De la propaganda politică la baby boom
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-la-propaganda-politica-la-baby-boom/

Până pe 1 octombrie, în capitală, în primul muzeu privat din România, PostModernism Museum, poate fi văzută expoziţia “De la propaganda politică la baby boom”. Aceasta se opreşte la cinci creatori: Ary Murnu, Jules Perahim, Eugen Taru, Val Munteanu, Nell Cobar, urmărind cariera lor în pictură şi grafică, cu precădere în domeniul ilustraţiei de carte şi al caricaturii.

Un articol de Petre Ivan|28 august 2015

Expoziţia este prima dintr-un proiect de cercetare care analizează relaţia artiştilor români cu traversarea diferitelor ideologii politice, dar şi contextele sociale ale perioadelor istorice: interbelică 1918-1940, postbelică şi apoi comunistă 1946-1989, cu accent pe creaţiile de artă plastică destinate multiplicării prin tipărire, sau transpunerii lor în cinema şi TV.

Toţi cinci – Murnu, Perahim, Taru, Munteanu şi Cobar – au traversat o perioadă marcată de război, de succesiunea unor frământări politice opuse, ca ideologie (nazism, comunism), de profunde schimări sociale, care le-au influenţat nu numai alegerea subiectelor, dar şi stilul, mijloacele de comunicare.

Lucrări expuse conţin, de cele mai mult ori, un mesaj propagandistic sau educaţional.

De ce „baby boom”?,. Pentru că expoziţia acoperă o realitate a perioadei postbelice, împărţită în două etape, cronlogic vorbind, cea imediat următoare războiului, în care toate statele urmăreau creşterea numărului populaţiei, dorinţă împărtăşită de mai toţi mebrii comunităţilor, şi cea impusă prin decretul din 1969 privind natalitatea în România.

Creşterea numărului copiilor a stimulat producţia de carte pentu această vârstă şi, implicit, fantezia scriitorilor şi a ilustratorilor de carte.

Lucrările prezentate în expozţie au fost selectate din trei colecţii private străine, iubitorii acestor genuri cumpărând producţiile artiştilor români, dintre care unii au avut parte de recunoaştere europeană.

ary_murnu eugen_taru,_paravanul_de_aur nell_cobar,_ce_se_aude_cu_guvernul,_1947_bis val_munteanu,_garantua_&_pantagruel,_1989

Foto: baby boom, expoziţie – facebook

20
/10
/20

Editura Muzeului Național de Artă Contemporană și-a adăugat în colecție o nouă publicație „reper” pentru istoria vizualității contemporane din România, marcând astfel borna istorică a 30 de ani de la evenimentele lui decembrie 1989.

13
/10
/20

Expoziția-fenomen „Woman Unchained“ by Irina Greciuhina, care-a fost deschisă timp de o lună în spațiul expozițional Arbor.art.room, perioadă în care s-a bucurat de un imens succes, s-a închis în „real“, dar iubitorii de frumos mai au o șansă să contemple „Cina cea de taină“ cu femei și alte lucrări care i-au încântat pe bucureșteni în această perioadă.

12
/10
/20

Maria Orosan-Telea condensează în spațiul Kunsthalle Bega Box sub numele Later Edit 13 evenimente cuprinse în programul „Draft” - un program curatorial despre proiecte artistice în stadiu de idee, parțial realizate sau replicabile la scară mai mare, desfășurat din 2018 în Biblioteca Pavilion din Timișoara.

05
/10
/20

O expoziție de fotografie, proiecții de filme, teatru, recital de saxofon – programul Institutului Cervantes din București pentru luna octombrie include o serie de evenimente artistice care evidențiază creativitatea și caracterul inovator al mediului artistic de limbă spaniolă, o formă de a marca Ziua Națională a Spaniei, celebrată pe 12 octombrie. Totodată, octombrie înseamnă și reluarea activităților cu prezență la sediul instituției, din Bulevardul Regina Elisabeta 38.

01
/10
/20

În ciuda restricțiilor contextului pandemic, 32.405 de persoane au participat la ediția a 7-a Art Safari, finalizată duminică noapte, probabil cel mai mare eveniment dedicat artei în România, unic ca amploare, concept și structură. Muzeul temporar, deschis pentru două săptămâni, de data aceasta în Victoria Tower, a ocupat cu artă o suprafață de 6.000 de metri pătrați și a găzduit 800 de opere în valoare totală de peste 12 milioane de euro.

28
/09
/20

Când arta devine o formă de a pătrunde dincolo de vizibil, în adâncurile nevăzute ale ființei, artistul accede la o conectare profundă cu el însuși prin accesarea părților nevăzută ale Sinelui. Creația capătă un substrat mult mai profund, iar artistul devine mai mult decât un simplu imitator al conținutului realității. Cel care lasă emoția să se manifeste pe pânză, invită privitorul spre expresivități și trăiri care compun un întreg ansamblu de stări ale creatorului.