Conferințele FITS: Celebrul coregraf Ohad Naharin, om-forță și artist prometeic
https://www.ziarulmetropolis.ro/conferintele-fits-celebrul-coregraf-ohad-naharin-om-forta-si-artist-prometeic/

În ziua dinaintea prezentării spectacolului ”Naharin’s Virus” în FITS 2017, una dintre conferinţele de la Librăria Habitus l-a avut ca invitat pe unul dintre cei mai aclamaţi coregrafi contemporani, colaborator al celor mai importante companii de dans din lume. Un om şi un artist care intrigă, năuceşte şi totodată provoacă revelaţii profunde despre dans, corp şi mişcare.

Un articol de Cristina Enescu|22 Iunie 2017

Creatorul Gaga (”limbajul de mișcare al lui Ohad Naharin”), un limbaj-tehnică-pedagogie de dans cu valențe terapeutice pentru dansatori și oameni obișnuiți, director artistic al celebrei companii de dans israeliene Batsheva, un om cu o biografie de film, una dintre cele 6 personalități care anul acesta au primit o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu: dansatorul și coregraful Ohad Naharin. Chiar și pentru cei care nu au auzit anterior de el, la conferința de la Sibiu s-a dovedit a fi o personalitate puzzling, magnetică, ce fascinează și contrariază, emanând la fiecare vorbă sau gest o forță într-un fel foarte zen.

Ohar Naharin a vorbit despre principiile Gaga, dintre care unul este absența oglinzilor, unul dintre obiectele de care lumea dansului dar și societatea sunt cel mai atașate. Oglinda, spune coregraful, împiedică dansatorul să asculte ”the scope of sensation” (scopul, posibilitatea, domeniul senzației), spune Naharin. ”Ceea ce avem de făcut, ca artiști, e să dăm mai tare și mai încet volumul senzațiilor. Ajungi astfel să poți să fii mult mai capabil să găsești o conexiune între formă și conținut, să îți folosești emoțiile ca să creezi mișcarea. Toate aceste lucruri sunt deranjate de oglinzi, asta mi-a devenit foarte clar, nu doar pentru că mie nu îmi plăcea să mă uit în oglindă. În studiourile noastre nu acoperim oglinzile pentru că pur și simplu nu avem oglinzi.”

Un alt element esențial al filozofiei Gaga este ideea că ”nu numai cu dansatorii mei, ci și cu toți cei din această încăpere, avem mult mai multe lucruri în comun decât avem diferențe. Diferențele sunt un dat pentru mine, nu le caut, nu încurajez oamenii să fie diferiți ci să cadă de acord asupra a ‘de ce’ și ‘cum dansăm’, pentru că asta îi va ajuta mai departe să devină ei înșiși. Poți încuraja imaginația, chiar dacă oamenii își pot imagina lucruri diferite. La fel și cu pasiunea, sau cu aptitudinile, oamenii au aptitudini foarte diferite. Echilibrând acestea trei, imaginația, pasiunea și aptitudinile, poți crea ceea ce eu numesc Sfânta Treime a dansului”.

Imaginația?  ”Este capacitatea de a lucra cu fantezia. Ca coregraf, am privilegiul de a nu trebui să mă explic. Când lucrez cu dansatorii nu le explic munca mea. Când spun ‚imaginație’ simt că imediat se deschide ceva în creierul nostru, ceva care merge dincolo de ceea ce poate transmite vocabularul meu. Asta e și frumusețea ei. Imaginația e ceva mult mai mare decât vocabularul nostru, e să poți admite că ești departe de perfecțiune, că delicatețea și exagerarea pot coexista, e să te poți conecta cu iubirea pentru ceea ce faci, are de-a face cu curgere (flow) de energie, de gânduri, mai degrabă decât cu blocaje. Asta nu înseamnă că e mereu pozitivă, oamenii își pot folosi imaginația și pentru a distruge.”

(Ohad Naharin pe Aleea Celebrităților din Sibiu)

Este Gaga o tehnică? ”Faptul că eu nu o numesc o tehnică nu înseamnă că nu este. Este legată de ceea ce poate ajuta tehnica unui dansator, aptitudinile sale. Problema cu tehnica e că uneori devine o sursă de pierdere a creativității, dansatorii sunt prea loiali tehnicii lor. Îi încurajez pe dansatorii mei să provoace constant cercetarea a ceea ce învață. Azi pot spune ceva iar mâine mă pot auto-contrazice, sau pot găsi azi o soluție care pare extraordinară iar mâine să găsesc alta. Sunt foarte deschis, de aceea nu-mi place să numesc Gaga o tehnică, căci oamenii pot confunda tehnica cu ceva care e deja închis. Dar hai să o numim și tehnică.”

