nimic, sau copilăria, s-ar putea și această carantină să facă la fel, să mă inspire ulterior.

Despre spectacolele de teatru filmate
În teatrele din România nu s-a pus accentul pe filmarea de calitate a spectacolelor, în general au fost filmări „de serviciu”, ca să își amintească actorii după o pauză, cu o cameră pusă undeva în afara scenei. Cu foarte puține excepții, regizorul artistic nu a fost niciodată întrebat ce ar trebui filmat.
Unele spectacole ale mele chiar eu am interzis să fie transmise când am văzut cum fuseseră filmate.

Va fi transferul online al artei unul din efectele pandemiei?
E sănătos în general ca artele să se dezvolte, să se transforme, să experimenteze. Dacă toate s-ar duce în online, însă, ar fi plictisitor. Evident că teatrul că trebuie să țină pasul cu tehnologia, dar nici nu se va muta în online, e specificul teatrului să fie cât mai aproape de spectatori. Nu aș vrea să se mute totul online, dar după cum știți și în spectacolele mele există o bună parte de video, chiar și live.

Probabil se vor inventa unele arte care să meargă foarte bine online. De exemplu mi s-a cerut ca pentru spectacolul pe care îl voi continua la Sf. Gheorghe să fac și o variantă online, deci practic două spectacole, în eventualitatea în care nu se vor deschide teatrele până în toamnă (ceea ce eu nu cred, totuși). Deci varianta online va fi absolut diferită, deși cu același text și aceeași actori. E clar că teatrul online trebuie să arate altfel. Poate și teatrul TV își va pune niște întrebări despre cum ar trebui să arate, cu totul altfel decât arată el acum la noi.


Arta live versus arta online și despre muzee
Când mă duc într-o capitală europeană, pentru mine o mare bucurie e să intru în muzeele de artă (și în cimitire). Nu ar fi aceeași bucurie dacă aș vedea tururi virtuale, aia e cu totul altceva. Deși muzeele occidentale sunt pline de oameni, găsești totuși liniște acolo, te regăsești pe tine, vezi un tablou pe care îl știai dintr-o reproducere proastă și îl vezi acolo, în fața ta. E senzația unei madlene proustiene.

Le dau mare dreptate celor care fac mișto de deschiderea muzeelor din România în acest moment. pentru că muzeele  noastre sunt foarte slabe, nu sunt vii ci moarte, sunt exact ceea ce știm noi că înseamnă „muzeu comunist”. În Occident muzeele sunt vii. Nu cred că există excepții la noi, nimeni nu a fost interesat să gândească pe termen lung programe atractive. 

Cum ar trebui să repornească sistemul teatral românesc după perioada asta?
Ar trebui nu să se repornească ci să se înceapă de la zero. Am mai spus, trebuie băgat foarte serios în seamă teatrul independent, freelancerii talentați. (…) Sincer vă spun, lumea îl înjură pe Caramitru, însă Caramitru m-a lăsat să aduc oameni în TNB câți am vrut eu. Am dus oameni independenți și prin țară. Diversitatea e foarte bună și în teatru, și în societate, și în grădina mea. Actorii trebuie să se amestece, trupele vechi trebuie să primească actori noi, și evident toți au de învățat unii de la alții.

Afrim, regizor de film?
Dacă aș debuta în film ar fi cu ceva care chiar ar fi foarte pe sufletul meu. Altfel, o producătoare de film mi-a spus cândva că eu nu aș putea decât să îmi scriu eu însumi un scenariu. Vom vedea.

Ce spectacole ale lui se vor difuza în viitorul apropiat online?
Vor fi două spectacole de la Timișoara: pe 14 mai, chiar înainte de Marea Ieșire, se va transmite un spectacol splendid de-al meu, la care țin mult, „Fetița din bolul peștelui auriu” (Teatrul German de Stat, 2012). E foarte bine filmat, vi-l recomand. Și va mai fi dat online, probabil pe 19 mai, și un spectacol de la Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara, „Detalii naive total lipsite de profunzime din viața și moartea unor spectatori” (2016).

Cum ar fi publicul ideal?
Nu-mi permit să fac un triaj în sala de teatru. Mi s-a întâmplat de multe ori să aud cu urechile mele „rușine pentru ce ne-ați arătat!”. Există oameni care vin la un spectacol al meu pentru că vor să vadă un anume actor, fără să știe ce înseamnă un spectacol de Radu Afrim. Și nici n-aș vrea să știe de fapt, pentru că altfel ar însemna că intru într-un fel de bulă a mea din care n-aș mai ieși. Unii oameni vin și găsesc la mine niște lucruri pe care nu le înțeleg, dar nu pentru că astea ar ține de niște lecturi care le lipsesc. Nu merg neapărat pe un public elevat ci pe unul care simte.
Publicul meu preferat e cel care merge pe simțire, pe feeling, care vine deschis și poate iese din sală și mai deschis.

Ce planuri are?
Unul din programele mele e literatura românească mai puțin cunoscută. Acum citesc destul de multă literatură contemporană românească feminină. Există mulți autori cu care se poate negocia la nivelul textului, adică să facem scenarii din romane. Multe romane actuale românești merg însă mai bine pentru film, mă mir că scenariștii actuali se inspiră prea puțin din romane românești contemporane

De asemenea, am primit o invitație să lucrez la Universitatea de teatru din capitala Marocului, decanul de acolo m-a invitat să fac un spectacol cu anul terminal. Mi-ar plăcea, de când am fost acum mai mulți ani cu „De ce fierbe copilul în mămăligă” (Teatrul Odeon, 2003) în Tunisia m-am îndrăgostit de Africa de Nord.

