CRONICĂ DE CARTE Nu ştiu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai uşor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L’encyclopédie Alain Delon” (2016) şi „Alain Delon. Film par film” (2019).
Un articol de Ionuţ Mareş|16 iunie 2020
Apărută în 2016 la editura Hugo Image pentru a marca împlinirea a 80 de ani de către celebrul actor francez născut în 1935, „L’encyclopédie Alain Delon” este realizată de Patrice Leconte, regizor și prieten al starului, și Guillaume Evin, autorul mai multor cărți de cinema.
Este mai degrabă un album, de aceea accentul e pus pe câteva fotografii și numeroase cadre din cele mai cunoscute filme în care a jucat Alain Delon. Textele sunt puține și secundare.
Cele 80 de imagini, redate la o calitate impecabilă și, unele, la o dimensiune impresionantă, reflectă un parcurs artistic întins pe multe decenii – început în anii `50, explodat următoarele trei decenii și încheiat spre sfârșitul anilor 2000, când actorul s-a retras din cinema.
Fiecare fotografie e însoțită de un scurt comentariu inspirat al lui Leconte, care face referire fie la filmul din care e extras cadrul, fie la rolul și jocul actorului din acel moment, fie la colegii săi de pe ecran, fie la relația profesională sau sentimentală cu câte una din multele partenere ale vedetei.
Albumul este un intinerar vizual, iar urmărirea lui în mod cronologic permite observarea transformărilor fizice ale starului, de la un personaj la altul și de la un an la altul. Însă transformările nu pot ascunde unele din calitățile pentru care Alain Delon a devenit și continuă să fie unul dintre cei mai îndrăgiți și seducători actori: frumusețea și farmecul său, pe care nicio deghizare cerută de vreun rol nu le-a putut șterge.
Partea centrală formată din fotografii, care este și cea mai consistentă, e însoțită, ca prefață, de un inspirat eseu al lui Evin despre „mitul Delon” și e urmată de o extrem de utilă filmografie, în care scurtele texte despre filme sunt completate cu sinopsisuri și fișele tehnice, dar și cu afișele în franceză.
Apărut în 2019 la editura Gallimard și realizat de jurnalista Isabelle Giordano și cineastul și directorul de cinematograf Mathieu Guetta, „Alain Delon. Film par film” are tot o structură cronologică, delimitată pe decenii, însă ambiția sa este mai mare. Iar caracterul glossy, ceva mai mic.
Construit, vizual, exclusiv din cadre, de asemenea splendid puse în pagină, din zecile de filme în care a jucat Alain Delon, atât din cele cunoscute, cât și din cele de-a dreptul obscure sau pur și simplu uitate, volumul mizează într-o egală măsură, sau poate chiar mai mult, pe text.
Isabelle Giordano și Mathieu Guetta trec prin marea majoritare a titlurilor din filmografia actorului, ilustrate cu câte cel puțin una-două fotografii. Iar fiecare film e discutat printr-un amplu comentariu, care este parțial evaluare critică, parțial punere în contextul parcursului profesional și al istoriei cinematografiei.
Albumul devine astfel mai curând o consistentă și stimulantă biografie artistică, despre un actor fascinant care, începând anii `60, a cucerit Franța cu talentul și privirea sa și care, așa cum notează Isabelle Giordano în „Cuvântul înainte”, reprezintă un caz rar, pentru că a împăcat cinema-ul de autor, lucrând cu mari regizori, în special în tinerețe, și „filmele de mare spectacol sau de pur divertisment”.
