Ana Pasti: „Prin fiecare din actrițele de aici am spus ceva despre mine”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ana-pasti-cu-fiecare-dintre-actritele-impersonate-in-pictorial-am-spus-si-ceva-despre-mine/

Ana a teminat recent filmările la primul ei lungmetraj american, „Induced Effect”, în care l-a avut ca partener pe Eric Roberts şi a început repetiţiile la „Upstart”, un show TV despre realizarea unui Start-Up YouTube Channel. Între filmări, a finalizat un pictorial care celebrează actriţe îndrăgite de publicul român.

Un articol de Dana Rotaru|8 martie 2017

Dana Rotaru : De ce acest pictorial?

Ana Pasti : Pentru că mi s-a propus. Pentru că mi s-a părut interesant conceptul și pentru că mi s-a părut… fun! Cine știe cînd mai port eu zulufi! (râde)

Și? A fost fun?

Da. Greu, dar fun. Uneori și funny.

La unele dintre personificări am lucrat și câte 9 -10 ore. Ne-am stresat, ne-am enervat, ne-am certat… era să și abandonăm! De altfel, lui Edi Enache, fotograful, i-a luat un an de zile să-mi trimită pozele, așa de tare s-a demoralizat! Toate transformarile sunt obținute din lumină, machiaj și coafuri și el e cel care a lucrat la toate astea și nu întotdeauna a fost mulțumit de rezultat. Așa că apoi și mie mi-a luat tot aproape un an să găsesc cea mai potrivită persoană pentru editare (Elena Alexseeva). A fost realmente un proiect dificil, dar am avut noroc de o echipă FOARTE talentată”.

Care au fost dificultățile?

Păi, fiind un proiect independent, a trebuit să ne ocupăm toți de tot: locații, costume, recuzită, accesorii, echipament, etc. Am alergat de colo–colo să facem rost ba de una, ba de alta, ne-am împrumutat de pe la teatre, și chiar dacă nu am reușit să facem rost de tot ce am avut nevoie, Mădălina Drăgoi, stilista, cu binecunoscuta inventivitate românească, a salvat situația de fiecare dată. De altfel, ea a fost singura calmă dintre noi și asta a ajutat mult. Venea cu sticluțe cu tot felul de esențe și când vedea că începem să obosim și să ne irităm, ne pufăia cu Verbena! (râde)

olga tudorache

Olga Tudorache – Vitoria Lipan în „Baltagul”, regia Radu Penciulescu, 1968

Cum ai făcut selecția actrițelor?

Toate actrițele alese fie au însemnat ceva pentru mine – și nu doar pentru mine, pentru o țară întreagă, într-un fel sau altul (sunt parte din copilăria mea, adolescența altora etc.), fie au fost pur și simplu o provocare. Sunt mai apropiată ca sensibilitate de unele, ca feminitate de altele, dar fizic nu semăn cu niciuna dintre ele. Și, desigur, nu sunt singurele care îmi spun ceva, dar cumva trebuia făcută o selecție… Am ales, și eu și restul echipei, ce am crezut cu toții că e posibil să realizăm. Adică, mi-ar fi plăcut să le personific și pe Valeria Seciu sau pe Carmen Galin, de exemplu, și pe multe altele, dar nu aveam destule „argumente fizionomice” sau elemente asemănătoare din compoziția cadrului original, ca să încercăm transformările respective. Oricum nu aveam nici timp de o listă mai lungă. Urma să mă întorc în Los Angeles.

Ce altceva ai mai lucrat cât ai stat în țară?

Am filmat la Far from here, o co-producție americană, în care a jucat și una din actrițele pe care le-am personificat: Maia Morgenstern. (zâmbește)

maia

Maia Morgenstern – Nela în „Balanța”, regia Lucian Pintilie, 1992

Ziceai că actrițele din pictorial au însemnat ceva pentru tine. Cine, ce?

Când Mircea Daneliuc termina Probă de microfon, eu abia mă nășteam… Personajul Torei Vasilescu mi s-a părut întotdeauna un personaj esențial pentru cinematografia românească premergătoare noului val. Șatra a fost primul film de „oameni mari” pe care l-am văzut în copilărie, cadoul alor mei de terminare a grădiniței. Am cântat la multe petreceri de liceu melodiile din film! În ‘96 am plâns că eram prea mică să dau la facultate să fiu la clasa Olgăi Tudorache – promoția 2000 a fost ultima ei generație. Țin minte că de câte ori o vedeam în sală la vreun spectacol, mă uitam mai degrabă la ea decât la ce se-ntâmpla pe scenă… Ziua în care am văzut-o pe Maia în Balanța a fost ziua în care m-am gândit să mă fac actriță.