Are senzația uneori, când oamenii folosesc Gaga, că trădează, distorsionează setul tău de valori, sau ei pot face ce doresc cu acest limbaj al mișcării? ”Libertatea pe care o dau oamenilor pleacă de la premisa că suntem de acord asupra a ‘de ce dansăm’. Nu este o libertate de a face orice vrei, sau e libertatea ca orice dorești să fie legat de o anumită filozofie, de modul în care ne ascultăm corpul înainte de a îi spune ce să facă. Știu că uneori profesorii spun lucruri cu care eu nu sunt de acord. Dar totuși nu e operație pe cord deschis, nimeni nu moare. Deci e ok, e parte din cercetare.”

Cum poate corpul uman să transmită ambele emoții în același timp, forță și delicatețe? ”Cele două nu se contrazic deloc. Faceți gestul de a pune ață într-un ac. Vedeți ce delicat e? Acum, cu aceeași mână delicată, loviți pe cineva. Puteți lovi puternic cu aceleași mâini delicate.”

Despre nașterea spectacolului ”Naharin’s Virus”, bazat pe recitarea textului avangardist și provocator al lui Peter Handke, ”Offending the Audience”: ”Am fost incitat de acest text, el e un element precum culoarea sau orice altceva ce pot folosi în dans. Textul e mult mai mult muzică decât semnificație pentru mine. Cred că poți să nu înțelegi nimic din el și totuși să-mi înțelegi munca, ăsta e testul. Textul neagă tot ceea ce e convenție în teatru, iar prin asta a creat un vid, care e un spațiu extraordinar pentru dans. Pentru mine a fost vorba despre cum textul poate curăța, elibera spațiul.”

(Imagine din spectacolul Naharin’s Virus)

Spectacolul include și două monologuri bazate pe experiențe biografice ale unora dintre dansatorii de-ai mei. ”La începutul procesului de lucru pentru acest spectacol am avut povești de la fiecare dintre dansatori, apoi poveștile s-au redus până am rămas cu acestea două. E greu de explicat, e un moment când ajungi simți ca potrivită tensiunea dintre elementele unei lucrări, nu doar cuvintele ci și culorile, dansul.. Nu trebuie să te iei prea în serios, însă. Nu transmiteam un mesaj cu acel text, ci doar mă jucam.”

Când simte că o lucrare nu mai are nevoie de modificări?Odată încheiată, munca coregrafilor dispare, astfel că e foarte ușor de modificat. Urăsc premierele, sunt un deadline, trebuie să îl respecți, pentru ca abia apoi să începi să îți descoperi lucrarea. E multă muncă de descoperire în pregătirea unei lucrări, dar premiera e începutul unui alt proces semnificativ. ‚Virusul…’ s-a schimbat destul de mult de la premieră.”

Care e echilibrul dintre ceea ce adaugă și ceea ce ia din lucrările lui? Obișnuiește să spună că vrea să facă mai mult cu mai puțin. ”Încerc să văd ce anume creează zgomot, și să scap de zgomot. Dar uneori, ca să scapi de zgomot, trebuie să adaugi ceva, de exemplu dopuri de urechi. Deci nu e vorba de o nevoie de a elimina, cred că la sfârșit de fapt las la o parte mai mult decât adaug, e vorba despre a te uita la lucrarea ta ca să îi vezi slăbiciunile. De multe ori trebuie să admit că nu am o soluție și că trebuie să aștept încă o săptămână, o lună, un an până găsesc soluția pentru a face acel moment mai bun.”

Dar când lucrările lui sunt catalogate drept (doar) frumoase, sau politice? ”Trebuie să vedem ce înseamnă politica pentru diferiți oameni. Pentru unii înseamnă corupție, pentru alții e grija pentru minorități, sau empatie. Politica poate fi abuz de putere sau a ajuta oamenii să trăiască mai bine. Politica are și conotații de geografie, religie, naționalism, politicul se bazează mult pe aceste conotații, care pentru mine nu înseamnă nimic.”

