Cu privire la „Țara moartă”
https://www.ziarulmetropolis.ro/cu-privire-la-tara-moarta/

Cel mai recent film al lui Radu Jude vine la timpul potrivit.

Un articol de Andrei Crăciun|23 august 2017

Lucrurile stau în felul următor: nu demult, Mario-Cezar Popescu a descoperit și a restaurat o colecție impresionantă de fotografii semnate de Costică Acsinte de la Slobozia. Acsinte a avut studio – Foto Splendid – și a tot pus, cum se spune, piedici în calea uitării. A imortalizat Costică – în jur de 9.000 de fotografii au fost salvate. Salvarea lor e un miracol și o binecuvântare e. Pentru că am intrat mai târziu în modernitate, noi, românii, nu avem multe imagini din Interbelic. Bine măcar că îl avem pe Costică Acsinte.

Medicul evreu Emil Dorian a scris un jurnal în anii alunecării Europei (cu România în prim-plan, deși suntem obișnuiți să ignorăm aspectul) înspre lagăre și genocid. Radu Jude ia fotografiile lui Costică Acsinte (câteva sute dintre ele) și peste ele lasă fragmente din jurnalul lui Emil Dorian.

Așa s-a născut Țara moartă. Sunt, cum spune și subtitlul filmului, fragmente de vieți paralele. Rezultă o frescă necesară, mai ales acum, când ne aflăm la noi răscruci în chestiunea xenofobiei, a șovinismului și a antisemitismului.

Am cunoscut și am scris mulți supraviețuitori ai Holocaustului (și din Transnistria, și de la Iași, și de la Auschwitz), știam toate ororile acestea, citisem jurnalul lui Dorian (în completarea celui al lui Sebastian), văzusem chiar și fotografii de-ale lui Acsinte. Dar filmul lui Jude nu e o simplă sumă a acestor elemente. Nu e un montaj oarecare bun de urcat pe Youtube. Filmul lui Jude rezistă prin el însuși.

Ne gândim la anii `30-`40 fără să avem în fața ochilor imaginile oamenilor care trăiau atunci. De aceea, colecția lui Acsinte este o comoară. Îi recuperează pe oamenii aceștia, așa cum au fost: speriați sincer de aparatul de fotografiat, cu chipurile brăzdate de rictusuri până dobândeau îngrozitoare mutre patibulare. Țărani care își rădeau pruncii în cap, ca să nu facă păduchi. Oameni fericiți să se fotografieze cu porcii recent înjunghiați, oameni zdrobiți de durere lăsând să le fie fotografiați bebelușii morți așezați în coșciuge, copii încântați că pot saluta legionar, deci nazist, soldați în permisie, tineri motocicliști, doamne și domnișoare în cochetele costume de baie de altădată.

Aveam pretenția că știu câte ceva despre extrema dreaptă, mai ales din cărțile lui Zigu Ornea. E altceva însă să vezi această defilare a chipurilor contemporanilor nebuniei unor națiuni întregi. E altceva să auzi vocile unora dintre cei care au scris istoria greșită (căci Radu Jude face și această necesare recuperare a vocilor din filmele de propagandă).

Am văzut Țara moartă la Cinema Elvira Popescu, la avanpremieră. La sfârșit, a urcat pe scenă Radu Jude, care a ținut să precizeze că el nu este evreu, așa cum după Aferim! a ținut să precizeze că el nu este țigan. Radu Jude e român, e creștin-ortodox, dar știe că o întrebare foarte românească este de ce să faci filme despre evrei dacă nu ești evreu?

S-au ridicat diferite aspecte și ca o încununare a muncii de Sisif a domnului Jude a existat, firește, și acel cetățean care a contestat dreptul nostru de a judeca istoria pe care nu am trăit-o. Apoi, a adăugat cetățeanul, poate că și evreii or fi făcut ei ceva… Radu Jude a avut înțelepciunea să îi răspundă cu o retorică: să vă mai răspund?

Țara moartă ne arată o lume așa cum a fost, cu Codreanu, cu Antonescu, cu Regele Carol al II-lea și cu Regele Mihai I, cu Bucureștiul piețelor Mussolini și Hitler și Bucureștiul bombardat, cu evreii atârnând în cârlige și rebeliunea legionară și mareșalul în cămașă verde, cu cedarea Basarabiei și Bucovinei, cu venirea Armatei Roșii, și, totodată, cu oameni din Slobozia mergând la fotograf să păstreze clipele banale ale vieții lor pe pământ.

Desigur, se pot spune multe în contra Țării moarte. Și, fără îndoială, se vor spune încă mai multe în contra lui Radu Jude, căci românii sunt foarte sensibili când vine vorba despre criminalii de război pe care îi țin de icoană în galeria eroilor neamului.

Țara moartă le-ar folosi mai ales acelora care se grăbesc să arunce piatra, fără să se gândească, fie și câteva minute, la tabloul general. Personal, nu îi găsesc alt minus decât că se termină fără un epilog. Epilog: după ce a supraviețuit legionarilor și războiului, România a intrat pe un alt drum întunecat: drumul Gulagului comunist.

Dar e bine, e bine că Țara moartă există. Putem să vedem, în toată splendoarea, România interbelică profundă: o țară subdezvoltată, ușor de deviat spre fanatism și prea lesne căzută în barbarie.

Radu Jude este naratorul jurnalului medicului Emil Dorian, ceea ce a stârnit nemulțumiri din public. Ba că vocea lui Jude e așa, ba că e pe dincolo. Regizorul a găsit tăria să admită și acest adevăr: nu era disponibil Morgan Freeman, să tragă voce pentru Țara moartă (din 25 august, în cinematografe).

Acestea fiind spuse, mergeți la cinema. Veți ieși mai câștigați cu o lecție de istorie care ar trebui să ne fie obligatorie, dar bineînțeles că, foarte românește, e doar ignorată.

„Țara moartă” ne arată o lume așa cum a fost, cu Codreanu, cu Antonescu, cu Regele Carol al II-lea și cu Regele Mihai I, cu Bucureștiul piețelor Mussolini și Hitler și Bucureștiul bombardat, cu evreii atârnând în cârlige

01
/10
/21

BFFF 2021 a inclus o secţiune competiţională internaţională, la care s-au înscris peste 100 de scurtmetraje de modă, oferind patru premii. Câștigătorii au fost selectați de un juriu format din profesioniști din film, advertising și modă de pe scena locală și cea internaţională: Grigor Devejiev - Creative Director Jam Project, Marley Hansen - curator Nowness, Marcin Kempski - fotograf de modă londonez, Sandra Bold - Global Creative Director Publicis și Ina Borcea - fashion editor Harpers Bazaar.

30
/09
/21

Spectacolul continuă, acțiunea escaladează și toată sala vibrează pentru cel mai așteptat film din ultima perioadă, super producția 'Nu e vreme de murit' ajunge în avanpremieră pe marile ecrane din 30 septembrie la Cineplexx Băneasa, Titan, Sibiu, Satu-Mare și Târgu-Mureș.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.