„Beanpole”. Academic
https://www.ziarulmetropolis.ro/beanpole-academic/

CRONICĂ DE FILM Lansat recent în România direct online, pe pagina de Vimeo a distribuitorului Independenţa Film, „Beanpole” (2019) este al doilea film al lui Kantemir Balagov, considerat de unii cel mai bun tânăr regizor rus, educat la şcoala de cinema a lui Alexander Sokurov. O poveste despre traumele post-război, stilizată însă aproape până la academism.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 noiembrie 2020

Kantemir Balagov devenea cunoscut în 2017, când puternicul său debut, „Closeness” („Tesnota”), câştiga premiul criticii (FIPRESCI) în secţiunea Un Certan Regard a Festivalului de la Cannes.

În primul rând, era remarcat ineditul subiectului – o poveste tragică de iubire şi de răpire plasată la sfârşitul anilor `90 într-o comunitate mică de evrei din mai puţin cunoscuta Republică Kabardino-Balkară, situată în Caucazul de Nord din Rusia (de unde provine de altfel şi Balagov).

Apoi, era stilul proaspăt al tânărului regizor (născut în 1991) – o abordare apropiată de documentar, o imagine asumat brută, o cameră de filmat mereu în alertă şi încadraturi strânse, pentru a transmite o senzaţie permanentă de sufocare.

Din aceste motive, „Closeness” era cu siguranţă o propunere cinematografică ofertantă, care anunţa un autor promiţător.

Mai puţin stimulant mi se pare însă al doilea film al lui Balagov, „Beanpole” („Dylda”, 2019), selectat de asemenea în Un Certain Regard la Cannes, unde a primit anul trecut atât trofeul FIPRESCI, cât şi un premiu de regie, şi unde a fost întâmpinat călduros de o mare parte a criticii internaţionale.

Nu am împărtăşit acest entuziasm nici anul trecut, la o primă vizionare, într-o sală de cinema, nici acum, după ce l-am revăzut acasă, odată cu lansarea lui online în România (pentru că pandemia a compromis distribuirea filmului în cinematografe, Independenţa a ales să încerce o lansare virtuală).

Nu i se pot nega curajul şi ambiţia lui Balagov (care mi-au amintit de ungurul László Nemes, din aceeaşi generaţie de tineri cineaşti europeni cu viziuni originale şi interesaţi de trecut). Şi asta pentru că rusul se aruncă într-un film de epocă, plasat în Leningrad imediat după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial şi care vorbeşte despre sacrificiul şi traumele femeilor (scenariul e scris împreună cu Aleksandr Terekhov).

În timp ce Nemes e adeptul unei abordări imersive într-un trecut reconstituit cât mai fidel, însă surprins fragmentar, din frenezia aparatului de filmat (indiferent dacă e vorba de Holocaust, ca în „Fiul lui Saul”, sau de zilele de dinainte izbucnirii Primului Război Mondial, ca în „Apusul”), Balagov alege un stil academic, care se vrea impunător.

Filmul e străbătut de un anume naturalism (care ar putea declanşa vagi comparaţii cu Serghei Lozniţa ca regizor de ficţiune), mai în ales în reprezentarea chipurilor – cât mai expresive şi plastice în cazul femeilor şi aproape expresioniste în cazul bărbaţilor, în special soldaţii mutilaţi.

Însă cel mai tare atrage atenţia formalismul. Decorurile şi costumele sar atât de mult în ochi prin culori (predominant nuanţe de verde, ca un simbol, destul de facil, al dorinţei de regenerare post-război, şi de cărămiziu), lumina gălbuie e atât de năvălitoare în multe secvenţe, iar cadrele sunt atât de picturale şi cu o compoziţie atât de căutată, încât aproape nu mai rămâne loc pentru altceva.

De exemplu, pentru dramele celor două tinere protagoniste, care sună mai convingător mai mult din scenariu, decât arată pe ecran – Iya (Viktoria Miroşnicenko), o lungană blondă cu sindrom post-contuzie după război, şi Maşa (Vasilisa Pereligina), o roşcată care a alinat sexual soldaţi pe front şi care a rămas sterilă din cauza avorturilor, ceea ce nu o împiedică să îşi dorească în continuare un copil, printr-o mamă surogat (ca simbol dramaturgic al renaşterii naţionale).

Balagov desfăşoară diverse scene şi repetă câteva efecte stilistice pentru a sugera tragedia celor două femei – de la insistenţa pe priviri rătăcite şi posturi împietrite, la momente de cinema impresionist, când coloana sonoră redă stările interioare ale personajului şi acaparează cadrul.

Paradoxal însă, în ciuda acestui dispozitiv regizoral intimidant, nu am empatizat în niciun fel cu vreuna din cele două protagoniste. Asta nu ar trebui să fie o problemă atunci când un regizor nu vrea să obţină o astfel de reacţie emoţională, însă nu există indicii că Balagov ar căuta aici vreun efect de distanţare, o receptare rece, cerebrală. Dimpotrivă, pare într-atât de pătruns de greutatea subiectului său (pe care îl pune în scenă sub forma unei parabole camuflate), încât nu lasă filmul să mai şi respire, iar personajele să prindă viaţă.

04
/10
/21

Până la 14 octombrie, în cadrul Cineclubului One World Romania, pot fi vizionate gratuit pe site-ul Sahia Vintage câteva din filmele documentare, aflate la granița dintre funcția utilitară și vena experimentală, ale lui Mircea Săucan, dar și ale lui Radu Gabrea, Tudor Eliad sau Sergiu Nicolaescu.

01
/10
/21

BFFF 2021 a inclus o secţiune competiţională internaţională, la care s-au înscris peste 100 de scurtmetraje de modă, oferind patru premii. Câștigătorii au fost selectați de un juriu format din profesioniști din film, advertising și modă de pe scena locală și cea internaţională: Grigor Devejiev - Creative Director Jam Project, Marley Hansen - curator Nowness, Marcin Kempski - fotograf de modă londonez, Sandra Bold - Global Creative Director Publicis și Ina Borcea - fashion editor Harpers Bazaar.

30
/09
/21

Spectacolul continuă, acțiunea escaladează și toată sala vibrează pentru cel mai așteptat film din ultima perioadă, super producția 'Nu e vreme de murit' ajunge în avanpremieră pe marile ecrane din 30 septembrie la Cineplexx Băneasa, Titan, Sibiu, Satu-Mare și Târgu-Mureș.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.