Se consideră un coregraf israelian doar prin origine sau și printr-o anumită mentalitate asociată culturii israeliene? ” E dificil să te detașezi de anumite conotații, când știi de unde provine o persoană ai imediat o stare emoțională, niște opinii legate de asta. Cea mai puternică experiență pe care am avut-o vreodată într-un teatru a fost la New York, când am văzut o trupă de palestinieni. Era o piesă simplă, naivă, nimic extraordinar, dar datorită faptului că erau palestinieni, la sfârșitul spectacolului nu m-am putut ridica din scaun și corpul mi s-a scuturat efectiv de plâns. A fost o experiență emoțională extrem de puternică, provocată tocmai de originea acelor artiști, întrucât pentru mine ei erau victimele iar eu, ca israelian, mă simțeam opresorul. De asta, nu-mi place titlul de coregraf israelian, sau ideea că există un stil de dans particular în Israel. Pot avea mult mai multe în comun cu tine acum decât cu vecinul de lângă casa mea.”

Are dansul și valențe vindecătoare pentru dansatori, public, pentru lume? ”Depinde ce fel de dans. Mulți dansatori și profesori, cu o mare ambiție de a avea succes, nu sunt conectați cu fiziologia lor, cu puterea vindecătoare a mișcării, astfel că mulți dansatori își distrug nu doar cariera și corpurile. Dacă îți amintești că dansul nu este despre a face spectacol, că pentru a dansa nu ai nevoie de public, dacă te conectezi cu dansul ca un act de plăcere și îți asculți corpul, atunci da, dansul poate vindeca.”

(Ohad Naharin pe Aleea Celebrităților din Sibiu, unde a fost una dintre cele șase personalități care au primit câte o stea).

Cum i-a afectat uriașul succes internațional echilibrul și pacea interioară, capacitatea de a rămâne autentic cu sine însuși? ”Tocmai am primit o stea pe Aleea Celebrităților din Sibiu. Dacă te uiți la cer, sunt mai multe stele pe cer decât grăunți de nisip pe fundul mării. Deci dacă știi că nu ești în centrul lucrurilor, că steaua ta este una dintr-o mulțime infinită de stele, atunci dai succesului anumite proporții, și la ceea ce e important în viață. Succesul te poate ajuta, dar alte lucruri sunt mai importante.”

Din mulțimea de aprecieri și complimente, în ce moment a fost cel mai impresionat de efectul pe care îl are munca lui asupra lumii, a oamenilor, când ceva din munca lui a influențat inima cuiva, sau o comunitate, dincolo de estetica coregrafiei? ”Oamenii pentru care Gaga a însemnat o reală schimbare sunt cei care mă emoționează cel mai mult, mă simt privilegiat. Oameni care vin din traume, tragedii, accidente, și care pot simți din nou forța vieții și plăcere, speranță, prin simplul fapt că participă la Gaga.”

Oricine, chiar și neobișnuit cu dansul, poate practica Gaga pentru pura lor plăcere, e deschisă Gaga tuturor? ”În Gaga, fiecare lucrează cu propriile sale limitări. Ceea ce tu ai în comun cu cineva aflat într-un scaun cu rotile sau cu altcineva care tocmai a câștigat o medalie olimpică, e mult mai mult, fizic, decât ceea ce vă deosebește. Aici ne conectăm unii cu alții. Cu toții avem blocaje, zone atrofiate, toți avem obișnuințe de mișcare ce pot fi îmbunătățite, toți ne putem relaționa cu efortul, texturile, dinamica, forța gravității – ceva ce nimeni nu poate evita, nu e opțională. Să înveți să folosești forța gravitației este cel mai important pentru cum și de ce ne mișcăm. Lucrurile astea pot fi învățate de oricine.”

Sunt uneori dansatorii profesioniști mai rezistenți la schimbare decât oamenii ne-dansatori? ”Absolut. Deseori, dansatorii sunt mult mai blocați, oamenii normali sunt adesea mai groovy decât dansatorii, au mai multă coordonare. Dansatorii profesioniști își aleg dansul drept carieră, ceea ce nu înseamnă că au neapărat mai mult talent decât ne-dansatorii. Din cauza acestui scop al lor, dansatorii pot fi mult mai blocați față de ideea de schimbare, pot fi mai temători. Cea mai mare provocare pentru mine, când întâlnesc dansatori de genul acesta, e să creez mai întâi o plasă de siguranță. De multe ori ei ascund multe nesiguranțe. Deseori ceea ce dau oamenilor este o cheie spre comoara care este ascunsă în interiorul lor. Acei dansatori pot fi poeți extraordinari, doar că nu au avut curaj să se conecteze cu poezia din interiorul lor. Uneori pot să vizitez pentru doar 2 zile o companie de dans care a învățat deja tehnica mea cu asistenții mei, și reușesc doar în acel timp scurt să le dau totuși niște chei foarte semnificative. De exemplu, când dansatorii realizează că lucrul fără oglinzi îi ajută să simtă mai mult, își dau seama de existența unor locuri în corpul lor care se pot mișca precum niciodată înainte, au revelația deodată că viteza devine mai mare, sunt mai explozivi, pot face conexiunea dintre plăcere și efort.”

