Autoportretele pictorițelor de odinioară. Când femininul devine o prezență în artă
https://www.ziarulmetropolis.ro/autoportretele-pictoritelor-de-odinioara-cand-femininul-devine-o-prezenta-in-arta/

În epoca reţelelor de socializare, a selfie-urilor şi filtrelor de tot felul, când o imagine se face şi se desface în câteva secunde şi toţi visăm la gloria efemeră, conform butadei enunţate de Andy Warhol, dilemele şi sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificaţii estetice şi sociale. Un articol de Monica Neaţu.

Un articol de Ziarul Metropolis|8 octombrie 2021

Dacă  Antichitatea a privit cu un ochi critic dorința de autoreprezentare a artiștilor, asociind-o ideii de exces și de sfidare a zeilor (hybris), Renașterea, începând cu secololele XV-XVI, promovează gloria artistului, cel care aducea strălucire, noblețe estetică și vizibilitate curților princiare. Adevărate discursuri sociale și culturale, autoportretele transmit detalii despre statutul și modul în care era  perceput artistului în societatea vremii. După 1600, ridicați la rang de celebrități, artiștii epocii stârnesc curiozitatea colecționarilor, fiecare își dorea o fărâmă din geniul acestora. Așa se naște galeria autoportretelor de la Uffizi.

Dar totul pare, la prima vedere, o istorie care se scrie doar la masculin. Toți cunoaștem chipul melancolic sau christic din autoportretele lui Albrecht Dürer sau nenumăratele imagini ale lui  Rembrandt.

Autoportretele pictorițelor par uitate de timp și istorie, iar privitorul curios, dar neavizat deslușește cu greu povestea și operele unor artiste remarcabile. Plasat sub autoritatea masculină – tată, soț sau frate – femininul pare cantonat în eternul rol de muză sau model. Viziunile religioase și presiunile sociale nu permiteau fetelor accesul la o educație artistică în atelierul marilor maeștri. Cele care au avut șansa unei educații artistice au fost, în proporție covârșitoare, fiice de pictori, formate în atelierul tatălui, două exemple fiind celebre în acest caz: Marietta Robusti și Artemisia  Gentileschi.

Cercetările au scos la lumină faptul că doamnele nu așteptau consacrarea la curte sau în societate ca să își execute autoportretul, precum făceau confrații lor masculini. Elegant îmbrăcate, cu haine de ceremonie, pline de broderii și detalii la modă, frumoasele pictorițe se reprezentau fie în fața șevaletului, cu paleta în mână, gata să picteze sau într-o imagine intelectuală și rafinată, jucând șah sau cântând la spinetă sau lăută. Dacă  domnii nu se temeau de excentricități, melancolii sau ironii la adresa propriei persoane, doamnele preferau o atitudine sobră, discretă și pudică. Colecționate în cabinete-galerii pline de curiozități, tablouri și piese unicat, autoportretele feminine vorbesc de dorința unor artiste de a-și afirma statutul și calitățile intelectuale și artistice, într-o societate care le considera niște ființe nedesăvârșite, incapabile să se descurce fără sprijinul și îndrumarea masculină. Lipsite de libertate și spațiu de acțiune, ele decid să își afirme calitățile prin intermediul  autoportretului, care devine cartea lor de vizită. Pentru ele autoportretul nu simbolizează faza consacrării artistice, ci, mai degrabă, pe cea a afirmării, momentul în care devin o prezență artistică.

Interesant este faptul că aproape toate preferă reprezentări care să le evidențieze calitățile intelectuale, educația umanistă. Partiturile și instrumentele muzicale, piesele de șah și hainele alese au rolul de a schița imaginea unor femei rafinate, demne de marile curți ale Renașterii. Dar este și metafora unei impliniri și autonomii intelectuale, care se manifestă, inclusiv, în sfera picturală.

Sofonisba Anguissola, „Lucia, Minerva și Europa Anguissola jucând șah” sau „Partida de șah”, ulei pe pânză, 72×97 cm, Poznan, m. Narodowe.