tora

Tora Vasilescu – Ani în „Probă de Microfon”, regia Mircea Daneliuc, 1980

Gina Patrichi a zis: „Singurul lucru interesant care se poate întâmpla între oameni e sinceritatea”. Așa cred și eu. Irina Petrescu a refuzat să plece la Hollywood de dragul unei iubiri, eu nu mă întorc acasă din cauza alteia. (în fotografia din deschiderea articolului – Irina Petrescu – Ana, Răutăciosul adolescent, Regia Gheorghe Vitanidis, 1970). Glumesc… nu știu… Pur și simplu așa m-au inspirat. Julieta Szonyi are așa un mister, Marga Barbu era atât de focoasă, de „out there”. Ioana Bulcă e aprigă și gravă, you can’t mess with her. Fiecare dintre actrițele astea cu rolurile pe care le-au făcut au spus ceva despre FEMEIE și prin fiecare dintre ele am spus și eu ceva despre mine.

Dacă tot nu te întorci acasă, ce faci acum în Los Angeles?

Deocamdată… nu m-am văzut niciodată rămânând în America for good. Am plecat să fac teatru muzical, am ajuns să fac actorie de film și am rămas dintr-o întâmplare. Mi-e foarte greu să mă organizez când vine vorba de planuri de viață… E pilot season aici, așa că sunt prinsă cu audiții. Sunt în probe pentru un serial recent creat, Counterpart, pe stand-by cu un lungmetraj, ICON, la care am început să filmez la sfârșitul anului trecut, iar mâine încep repetițiile pentru un live tv show de 30 de minute, un fel de Newsroom meets The Office meets Tyler Moore, în care scenariul e o parte scris, o parte improvizat, cam pe același principiu ca și Curb Your Enthusiasm.

saptecai

Marga Barbu – Anita în „Haiducii lui Șaptecai”, regia Dinu Cocea, 1971

Mulțumesc pentru interviu, Ana, și baftă în pilot season!

Mulțumesc și eu. Mulțumesc: Mădălina Drăgoi (stylist), Elena Alexseeva (retouch/www.photohand.com), Edi Enache (foto, hair & make-up) și #LaMulțiAnituturorfemeilor!

foto 0

Svetlana Toma – Rada în „Șatra”, regia Emil Lotreanu, 1975

Ana Pasti este absolventă UNATC, ultima promoție a profesorului Dem Rădulescu. În 2011 a obținut o bursă Fulbright, devenind prima actriță din România care urmează un master de actorie la una dintre cele mai bine cotate școli americane, University of Southern California (USC) din Los Angeles și este acceptată în programul Moscow Art Stanislavski School de la Harvard University. În cei cinci ani petrecuți la Hollywood, joacă în opt scurt-metraje și zece spectacole. („Stepping out” este selecționat la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, în programul „Short Film Corner”).

gina

Gina Patrichi – Patroana în „Liniștea din adâncuri”, regia Malvina Urisianu, 1981

Joacă în montările unor regizori importanți din SUA precum Lisa Volpez („Îmblânzirea scorpiei”), Andrew Robinson („Tartuffe, 1001 de nopți”), Cameron Watson („Orașul nostru”, Agnes of God), David Warshofsky („Blestemul clasei muncitoare” & „O minciună a minții”), John DeMita („Vorbește-mi ca ploaia și lasă-mă să te ascult & The Lady of Larkspur Lotion”), David Bridel (Electra și Troienele). Troienele participă la Kennedy Festival din Washington, iar solo-performance-ul „Because I Can or the Things I’d Do for Love” (regia Luis Alfaro) este selectat în Hollywood Fringe Festival.

poza pulii

Ioana Bulcă – D-na Stanca în „Mihai Viteazu”, regia Sergiu Nicolaescu, 1970

Îi place să călătorească, să cânte jazz, să danseze tango argentinian, să se dea în roller-coaster și să mănânce vată de zahăr pe băț.

ultima

Julieta Szonyi – Otilia în „Felix și Otilia”, regia Iulian Mihu, 1972

ana pasti

19
/12
/22

Filmul de acțiune „Vulturul de Fier II/ Iron Eagle II”, regizat de Sidney J. Furie, va fi difuzat de Warner TV în prima lună a anului viitor. Lungmetrajul va putea fi urmărit la Warner TV pe 27 ianuarie, de la ora 21:00.

19
/12
/22

Bucurie, linişte în suflet, pace, colinde, daruri şi oameni dragi. Mai presus de toate, oameni dragi. Astfel ne dorim cu toţii să întâmpinăm Naşterea Domnului. Cel mai frumos Crăciun e întotdeauna petrecut împreună, în atmosfera caldă de acasă. De acest Crăciun, TVR 1 ne arată că şi cei mai Izolaţi în România au Oameni alături în zi de sărbătoare; că putem fi „diferiţi şi totuşi asumaţi întru Hristos" – ortodocşi şi catolici, în Bucuria credinţei; că generaţii diferite de artişti trăiesc, O dată-n viaţă, emoţia unor întâlniri inedite.

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.