Despre tema Festivalului Internațional de Teatru Sibiu de anul acesta, iubirea. ”Evoluția mea are legătură cu descoperirea că a iubi este mult mai important decât a fi iubit. De îndată ce simți ce plăcere enormă este în a iubi, în comparație cu căutarea de a fi iubit de altcineva, îți dai seama că aia e iubire, să iubești, mai mult decât să fii iubit. Acum vreau să fiu înțeles, nu neapărat să fiu iubit. Dansatorii mei cred că simt asta, că îi iubesc și că nu depind de dragostea din partea lor.”

Mulți spun că nu înțeleg dansul contemporan, deși reușesc să se conecteze la el. E important pentru Naharin ca lumea să îi înțeleagă munca, sau mai degrabă e important să fie pur și simplu prezenți și să se conecteze cu ce face el chiar dacă nu înțeleg? ”Aud asta de multe ori, că unor oameni le e teamă să vadă spectacole de dans pentru că nu vor înțelege. Deseori aud că oamenilor le-a plăcut ce am făcut deși nu au înțeles. Evident că au înțeles. Cred că trebuie să admitem să rareori vedem lucruri care realmente ne plac mult, pe care le iubim. E aproape o generozitate să se spună ‚nu am înțeles’, mai degrabă decât ‚nu mi-a plăcut’.”

A folosit Gaga ca metodă de tratament pentru tulburarea de stres post-traumatic a soldaților? (Întrebarea a venit din partea unei doamne al cărei fiu a fost militar în Irak). „Am lucrat cu foști militari, fără a face inițial interviuri, însă, cine a fost militar. Nu avem (încă) un program special pentru veteranii de război, dar cursurile noastre sunt deschise și acestor oameni. Indiferent dacă ești traumatizat de război, sau de tatăl tău sau de orice altceva, când mă întâlnesc cu oamenii putem împărtăși ceva care, cum spun eu, ”le face motoarele mai puternice”. Nu pot și nici nu pretind că pot rezolva problemele oamenilor, dar când ai un ”motor” puternic, problemele tale pot deveni mai ușoare..” E ca și cum ai căra o sută de kilograme cu un scuter, sau cu un BMW puternic, ce poate duce acele greutăți mai ușor. Treaba mea este ca, prin Gaga, să ”întăresc” motoarele oamenilor, astfel ca ei să poată face față mai bine traumelor lor.”

La workshopul pe care l-a susținut cu dansatori în cadrul FITS a vorbit despre faptul că dansatorii Gaga și ”oamenii Gaga” au mult mai multe în comun decât îi diferențiază. Ce îi mai apropie, dincolo de datele fizice? ”Similaritățile au de-a face cu imaginația, pasiunea, senzația de groovy, cu a îți asculta corpul, scopul mișcării tale, capacitatea de a recunoaște blocajele din corp, fluxul de informație. Niciodată nu vei ajunge să nu mai ai deloc blocaje. De asemenea efortul, textura, lucruri care nu au legătură cu dansul, le avem în comun. Îmi amintesc, acum vreo 20 de ani, înainte de crea Gaga, o doamnă de la garderoba studioului mi-a spus că vrea și ea să danseze. I-am spus că ne vedem a doua zi la 9.15 la studio, am invitat și alte persoane, ne-dansatori, și am început să ne vedem de două ori pe săptămână, pentru 45 de minute. Cu acei oameni, atunci, am descoperit mai mult decât cu dansatorii mei, despre ceea ce mai târziu a devenit Gaga.”