Afrim, regizor de operă?
Da, poate, chiar a fost la Cluj un director de operă care mi-a propus să lucrez opereta „Văduva veselă” a lui Franz Lehár, și mi-a făcut chiar un scenariu foarte nebun, dar apoi am aflat că a dat-o unui regizor mai celebru. Și scenograful Helmut Stürmer mi-a spus să fac operă, și mi-ar plăcea, deși nu sunt un mare amator de operă – dar poate tocmai pentru că nu am un cult pentru operă cred că aș putea să intru destul de puternic în zona asta.

Ce caută în principal la actorii cu care lucrează?
Vreau să îi cunosc mai întâi și să văd care sunt părțile lor cele mai bune, și ce le lipsește. În general nu încerc niciodată să pun un actor cu capul în jos, să facă ceva ce nu își dorește deloc să facă. În orice domeniu trebuie exploatată și căutată în om partea lui cea mai bună. Cei care spun că actorul trebuie să fie total diferit de la un spectacol sau un film la altul greșesc, așa ceva nu există. 

Ce feluri de feedback-uri ascultă?
Cu vârsta am început să nu mai prea ascult feedback-urile negative, mărturisesc – judecați-mă, însă cred că e târziu să țin cont de prea multe din cele negative, mai ales că în general sunt foarte puțin argumentate. Sunt foarte valoroase feedbackurile de la spectatori și mai ales de la cei care mă urmăresc nu doar la un singur spectacol. Cei care au văzut de exemplu doar „Pădurea spânzuraților” (TNB, 2018) ar putea să aibă o imagine falsă despre teatrul pe care îl fac, și apoi să vină la „Trei surori” (TNB, 2019) și să zică „Dumnezeule!” – ceea ce s-a și întâmplat. Unul li s-a părut extraordinar, celălalt o prostie.

Ce relație are cu dramaturgia românească
Dramaturgia românească nu e la Uniunea scriitorilor, e aici între noi, e între actori, între oamenii de scenă. Eu am lucrat cu dramaturgi români, chiar am avut la debutul meu un proiect, „Ocean Café” (un proiect original, din 2000, în care Radu Afrim a coagulat într-un singur text scrierile a cinci dramaturgi români contemporani, Ștefan Caraman, Radu Macrinici, Saviana Stănescu, Alina Nelega și Gianina Cărbunariu). Am lucrat apoi pe textele lui Vișniec..

Un spectacol despre clasa politică?
Clasa noastră politică e un subiect mărunt, care nu merită. Spectacolul politic de teatru trebuie să aibă alte țeluri, să aibă universalitate, ori politicienii noștri nu au așa ceva, ei nu depășesc nici măcar propriul județ.
*
Vă doresc tuturor sănătate, încă puțină răbdare, și să vă umpleți timpul ăsta scurt pe care îl avem de trăit într-un mod cât mai frumos.

Foto credit: Facebook Radu Afrim

05
/03
/24

Aăăă, Mihaela Trofimov este o actriță cu o mare foame pentru joacă, da, chiar așa, pentru joacă. Ăăă, o vedeți la Excelsior, la unteatru, la Brăila, pe scenă, puternică, talentată, expresivă. Ăăă ce voiam să zic? Citiți interviul în formă de alfabet și aflați cum o literă, Ă, descrie de cele mai multe ori starea ei de spirit.

12
/02
/24

Actorul Matei Arvunescu percepe vulnerabilitatea ca pe o lecție de actorie, îl citează pe marele Gabo, încercând să explice cum viața ar putea avea un sens și crede că „revoluție“ e un cuvânt cu mare greutate. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

26
/01
/24

Mădălina Pavăl vorbește despre „Gazda“, spectacolul ei sonor de la Teatrelli, care are premiera pe 31 ianuarie și 1 februarie, de la ora 19.00, dar nu ne lasă nelămuriți nici în ceea ce privește cele mai frumoase lucruri care îi traversează viața. Totul, într-un interviu sub formă de alfabet.

10
/01
/24

Dacă vreți să aflați care a fost parola primului e-mail al actriței Andreea Hristu, o veți afla aici. Veți mai afla și care a fost spectacolul care a marcat-o cel mai mult, dar și care este cea mai prețioasă resursă pe care o avem. Toate acestea, într-un interviu sub formă de alfabet.

22
/12
/23

Oana Predescu, actrița Teatrului Excelsior din București, vorbește despre joacă, muzică și uitare, despre fascinație și anxietate, într-un interviu sub formă de alfabet.

06
/12
/23

Teatrul „Gong” și Revista „Euphorion” prezintă cea de-a treia conferință organizată în cadrul Simpozionului Național „Actualitatea Cercului Literar de la Sibiu”. Evenimentul va avea loc vineri, 8 decembrie, de la ora 18:00, la Librăria Humanitas „Constantin Noica” și îl va avea ca invitat pe Marin Mălaicu-Hondrari.

04
/12
/23

Începutul lunii decembrie aduce primele concerte din turneul de lansare al noilor albume Alternativ Quartet — Deocamdată suntem / Departe de solstiţiu. Acestea vor avea loc pe 5 decembrie la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti, pe 8 decembrie la Palatul Culturii din Iaşi, şi pe 14 decembrie la Casa Tranzit din Cluj-Napoca.