În jurul anului 1559, la bella pittrice cremonese, Sofonisba Anguissola se reprezintă într-un autoportret, plin de sensuri și semnificații multiple, alături de pictorul  și profesorul ei, Bernardino Campi. Într-un joc savant de relații între personajele tabloului, privitorul contemporan este invitat să deslușească sensurile unei reprezentări ironice și elegante. Anguissola se înfățișează elegantă și imobilă, Campi fiind cel care o pictează. Așadar, maestrul face portretul elevei, un masculin activ și un feminin inactiv, la prima vedre, dar autoarea tabloului este Anguissola. Un omagiu adus profesorului și o meditație asupra relației profesor-elev? Cu siguranță!  Dar dacă este ceva mai mult? O  ironie elegant disimulată în spatele unui joc de curte nonșalant , poate… Ce vede istoricul? O pictoriță care își afirmă talentul și capacitățile intelectuale într-o lume a bărbaților.

Sofonisba Anguissola, „Bernardino Campi pictând-o pe Sofonisba Anguissola”, cca. 1559, ulei pe pânză, 1,11×1,09 m, Sienna, Pinacoteca Națională.

Monica Neațu este istoric și lector al Fiundației Calea Victoriei unde susține cursul Povestea unor autoportrete celebre. Cum s-a elaborat imaginea artistului?

În deschidere: Marietta Robusti, „Autoportret cu madrigal”, cca. 1554-1590, ulei pe pânză, 2,38 x 2,32 m, Florența, Uffizi.



22
/01
/24

Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

22
/01
/24

Anul acesta, Teatrul Tamási Áron celebrează Ziua Culturii Maghiare prin deschiderea a trei spaţii de întâlnire : luni, 22 ianuarie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului, spectatorii din Sfântu Gheorghe pot urmări spectacolul "Voiam să mă revolt cu voi", o producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, în regia lui Aba Sebestyén; în aceeași zi, Trupa Tamási Áron joacă una dintre producţiile sale de succes, Floarea Soarelui, în regia lui Radu Afrim, pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş; miercuri, 24 ianuarie, la Braşov, va fi lansată cartea despre viaţa actorului Nemes Levente, fostul director al Teatrului Tamási Áron.

18
/01
/24

Prima expoziția a anului 2024 din programul curatorial al galeriei Arsmonitor este totodată și un prim solo-show dedicat artistului vizual Răzvan Neagoe, unul din artiștii reprezentați de galerie.

15
/01
/24

Peste 50.000 de perechi de ochi au avut plăcerea să privească expoziția Efectul Picasso în cele 4 luni de când s-a deschis. Vizitatori de toate vârstele au fost impresionați de cele 46 de lucrări de Pablo Picasso din colecția familiei sale, precum și de cele 65 de lucrări semnate de 37 de artiști români contemporani influențați de opera gigantului spaniol.

12
/01
/24

Proiectul „Narațiuni ale națiunii”, produs de PostModernism Museum cu ocazia Zilei Culturii Naționale 2024, abordează valorile naționale într-o perspectivă multidisciplinară, prin teme dedicate unor genuri și mijloace de exprimare atractive: bandă desenată, muzică rock și folk, literatură, arte vizuale, istoria artei, în care reprezentările naționale sunt înțelese ca valori democratice, dimensiune europeană, influențe creative specifice unui spațiu de spiritualitate și limbaj comun.

12
/01
/24

Luna ianuarie aduce în spațiile galeriei neconvenționale Celula de Artă două noi vernisaje: acumulare.colecție 3, expoziția-colecție de lucrări dăruite de prieteni artiști a co-fondatorului Celulei de Artă, Daniel Loagăr, la spațiul-vitrină din B-dul Carol nr. 53 și experimental I, expoziția de fotografie experimentală a artistului vizual Marius Adrian, la Pop Up Window de la Galeria Kulterra (str. Știrbey Vodă nr. 104 – 106).

12
/01
/24

Scrisoarea trimisă de către scriitorul Mircea Damian din închisoare, jurnalul intim al unei doamne de la curtea regală, un jurnal de front din cel de-al Doilea Război Mondial, catrenul dedicat de Lucian Blaga uneia dintre muzele sale și ultima scrisoare trimisă de Ion Antonescu către soție s-au numărat printre cele mai discutate obiecte de colecție licitate la finalul anului trecut.