Aproape în regia lui Cristi Juncu, la „Teatrul Nottara“
https://www.ziarulmetropolis.ro/aproape-in-regia-lui-cristi-juncu-la-teatrul-nottara/

Vineri, 13 decembrie, de la ora 19.00, la Teatrul „Nottara”, în Sala „Horia Lovinescu”, se va juca spectacolul Aproape de John Cariani, regia: Cristi Juncu, scenografia: Cosmin Ardeleanu.

Un articol de Andrada Văsii|9 decembrie 2013

Vineri, 13 decembrie, de la ora 19.00, la Teatrul „Nottara“, în Sala „Horia Lovinescu“, se va juca spectacolul „Aproape“, de John Cariani, în regia lui Cristi Juncu şi în scenografia lui Cosmin Ardeleanu.

Din distribuţie fac parte tinerii actori ai Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea: Cătălin Vieru, Olimpiu Blaj, Mădălina Ciotea, Alex Calangiu, Reka Szasz, Amalia Huțan, Florin Beciu, Ioana Predescu și Gabriel Tudorin.

Teatrul „Anton Pann” a luat fiinţă, ca instituţie profesionistă, în mai 1990 prin decizia Prefecturii Vâlcea şi este continuatorul unei îndelungate tradiţii teatrale locale, care este veche de peste 100 de ani. Teatrul popular din Râmnicu Vâlcea a fost în anii 1960-1980 unul dintre teatrele de amatori cele mai apreciate din ţară, fiind răsplătit cu numeroase premii naţionale şi internaţionale.

„Lăpuşneanu“, după Costache Negruzzi, regizat de Dan Micu şi „Piaţeta“, de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete sunt doar două dintre spectacolele de referinţă ale Teatrului. Pintre regizorii importanţi care au lucrat la Teatrul „Anton Pann” îi amintim pe: Alexandru Dabija, Cristian Juncu, Vlad Massaci, Horaţiu Mihaiu.

Este pentru prima oară când actorii Teatrului „Anton Pann” joacă pe scena Teatrului „Nottara”, iar spectacolul Aproape, pus în scenă de Cristi Juncu, este prezent pentru a doua oară la Bucureşti, după succesul de la Teatrul Bulandra, în iunie 2012.

Aproape de spectatori, la Teatrul Nottara

Despre montarea regizorului Cristi Juncu şi actorii care fac parte din distribuţie, Dana Ionescu scria pe site-ul Yorick: „o coerenţă scenică exprimată în primul rând prin firescul care domnește pe scenă. Nicio o boare de artificial, de forţat de „neautentic” n-a bătut, cel puţin la reprezentaţia pe care am văzut-o eu, ceea ce este, fără îndoială, şi meritul tinerilor actori de la Teatrul „Anton Pann”, artişti la care lucrul „cu mănuşi” al regizorului a dat roade.

Jucându-se cu poftă, „Aproape” spune (a se citi: „sugerează”) lucruri cât se poate de serioase, întâmplări de văzut pentru toţi ochii şi de auzit pentru toate urechile. Ordonate de un povestitor, pus pe şotii, pe care regizorul l-a învestit cu putere asupra poveştilor, întâmplările despre dragoste şi alţi demoni şi îngeri sunt materia vie cu care fiecare îşi scrie propria poveste. În viaţa de pe scenă şi în cea din afara ei.”

Aproape

Scenă din spectacolul „Aproape“

Este un spectacol despre iubire şi despre încercările neaşteptate pe care trăirea acestui sentiment le pricinuieşte locuitorilor unui micuţ orăşel, Almost, din statul american Maine.

Info:

Biletele pot fi achiziţionate de la Casa de bilete a Teatrului Nottara (Bd. Magheru nr. 20), iar preţul lor este 20 lei şi 10 lei (pentru studenţi şi elevi).

Foto credit: Teatrul Anton Pann, spectacolul Aproape

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

03
/02
/17

Concluzie: e unul dintre cele mai frumoase, luminoase, bine jucate, credibile și emoționante spectacole pe care le-am văzut de multă vreme încoace. Simplu. Iar o prietenă actriță îmi șoptește că rar vezi mașiniștii aplaudând o piesă din culise. Înseamnă că chiar „a coborât Îngerul”. Un spectacol frumos te pune pe gânduri (nu negre), îți dă bucurie (nu -doar- hlizeală goală) și îți dă un ”ceva” pe care îl porți, apoi, cu tine ca pe o bijuterie pe dinăuntru, mult timp.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

Ștefan Bănică dă viață unui nou personaj fascinant din galeria dramaturgului Neil Simon, Jake, singurul rol masculin din piesa “Jake și femeile lui”. Piesa este regizată de Claudiu Goga, iar din distribuție fac parte: Carmen Tănase, Anca Dumitra, Andreea Vasile, Luminița Erga, Ada Galeș, Diana Roman, Nadiana Sălăgean, Roberta Mitache – femeile care populează lumea reală și imaginară a lui Jake, interpretat de Ștefan Bănică.

02
/02
/17

Călin Goia, solistul trupei Voltaj, a postat pe pagina de Facebook a formaţiei un videoclip în care cântă despre România, în contextul protestelor care au avut loc în mai multe oraşe din ţară, notează. Artistul face o numărătoare inversă a celor 10 zile în care ordonanţele de urgenţă adoptate marţi de Guvern mai pot fi contestate.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

Coregraful suedez Mats Ek și balerina Ana Laguna au primit luni titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale". Ceremonia de acordare a distincțiilor a avut loc în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul zilei UNATC "I. L. Caragiale".

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

30
/01
/17

Tipătescu (terminând de citit o frază din jurnal): "... Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!... Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!..." (indignat) "Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!” - O scrisoare pierdută (1883), Ion Luca Caragiale. Astăzi se împlinesc 165 de ani de la nașterea celui mai important dramaturg român.

30
/01
/17

Pe 25 ianuarie 2017, la Teatrul de Comedie din Bucureşti a avut loc premiera spectacolului ''Micul prinţ''. Povestea scrisă de Antoine de Saint-Exupéry (traducere Ileana Cantuniari) a fost pusă în scenă de regizorul Alexandru Dabija, cu semnătura scenografică a lui Mircea Cantor și muzica Adei Milea, micul prinţ fiind interpretat de Dorina Chiriac.