„Durere şi glorie”. Seninătate
https://www.ziarulmetropolis.ro/durere-si-glorie-seninatate/

CRONICĂ DE FILM Proiectat în premieră în România la TIFF, „Durere şi glorie”, noul film al spaniolului Pedro Almodovar, este opera unui regizor care nu mai trebuie să demonstreze nimic. Un film senin, despre cum amintirea copilăriei, a tinereţii şi a primelor pulsiuni devine sursă de creaţie şi antidot la depresie.

Un articol de Ionuţ Mareş|4 Iunie 2019

Puţin contează cât e ficţiune şi cât e autobiografie în „Durere şi glorie”, un film despre un regizor (jucat de Antonio Banderas, a cărui interpretare excelentă a fost premiată la Cannes) aflat într-un moment de criză existenţială.

Un regizor celebru şi cu un trecut aparent glorios, dar care, măcinat de o inevitabilă degradare fizică (mari dureri de spate şi de cap, explicate inclusiv printr-un surprinzător insert animat) şi psihică (cvasi-depresie, cauzată parţial şi de moartea recentă a mamei), nu pare să mai vadă niciun rost în a face filme. Nici inspiraţia nu-l ajută.

Remarcabil e însă că Pedro Almodovar nu urmează deloc calea autocomplezenţei şi a autosuficienţei, nu transformă metacinema-ul în scop în sine şi nu face din protagonistul său o victimă care cerşeşte milă sau lacrimi. Dimpotrivă.

Pe măsură ce primim informaţii despre Salvador, descoperim că nu este deloc un model  – începe să ia pentru prima dată heroină ca să uite de dureri (există suspiciuni chiar de o boală mai gravă), aflăm că în urmă cu 30 de ani s-a certat urât cu unul dintre actori, cu care acum reia legătura cu ocazia unei proiecţii la Cinematecă a filmului pe care l-au făcut atunci împreună, iar mama îi reproşează la bătrâneţe, înainte de moarte, că nu a fost un fiu bun.

Însă cel mai dramatic este că Salvador pare să-şi fi pierdut emoţiile, fără de care un artist este steril. Aşa că „Durere şi glorie” (gloria este intrinsec legată de durere, sugerează Almodovar) urmăreşte ieşirea din suferinţă a unui artist şi recâştigarea motivaţiei de a crea. Aşa cum era de aşteptat, la Almodovar nici măcar depresia nu este întunecată – există mereu un optimism subînţeles, un mod demn şi chiar lejer de a privi viaţa, de unde şi celebra cromatică, întotdeauna vie şi încântătoare, ca o reflexie a sentimentelor puternice.

Iar Almodovar face asta în stilul său unic – plonjăm în copilăria săracă a lui Salvador, pe care băiatul, care ştia deja să citească şi să scrie de la o vârstă mică, şi-a petrecut-o mai mult alături de mamă (Penelope Cruz), într-un bordei în piatră.

Este o incursiune emoţionantă în trecut, de unde amintirea mamei, dar şi a primilor fiori erotici, încă inconştienţi, declanşaţi de un vecin zugrav cu câţiva ani mai mare, devine impulsul de a crea din nou, de a merge mai departe şi de a transforma experienţa vieţii în operă de artă. Este totodată un frumos omagiu pe care spaniolul îl aduce mamei sale, dar şi actriţei sale fetiş, Penelope Cruz.

Aşa cum se întâmplă des la Almodovar, memoria infuzează prezentul şi îi imprimă un sentiment de melancolie. Tot în melancolie difuză este învăluită şi scena reîntâlnirii dintre Salvador şi unul dintre iubiţii său din tinereţe, din anii `80, ajuns întâmplător la Madrid. De această dată nu mai coborâm vizual în trecut, însă pasiunea de atunci devine aproape palpabilă în această revedere, doar că acum este dublată de seninătătatea pe care ţi-o dă trecerea timpului.

Almodovar lansează o mulţime de fire narative care se învârt în jurul protagonistului său, însă o face cu o uşurinţă de care doar un cineast cu experienţa şi viziunea sa poate da dovadă. „Durere şi glorie” este filmul unui autor care, la fel ca protagonistul său, îşi găseşte în viaţă şi în iubirea pentru cinema resursele de a se reinventa.

15
/01
/18

Lungmetrajul „Touch Me Not/ Nu mă atinge-mă” al Adinei Pintilie a fost selectat în competiţia Festivalului de Film de la Berlin, care va avea loc în perioada 15 - 25 februarie. Cu Tomas Lemarquis şi Laura Benson în distribuţie şi produs de Manekino Film, „Nu mă atinge-mă/ Touch Me Not” marchează debutul în lungmetraj al regizoarei Adrina Pintilie, care semnează şi scenariul.

12
/01
/18

Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment ce recompensează realizările anuale ale cinematografiei autohtone a ajuns la cea de-a XII-a ediție și va avea loc în martie 2018, la București. Anul acesta, peste 20 de filme documentare și de ficțiune lansate în cinema în 2017 sunt eligibile pentru a fi jurizate şi nominalizate la Premiile Gopo 2018.

11
/01
/18

Emisiunea cu ajutorul căreia telespectatorii răsfoiesc, de peste 52 de ani, singurul dicţionar enciclopedic pe micul ecran surprinde cu noutăţi la începutul anului 2018. Documentare realizate de profesioniştii de la reputatele companii ARTE, ORF, AMPERSAND etc. vor putea fi urmărite în premieră pe postul TVR 1, la Teleenciclopedia, începând cu sâmbătă, 13 ianuarie, ora 18.50.

09
/01
/18

CRONICĂ DE FILM Cel mai nou titlu al regizorului american Alexander Payne, „Downsizing” are o extravagantă și lăudabil de curajoasă premisă SF, tratată antispectacular. Rezultă un film cu destule momente vizuale reușite, dar cu o miză mică, pe măsura protagoniștilor mini-oameni.

09
/01
/18

Peter O'Toole, Jacqueline Bisset, Peter Strauss, John Travolta, Vince Vaughn sau Sharon Stone sunt doar câţiva dintre marii actori pe care cinefilii îi pot vedea în ianuarie, la TVR 2, în filme difuzate de luni până joi, de la ora 20.10.

08
/01
/18

Filmul „Three Billboards Outside Ebbing, Missouri“ şi miniseria „Big Little Lies“ sunt marii câştigători ai galei Globurile de Aur 2018, care a avut loc duminică seară în Los Angeles. „The Post“, filmul lui Steven Spielberg, cu Meryl Streep şi Tom Hanks în distribuție - producție nominalizată la șase categorii -  a fost perdantul galei, necâștigând nicun trofeu.

30
/12
/17

SPECIAL Cinema-ul de autor nu a murit, aşa cum îl deplâng cinefilii nostalgici. Se fac în fiecare an multe filme foarte bune – o arată şi topul celor mai reuşite titluri de ficţiune văzute în 2017. Poate că se găsesc mai greu, dar ele există şi aşteaptă să fie descoperite.

20
/12
/17

Cea de-a 18-a ediție a Cineclubului FILM, și ultima din acest an, vă invită la proiecția unui film notabil în istoria cinematografiei românești, UN OM ÎN LODEN, România, 1979, 85 min., color, versiune originală, 35mm. Film distins cu Premiul „Opera Prima” al Asociaţiei Cineaştilor din România, din distibutia căruia fac parte: Victor Rebengiuc, Ovidiu Iuliu Moldovan, Constantin Diplan, Draga Olteanu-Matei, George Constantin, Tănase Cazimir, Florina Luican.

Page 60 of 249« First...102030...5859606162...708090...Last »