Dheepan. Un Palme d’or fără strălucire
https://www.ziarulmetropolis.ro/dheepan-un-palme-dor-fara-stralucire/

CRONICĂ DE FILM E greu de spus care au fost intenţiile reale ale lui Jacques Audiard cu „Dheepan” (2015), un film minor în cariera sa, dar care i-a adus totuşi un Palme d’or (fără strălucire şi glorie) la Festivalul de la Cannes.

Un articol de Ionuţ Mareş|30 octombrie 2015

„Dheepan” începe ca un film de război – în plin conflict de gherilă în Sri Lanka, un luptător tamil, o tânără singură şi o fată care nu se cunoşteau până atunci primesc identităţi false, fiind nevoiţi să pretindă că sunt o familie pentru a putea emigra şi a-şi face un viitor în Europa, departe de dificultăţile din ţara lor.

În câteva cadre scurte, extrem de familiare prin caracterul lor ilustrativ, Audiard îi introduce pe cei trei protagonişti. Dheepan, combatantul rebel al cărui nume de împrumut dă titlul filmului, este arătat într-o scenă de luptă, descriere a cărei relevanţă va fi dovedită în final. Yalini, viitoarea sa falsă soţie, este urmărită într-o tabără de refugiaţi în căutarea unui copil despre care să poată spune că este al său, ştiind că plecarea din ţară şi primirea de azil în străinătate ar fi astfel mai uşoare. Găseşte o fată rămasă fără părinţi, Illayaal, pe care o ia cu ea.

Audiard mută apoi povestea în Franţa – printr-un montaj brutal (şi facil) al contrastelor, spectatorul vede într-o primă fază, pe un fond negru, doar chipul lui Dheepan, care poartă pe cap două urechi artificiale de şoarece, luminate albastru, ce îi dau un aspect caraghios.

Misterul indus de acest cadru filmat în ralanti şi luând forma unei viziuni onirice este imediat dezvăluit – spectatorul îl vede pe proaspătul imigrant Dheepan seara, pe un bulevard parizian, vânzând jucării luminate, printre care şi astfel de urechi ridicole, sub ameninţarea permanentă că ar putea fi prins de poliţie.

Este primul comentariu clar al lui Audiard despre care ar fi, în opinia sa, condiţia generică a imigrantului – de la bărbatul cu arma în mână luptând pentru o cauză politică la străinul aflat într-o stare precară într-un loc a cărui limbă nu o cunoaşte. Şi cam atât cu drama interioară a refugiaţilor!

Alegerea unor protagonişti dintr-o ţară – Sri Lanka – a cărei situaţie este mai puţin cunoscută de publicul occidental îi oferă cineastului francez posibilitatea de a insufla filmului o doză de prospeţime tematică şi chiar de exotism (nu îţi este dat foarte des să auzi în cinema limba tamilă).

Pe de altă parte, opţiunea de a avea un caz mai puţin tipic şi de a alege ca personaje reprezentanţii unui popor care nu a fost colonie franceză poate fi privită şi ca o fugă de responsabilitate, o distragere a atenţiei de la situaţia reală a imigranţilor din Franţa, prezentaţi de Audiard prin logica etichetării care caracterizează opinia publică şi media.

De la cronică socială, „Dheepan” ia o scurtă turnură de love story convenţional (el o pândeşte pe ea făcând duş şi îşi dau seama dintr-o dată că au şi alte nevoi în afara celor de supravieţuire şi de adaptare), pentru ca înspre final să ajungă la un revenge thriller în care acţiunea este mai mult sugerată şi unde se recunoaşte cel mai bine stilul lui Audiard.
Suburbia unde ajunge noua familie de conjuctură este prezentată ca o zonă de război, lipsită de legi şi ordine şi unde bandele de traficanţi trag focuri de armă în aer la discreţie sau intră în confruntări cu grupuri rivale.

Mesajul se lasă din nou prea uşor descifrat: lupte de gherilă nu au loc doar într-o ţară îndepărtată din Asia sau Africa, ci chiar în inima Europei occidentale, loc unde se pot reactiva uşor reflexele de violenţă ale imigranţilor (idee care poate fi consideră tot o prejudecată la adresa acestora).

Marea problemă a filmului sunt de fapt lipsa de sinceritate şi duplicitatea: ascuzându-se în spatele unei naraţiuni cu accente social-politice (pe care însă nu caută să le aprofundeze), Audiard nu face decât să-şi continue obsesiile sale stilistice din zona action-thriller-elor şi să livreze un comentariu demonstrativ care are pretenţia de critică acidă la adresa Franţei. E ca şi cum ar trage însă cu gloanţe oarbe.

Prezentat în premieră în România în cadrul Festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, „Dheepan” este distribuit de Independenţa Film şi a intrat în cinematografe la 30 octombrie.

INFO

Dheepan (Franța, 2015)

Regia: Jacques Audiard

Cu: Jesuthasan Antonythasan, Kalieaswari Srinivasan

Rating: ●●○○○

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.