Comunicarea în teatru – există o limită?
https://www.ziarulmetropolis.ro/comunicarea-in-teatru-exista-o-limita/

În zilele noastre în care reţele sociale dezvăluie pas cu pas fiecare amănunt din viaţa unui om, ne-a mai rămas un singur loc în care putem fi surprinşi sau uimiţi de oameni – sala de teatru. 

Un articol de Judy Florescu|19 iunie 2014

Ce se întâmplă pe scenă sub ochii spectactorilor nu poate fi substituit de nicio tehnologie și te împiedică să devii un roboțel. Deși stăm în scaunele tăcerii preț de câteva ceasuri, un spectacol de teatru ne ajută la îmbunătățirea abilităților de comunicare, fiindcă el ne exersează reacțiile, mimica, gesturile, în funcție de acțiunea petrecută pe scenă.

Meseria de actor se bazează în mod evident pe comunicare, iar dacă actorii nu știu să comunice cu publicul lor, atunci energia spectacolului scade, atenția publicului se îndreaptă către altceva și comunicarea nu are loc. Există actori care comunică prin fiecare rol al lor și salvează regia unui spectacol; unii actori vin ca la serviciu și nu se remarcă deloc pe scenă, pe când alți actori își doresc un anume fel de comunicare cu publicul pe care o realizează pe parcursul unor serii de reprezentații.

Cum e publicul? Publicul de teatru poate că e publicul cel mai greu de cucerit, fiindcă actorii nu au foarte multe elemente ajutătoare în acest sens; nu au muzica de partea lor, nu au dansul pe care se pot baza, nu au orchestră în spate, nu au o regie tehnică precum o au avut-o cei de la Bon Jovi în Piața Constituției (unde a venit cel mai „nerock” public din câte am văzut la astfel de evenimente și totuși nu i-au lăsat să părăsească scena decât după trei ore).

În afară de o reputație de actor bun, care poate dăuna pe alocuri, un actor pornește cu neîncrederea unor sute de ochi, care parcă așteaptă ceva neobișnuit, să li se întâmple ceva straniu și apoi să reacționeze. De fapt, publicul de teatru își dorește interacțiunea cu actul artistic, dar nu cunoaște modul adecvat de a o obține, fiindcă nu există o rețetă în acest sens – comunicarea se produce sau nu.

Dar ce facem când întâlnim un actor în afara scenei? Aici comunicarea se împarte în mai multe feluri. Mare mi-a fost surpriza când am văzut că primul imbold al oamenilor este să îi evite pe actori, ca și când nimic din ce le-ar spune nu ar fi o manieră potrivită de abordare pentru ei; deși le admiră munca și le știu replicile din spectacole pe de rost, nu au curaj să comunice cu actorii preferați.

Apoi intervine categoria de spectatori-spioni care îi urmăresc pe actori în locurile lor de relaxare, găsesc o portiță de intrare în conversație cu ei și apoi ajung să se simtă îndreptățiți să ceară invitații la spectacole, fără ca ei să aibă, de fapt, vreo legătură cu teatrul. Faptul că îți cumperi bilet la un spectacol denotă că respecți munca implicată într-o producție artistică și, mai ales, că tu contribui la perpetuarea unui fenomen tot mai rar întâlnit printre preferințele publicului larg.

Comunicarea înseamnă că ambii părtași au ceva de oferit, iar din această îmbinare se creează un frumos sentiment că nu ai stat în sala de spectacol inutil. Atât timp cât comunicarea dintre actori și spectactori va exista, la nivel senzorial, teatrul nu va pieri niciodată.

07
/02
/24

Eyedrops și Pinholes, trupe de rock alternativ, pleacă într-un turneu ce cuprinde nouă orașe prin țară dar și în Republica Moldova, începând cu data de 8 februarie, din Timișoara, urmând să transforme într-o petrecere, pe rând, alte opt puncte geografice importante.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

La Centrul Național al Dansului București (CNDB), anul începe cu o rezidență și cu o serie de spectacole prezentate în cadrul stagiunii. 2024 este an aniversar la CNDB. Instituția împlinește 20 de ani și își propune să celebreze prin evenimente speciale cele două decenii de promovare a creației coregrafice.

05
/02
/24

„Din autobiografie îmi extrag eu forța, prin autobiografie simt că pot să-i fac pe oameni să se confrunte cu acele lucruri pe care nu vor să le vadă. Când vine vorba de scrierea autobiografică, oamenii nu mai pot spune: E doar un personaj, asta nu poate fi adevărat”.

05
/02
/24

Vineri, 9 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO va fi dirijată de RADU PAPONIU, director artistic și muzical al ansamblului Southwest Florida Symphony Orchestra, dirijor asociat al Filarmonicii din Naples (Florida – S.U.A.) și director muzical al Orchestrei de Tineret din același oraș american. Din 2017, Radu Paponiu a dirijat Filarmonica din Naples în peste 100 de evenimente diferite de muzică clasică, pop sau în proiecte educaționale.

05
/02
/24

Considerat, de critici, dar și de iubitorii de artă, poate cel mai cunoscut și mai bine cotat artist român contemporan la nivel internațional, Adrian Ghenie revine într-o licitație din România cu o lucrare amplă și expresivă.

05
/02
/24

Prima premieră a anului 2024 la Teatrul EXCELSIOR (singurul teatru din București dedicat adolescenților și tinerilor) este spectacolul PTERODACTILI de Nicky Silver, o producție în regia lui Radu Iacoban și scenografia lui Tudor Prodan.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

04
/02
/24

NOU Un singur personaj, în care coabitează două ființe diferite, chiar opuse. Un singur monolog, lung, rostit de doi actori, într-un spectacol nou intrat în portofoliul Teatrului Metropolis, în urma concursului pentru debutanți, “StarT”

02
/02
/24

Jurnalismul de investigație din Balcani, Europa Centrală, țările Parteneriatului Estic, precum și Cipru și Malta, a întâmpinat numeroase provocări în ultimii ani. În multe țări din regiune, peisajul media este plin de (auto-)cenzură, iar inițiativele independente și critice sunt insuficiente. Jurnaliștii se confruntă deseori cu amenințări, hărțuire și acțiuni legale, ceea ce le restricționează tot mai mult capacitatea de a documenta și raporta problemele acute din societatea actuală.