Dans printre cuvinte. Lupta dintre „doar“ şi „decât“
https://www.ziarulmetropolis.ro/dans-printre-cuvinte-lupta-dintre-doar-si-decat/

„Părerea mea proprie şi personală este că politicienii îşi mint proprii alegători, fiindcă promit multe şi duc la îndeplinire decât puţine lucruri.” Sună familiar? Nu e un citat exact, ci mai degrabă un colaj din mai multe exprimări „degajate” din studiourile de televiziune.

Un articol de Cristina Drăgulin|25 Martie 2014

„Părerea mea proprie și personală este că politicienii își mint proprii alegători, fiindcă promit multe și duc la îndeplinire decât puține lucruri.” Sună familiar? Nu e un citat exact, ci mai degrabă un colaj din mai multe exprimări „degajate” din studiourile de televiziune.

Uneori, greșeli din fraza de mai sus se găsesc și în presa scrisă. Sunt convinsă că ați făcut deja o „corectură mentală” a textului. Să le luăm pe rând.

Fiecare dintre noi este o individualitate. Precum amprenta, personalitatea fiecăruia e unică. Când ne exprimăm o părere subiectivă ținem să menționăm că „propria mea opinie este…” sau „eu, personal, cred…”. Deci, „părerea mea personală și proprie”, ca să urcăm pe tron unicitatea, este că folosim în exces, mai ales în vorbirea curentă, această subliniere a „sinelui singular”.

Adjectivele „personal” și „propriu” se referă la particularitățile unei persoane, la ceea ce îi aparține doar ei, la ceea ce îi este specific. Uneori, doar pentru a sublinia o idee sau doar pentru a atrage atenția, e posibil să fie nevoie de acest artificiu verbal de scoatere în evidență a individualității. Nu vreau decât să vă propun să renunțăm la acest narcisism subliniat lingvistic. E suficient să spunem „eu cred…”, „m-a impresionat…”, „carte personală”, „propriii copii”.

Profit de ultimul exemplu pentru a aduce în discuție o greșeală, des întâlnită, de această dată, în scris. Mă refer la “propriu/proprie”, la plural și la plural articulat. Pluralul este „proprii” (mereu!). Dacă e alăturat unui substantiv feminin sau neutru, articularea rămâne cu doi „i” – „propriile preferințe”, „propriile gânduri”. La masculin, articularea presupune adăugarea celui de-al treilea „i” – „propriii frați” sau „propriii alegători”.

Termin astăzi cu regula folosirii adverbelor „doar” și „decât”, în cazul în care ambele au sensul de numai, deci exprimă ideea unei delimitări sau restricții. „Doar” îl folosim pe lângă verb la forma afirmativă, iar pe „decât” lângă un verb la forma negativă. Astfel: „Nu vreau decât să-mi spui ce gândești.” și „Vreau doar să-mi spui ce te supără.”.

Ce problemă dintre cele expuse întâlniţi mai des?

Cristina Drăgulin este jurnalist, traducător, psiholog și biblioterapeut. Este manager de proiect al site-ului de știri Psihologie.ro și al blogului de biblioterapie Stroke.ro.  

Citiţi şi:
14
/11
/14

Folosim în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații - curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic et nunc, persona non grata, grosso modo etc.

29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

Page 2 of 3123