L-a ajutat tehnica Marthei Graham în dezvoltarea Gaga? ”Am lucrat cu Martha Graham în 1976, am fost timp de 10 luni în compania ei. Compania Batsheva, când am început să dansez, făcea ca antrenament alternativ o zi de balet și o zi de Martha Graham, deci m-am familiarizat cu amândouă tehnicile. Dar, pentru că m-am apucat foarte târziu de dans, la 22 de ani, metoda Marthei Graham a fost mai ușoară și mai naturală pentru corpul meu. Când am început să coregrafiez, îmi amintesc că am simțit nevoia de a mă răzvrăti. Mi-a luat mult timp până am realizat ce geniu a fost ea, ce tehnică uimitoare avea, cum înțelegea și asculta corpul, cum folosea pelvisul ca sursă. Cu tehnica ei s-a întâmplat o stagnare, oamenii au încetat să își mai asculte corpurile și au început să urmeze doar regulile tehnicii ei. Dar dacă asculți corpul cu adevărat, cu ajutorul acestei tehnici, poți obține lucruri frumoase. Astăzi apreciez tehnica ei mai mult decât am făcut-o acum 20 de ani.”

În lipsa oglinzilor, cum poate un dansator să își corecteze mișcările? ”Poți să îți ridici brațul? Da. Ai nevoie de o oglindă ca să faci asta? Nu. Ideea este că nu ai nevoie de oglindă. Dacă înțelegi să îți folosești omoplatul pentru a ridica mâna, pornind din niște motoare din interiorul lor, dacă înveți dansatorii să urmărească senzațiile mișcării și nu cum arată când se mișcă – în această căutare a senzațiilor dansatorii nu au nevoie de mine, au nevoie de procesul de căutare și de instrumentele pentru asta.”

Mai multe informații despre Gaga puteți găsi pe site-ul www.gagapeople.com

Trailer-ul spectacolului ”Naharin’s Virus”, prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Sibiu, 2017:

18
/10
/18

Walk & Shoot a reprezentat în ultimii doi ani o alternativă unică pe piața din București la workshopuri și ateliere de fotografie. Fiind gândit de o echipă cu experiență în organizare de evenimente culturale, dar aflată în afara zonei de fotografie, și în colaborare cu fotografi cunoscuți și respectați la noi, Walk & Shoot reușise să iasă din tiparul „hai să învâțăm despre diafragmă, iso și timp de expunere în timp ce stăm cu toții într-o cameră și ne uităm la un ecran de proiecție”.

12
/10
/18

Timp de o lună, 28 de artiști angajați social și politic, 8 regizori de film, 16 cercetători în arte vizuale și discipline conexe vor participa la proiectul "Mad(e) In Romania", aflat la intersecția dintre artă, politică și dialog. Mihai Șora, Caterina Preda, Ileana Pintilie, Dan Perjovschi, Ion Barbu, Claudiu Cobilanschi, Mircea Toma sunt o parte din cei care vin la Timișoara pentru a spune cum arată arta care ține cetățenii treji și le face vocea auzită. "Mad(e) In Romania" va avea loc în perioada 15 octombrie – 20 noiembrie

08
/10
/18

„Monumente în mișcare – patrimoniu dispărut” 2018, proiect produs de Nasui collection & Gallery și Muzeul Județean de Istorie Brașov, își propune promovarea patrimoniului istoric al Brașovului dispărut, prin producția și plasarea în spațiul public a două sculpturi de mari dimensiuni, contemporane, temporare și neintruzive, prin organizarea de module educaționale pentru tineri și printr-o expoziție documentară outdoor dedicată publicului larg.

06
/10
/18

Au mai rămas două săptămâni până la începutul Festivalului Național de Teatru, ediția a 28-a, care se va desfăşura la Bucureşti, în perioada 19 – 29 octombrie. În an centenar, peste 100 de evenimente sunt propuse publicului în cele 11 zile de Festival.

02
/10
/18

Agenţia de publicitate Papaya Advertising a lansat, ieri, un clip numit “Copiii referendumului”, prin care îndeamnă la boicotarea referendumului pentru redefinirea familiei în Constituţie. Spotul, inspirat din serialul “The Handmaid’s Tale” (“Povestea slujitoarei”), în care este descrisă viaţa din Gilead, un stat condus de un regim totalitar ultra-religios, unde femeile sunt folosite pentru a procrea, s-a viralizat în scurt timp pe rețelele de socializare.

01
/10
/18

A apărut o necesară carte-album, „CineBucurești. 100 de ani de modernitate - Sala de cinema”, coordonată de arhitectul Mihaela Pelteacu și cineastul Laurențiu Damian. Un volum despre istoria glorioasă a sălilor de cinema din București, care trezește nostalgii dar induce și tristețe din cauza stării actuale de degradare a cinematografelor.

Page 1 of 4312345...102030...Last »