De trei ori horror
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-trei-ori-horror/

Competiţia de lungmetraje din cea de-a doua zi a Dracula Film: Horor & Fantasy Festival de la Braşov a propus trei filme venite din culturi diferite (americană, franceză şi irlandeză), bine jucate şi bine regizate.

Un articol de Ionuţ Mareş|3 octombrie 2014

Prima din cele două zile din competiția de lungmetraje de la Dracula Film: Horor & Fantasy Festival de la Braşov a adus joi trei filme (toate din 2014 și în premieră în România) care, deși încadrabile aceluiași gen, sunt realizate în stiluri diferite. Dar au și câțiva tropi comuni și indispensabili pentru filmele horror (din care iese în evidență prezența copiilor ca mijloc la îndemână de a manipula emoțiile spectatorului).

„At Devil’s Door (Home)”/„La poarta Diavolului”, un film american regizat de Nicholas McCarthy, urmează tiparul clasic, aproape desuet, al genului. Și are o serie de mărci care sunt ușor de recunoscut. La nivel narativ oferă ca premise dispariția și sinuciderea unei fete, o casă bântuită de o forță malefică și morți neelucidate.

Nu lipsesc nici câteva simboluri care au bântuit imaginația autorilor de filme horror de-a lungul timpului: diavolul care pătrunde în trupuri de femei, crucea, oglinda care reflectă realități paralele, ideea de bani ca ochi al dracului, copilul înfricoșător.

Și în privința conceptului regizoral, „At Devil’s Door” punctează unele semne clasice: cadre întunecate pe fundal sonor de furtună, tăieturi bruște la montaj, muzică amenințătoare, apariții și dispariții în plan secund.

În schimb, filmul francez „Aux yeux de vivants”, scris și regizat de Alexandre Bustillo și Julien Maury, aduce prospețime, fiind un concurent serios la Trofeul Dracula. Deși producție franceză, setting-ul urmărește tiparele din filmele americane de gen, pe care le însușește riguros, dar le revigorează spectaculos.

Și răstoarnă ideea clasică ce i-a speriat întotdeauna pe producătorii americani: poți omorî adulții, însă în niciun caz copiii, presupusa limită de suportabilitate a spectatorului.

Cei doi regizori nu menajează însă publicul și îmbină sugestia terifiantă cu violența explicită și pe alocuri greu de suportat, într-un film inteligent și indispensabil pentru pasionați.

Cel de-al treilea film prezentat în competiție a fost „The Canal”/„Canalul”, de irlandezul Ivan Kavanagh. Pornit de la ideea casei bântuite de posibila fantomă a unui tată și soț care și-a ucis familia la începutul secolului 20, filmul se transformă în povestea unui bărbat care pare că începe să-și piardă mințile după ce descoperă că soția are un amant.

Filmul este construit din perspectiva subiectivă și alterată a protagonistului, astfel că spectatorul este atras fără drept de apel în obsesiile acestui narator deloc credibil, în mintea sa marcată de drama sentimentală și de filmele cu crime vechi de un secol pe care le vede în calitate de angajat al Arhivei de Filme.

„The Canal” este un horror intens și bine strunit, cu o coloană sonoră puternică și exemplar executată. Și reușește să-și depășească genul, prin întrebarea pe care o lansează: cât de mult influențează imaginile și filmele imaginarul omului modern?

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.