Cu dragoste, pentru Nepotul meu, Veniamin
https://www.ziarulmetropolis.ro/cu-dragoste-pentru-nepotul-meu-veniamin/

În perioada 11-18 iunie, la Buzău tot oraşul se adună la Teatru, fie în sala de spectacol, fie în parcuri sau locuri special amenajate. Festivalul BUZĂU / IUBEȘTE / TEATRU, ajuns la cea de-a XVII-a ediţie, se bucură, după doi ani, de o nouă reuniune, respectiv de 8 spectacole – 8 producţii a teatrelor din ţară selecţionate cu multă dragoste pentru publicul buzoian.

Un articol de Diana Parpalea|12 iunie 2022

Festivalul a început cu spectacolul „Nepotul meu, Veniamin”, o co producție a Teatrului Evreiesc de Stat și Teatrul de Comedie din București, având în distribuție două nume de neconfundat în teatrul românesc, respectiv Maia Morgenstern și Emilia Popescu, cărora li se alătură doi actori tineri, Andreea Alexandrescu și Andrei Miercure.

Spectacolul „Nepotul meu, Veniamin”, scris de Ludmila Ulițkaia și regizat de Vlad Massaci, prezintă cu multă sensibilitate și umor povestea unei mame care ține cu orice preț să nu renunțe la acest rol, chiar și atunci când propriul copil este un bărbat în toate firea. Orgoliul și egoismul o fac să ia decizii exagerate și pripite, cu intenții bune, pe care orice mamă le-ar putea înțelege până într-un anumit punct. Totodată, pe lângă faptul că este mamă, este de origine evreiască și rusească, dimensiune socială la care nu ar vrea să renunțe nici fiul său. Dar cum conflictul între generații este o altă temă abordată, vom vedea ce trebuie să îndure mama Esfir în final.

Povestea de familie este spusă într-un decor construit pe detalii și atmosferă. Întreaga lumea a mamei Esfir este conectată în permanență cu trecutul, prin lanțul nesfârșit de fotografii-tablou-portret al unor rude care au murit cândva, în același timp, demult. Decorul semnat de Iuliana Vîslan este și el o poveste în sine, care, așa cum ne-am obișnuit și de la alte spectacole cu regizorul Vlad Massaci, se așază într-un frumos tablou scenic. Toată frumusețea lui stă în detalii, cum ar fi micro-mobilierul cu mici scaune și mese în miniatură presărat ici colo, care construiesc un fel de mici case pentru păpuși, ori rama de tablou fără chip. Iar peste tot acest mobilier vechi, prăfuit de timp, se află o machetă cu mici blocuri care luminează – prea mici – ceea ce ar putea reprezenta viitorul mamei Esfir.

Această relație regizor-scenograf, mai rar întâlnită în zilele de azi, aduce spectacolului o frumusețe unică, întrucât cele două concepte – scenografic și regizoral – se completează și creează o unitate. Vlad Massaci se folosește de spațiul creat pentru a-i purta pe spectatori de la o scenă la alta: fie în universul mamei Esfir, fie în cel al Elizavetei ori cel al tinerilor, respectiv noii generații.

 

Drama și umorul poveștii sunt date evident de cele două actrițe, Maia Morgenstern (Esfir Livovna) și Emilia Popescu (Elizaveta Iacovlevna). Cele două personaje pe care le interpretează sunt în antiteză, de unde reiese și farmecul relației dintre acestea. Maia Morgenstern se folosește de toate calitățile sale gestuale și vocale pentru a-i da personajului atât candoarea, cât și naivitatea unei mame care nu vede altceva în viața ei decât familia și continuarea acesteia prin copii și nepoți, așa cum vrea ea să fie. Iar de cealaltă parte, Emilia Popescu, care interpretează rolul verișoarei sale, cu care are o relație strânsă, pe cât de naivă pare la început, pe atât de rațională este atunci când trebuie să ia decizii și să găsească soluții, ori să o înfrunte pe Esfir. Iar acest lucru s-ar putea înțelege și prin alegerea costumelor (Iuliana Vîslan), o combinație între cele două non-culori: alb (Emilia Popescu) și negru (Maia Morgenster), reprezentând balanța între bine și rău ori relația de respingere dintre doi magneți – o posibilă caracterizare vizuală pentru cele două.

