Peste 100 de persoane au asistat astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului, la dezvelirea a patru noi stele pe Aleea Celebrităţilor: Dem Rădulescu, Mihai Constantin, Ștefan Bănică şi Dinu Manolache.
Un articol de Adina Scorţescu|27 martie 2016
Ceremonia a fost deschisă de George Ivașcu, directorul Teatrului Metropolis, și de Ioan Răzvan Sava, primarul general al Capitalei. Stelele au fost dezvelite împreună cu rudele celor omagiați: Ștefan Bănică Jr. și fiul său, Mihai Constantin și fiul său, Irina Rădulescu și Adriana Șchiopu (fiica, respectiv soția lui Dem Rădulescu), Ilinca Manolache și Rodica Negrea (fiica, respectiv soția lui Dinu Manolache).
Academicianul Răzvan Theodorescu a ținut laudatio pentru Dem Rădulescu: „Era un actor de geniu. Avea o vervă, avea o distincție, avea un umor natural care a bucurat o țară întreagă, iar pe noi, pe prieteni, ne încânta. Mi-amintesc și acum de acele seri înghețate în București, în care era frig în apartamente, nimic nu circula, și Bibanul venea și ne încânta pe câțiva prieteni cu tot ce avea de spus. Era un om minunat.
L-am văzut cu două zile înainte să plece dintre doi; era plin de speranță, avea un cuvânt de umor pentru tot ce se întâmpla în această țară de râsu’-plânsu’, o înțelegea, o iubea, ne iubea pe toți. Fie ca amintirea lui să dăinuie și printr-o asemenea stea, și prin fiica lui, Irina.” Irina Rădulescu, fiica marelui actor, a declarat: „Pentru mine, personal, din anul 2000, tata are o stea pe cer și mă bucur că acum are și proiecția ei pe pământ. Mulțumesc.”
George Constantin a fast omagiat de Horațiu Mălăele: „George Constantin a fost un actor. După părerea multora, George Constantin a fast un actor mare. După părerea mea, nu a fost un actor mare. A fost cel mai mare. Bun și rău și înșelat și sperjur și ipocrit, violent și candid, și lichea și fățarnic și demonic și sfânt. De fiecare dată altfel, la fiecare spectacol altul, mereu constant în genialitatea lui. Îmi aduc aminte demult, în primăvara ambițiilor mele, că ne-am certat atât de rău, eu și George, încât a trebuit să intervină întreg teatrul ca să ne despartă. Ca să ne putem da seama că suntem inseparabili, legând o prietenie ce avea să dureze până la prematura sa dispariție. Și-mi mai aduc aminte de actorii care treceau prin fața cabinei lui George și îl salutau șoptit, impresionați de personalitatea actorului în repaus, iar unii dintre ei – mai în glumă, mai în serios – îi sărutau mâna, pentru că atunci, pe vremea marilor ambiții, el, George Constantin era patriarhul teatrului românesc.”
Stela Popescu i-a făcut laudatio lui Ștefan Bănică: „Am lucrat cu el, era un camarad extraordinar, era un familist extraordinar, mi-a fost ca un frate. Eu îl numeam «câinele grădinarului». Știți povestea? Câinele grădinarului nu lasă pe nimeni să se atingă de nimic, dar nici el n-o face. Ați înțeles, da? Cea mai mare fericire a lui Ștefan a fost Ștefănel. Și succesul lui îi asigură acolo liniștea că a lăsat în urmă putere, valoare și dragoste.”
„Chiar dacă suntem aici, chiar dacă facem lucrurile astea, poate n-ar fi rău, din când în când, să ne gândim să-i prețuim în timpul vieții. Asta ar fi extraordinar. Pentru mine personal, tatăl meu a fost și rămâne o stea, în viața mea și în influența asupra profesiei mele,” a declarat Ștefan Bănică Jr., care a dezvelit steaua tatălui împreună cu fiul său.
Actrița Teatrului de Comedie Virginia Mirea i-a făcut laudatio lui Dinu Manolache, actorul care ne-a părăsit la doar 43 de ani: „Imaginea prietenului meu Dinu este aceea a unui înger îmbrăcat cu blugi și cojoc lung, alb, cu motive naționale. Un înger subțire și înalt. Un înger vesel, jucăuș, cu o imensă dragoste de viață. S-a jucat ce s-a jucat printre noi și, într-o zi, cineva i-a furat cojocelul. N-a suferit după el. Doar că atunci când credeam cu toții că nu ne va mai părăsi niciodată, a dispărut și el.
L-am iubit, l-am admirat, l-am aplaudat, am avut și de ce. Dinu și-a făcut meseria cu o imensă plăcere, pe scenă. Fusese studentul lui Octavian Cotescu și asistentul lui Dem Rădulescu. A fost un om bun și-un actor strălucit. Acum, cred, ne privește de undeva și râde văzând cum niște omeni în toată firea se agită în jurul unei steluțe desenate pe asfalt. Cred că știe și el că e a lui și că o merită.”
La final, Ilinca, fiica lui Dinu Manolache, actriță și ea, a citit o poezie pe care tatăl său i-a scris-o când ea avea doar doi ani, în 1987. „Vreau pentru fetița mea o floare de micșunea/ Ninsă toată doar de stele și de gândurile mele…”
FOTO: Laura Dobre