Cei doi tineri, Sonecika (Andreea Alexandrescu) și Vitea (Andrei Miercure) reprezintă, prin relația lor, atât posibila viitoare generație, cât și un conflict întâlnit și pe jumătate rezolvat între dimensiunea socială a celor două doamne (evreiască) și cei doi tineri (rusească). Tinerii actori reușesc să creeze o relație prin care denotă inocența și, totuși, lupta pentru a căpăta un sens în viață prin muncă.

O dramă de familie spusă cu mult umor a fost aplaudă minute în șir în sala de spectacol a Teatrului „George Ciprian” Buzău, în cadrul Festivalului BUZĂU / IUBEȘTE / TEATRU. Chiar dacă s-a făcut „haz de necaz”, spectacolul a lăsat în inima buzoienilor o mesaj important despre acceptare, maturizare și în final, despre dragostea necondiționată în familie.

 

Nepotul meu, Veniamin

Co producție Teatrul Evreiesc de Stat, București și Teatrul de Comedie, București

 

Autor: Ludmila Ulițkaia

Traducere: Elvira Rîmbu

Regizor: Vlad Massaci

Decor: Iuliana Vîlsan

Costume: Iuliana Vîlsan

Muzică originală: Vasile Sirli

Light design: Alin Popa

 

Distribuție:

Esfir Livovna: Maia Morgenstern

Elizaveta Iacovlevna: Emilia Popescu

Sonecika: Andreea Alexandrescu

Vitea: Andrei Miercure

Fotografii: Oana Monica Nae

27
/09
/23

Duminică s-a încheiat la București a 26-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu printr-un concert susținut de Orchestra Regală Concertgebouw dirijată de Klaus Mäkelä cu o lucrare enesciană în interpretarea uneia dintre cele mai importante orchestre din lume: Uvertura de concert pe teme populare românești

26
/09
/23

Trăim secolul vitezei, vorbim repede, tastăm repede, aproape că am uitat cum se scrie de mână, cui îi mai pasă azi de virgule puse corect, de „i”-uri dublate, de verbe reflexive sau de expresii greşite?

26
/09
/23

Programul de educație cinematografică dedicat copiilor din localitățile fără cinematograf, cu acces limitat la cultură este în această săptămână în județul Mehedinți în școlile din localitățile Livezile și Vânju Mare iar în octombrie va fi în școlile din Hărman, județul Brașov.

26
/09
/23

Cea mai nouă premieră de la Teatrul Act, „Acasă la Zoo”, este un spectacol care poartă guler alb și mocasini, și care, după ce a asimilat toate tacâmurile și manierismele, și lentoarea de intelectual, și tactul folosit ca paravan pentru pudoare și pentru un comportament evitant, pune sub semnul întrebării noblețea civilizației, dusă la rang de dresaj.

26
/09
/23

Cea de-a IX-a ediție a „Premiilor Constantin Chiriac” a avut loc zilele trecute, în Prisăcani, satul natal al lui Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu și președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, cel care a inițiat această competiție prin care elevii primesc recunoașterea calităților lor intelectuale și sufletești, pentru a-i angaja în destinul comunității.

26
/09
/23

Alejandro Durán este născut în Columbia, unde a terminat actoria. Se îndreaptă apoi spre regie, lucrând câteva spectacole în țara natală. Vine la București pentru un master la U.N.A.T.C. A pus în scenă la Teatrul Național din București și se pregătește să monteze la Teatrul Municipal din Miercurea Ciuc. La Teatrul Metropolis a avut premiera "Sunt un criminal și un tată de familie" de Fabio Rubiano.

25
/09
/23

Ediția a 13-a a Festivalului Bucharest Fringe – Maratonul Teatrului Independent s-a încheiat ieri, 24 septembrie, după 10 zile cu 28 de evenimente indoor și outdoor – spectacole în competiție, spectacole studențești, patru premiere teatrale, film, atelier de teatru, concert – care au ținut în atenția publicului cele mai tinere și fresh creații independente din București și din țară.

24
/09
/23

Insula Hydra. Soarele. Marea. Cel mai bun loc de unde poți privi luna. Iubire. Nebunie. Căutare. Depresie. Tristețe. Iubire. Sexualitate. Droguri. Sinucidere. Moarte. Artă. Iubire…