„Stilul e omul”, spunea acum două secole un gânditor uitat în societatea noastră. După ce au făcut-o atâţia în diferite contexte, putem şi noi să-l parafrazăm astăzi, fără să greşim, spunând „Exprimarea e omul”. Fără îndoială, e incontestabil că felul în care vorbim este un indicator al personalităţii noastre şi al educaţiei noastre, din care […]
Un articol de Liliana Matei|31 mai 2023
„Stilul e omul”, spunea acum două secole un gânditor uitat în societatea noastră. După ce au făcut-o atâția în diferite contexte, putem și noi să-l parafrazăm astăzi, fără să greșim, spunând „Exprimarea e omul”.
Fără îndoială, e incontestabil că felul în care vorbim este un indicator al personalității noastre și al educației noastre, din care cea lingvistică e doar o parte. Astăzi, când profesorii din „România educată” sunt în grevă și avertizează asupra unui degradări continue a educației, ne gândim cu toții la calitatea școlii. Și ne dorim educație „de calitate”. Sau „de bună calitate”? Apropo, cum e corect? Sau e același lucru?
Ca să răspundem corect nici nu trebuie să ne gândim prea mult sau să apelăm la cine știe ce cunoștințe gramaticale. Nici să deschidem cine știe ce dicționare sau cine știe ce alte instrumente explicative. Răspunsul îl știm, dar numai dacă ne oprim o clipă să ne analizăm repede cuvintele. „De calitate” înseamnă „bun”, „reușit”. Ca vorbitori nativi de limbă rămână, o știm dintotdeauna, de la „om de calitate”, „haine de calitate” și, în general, „produse de calitate” și de la orice altceva mai doriți. Atunci, e limpede: din moment ce „de calitate” înseamnă „bun”, „de bună calitate” e un pleonasm, pentru că repetă inutil o informație deja exprimată clar de un cuvânt din componența expresiei.
Explicația limpede din DEX e confirmată și de reputatul lingvist Alexandru Graur în „Capcanele limbii române”, publicată în 2009 la Humanitas, care tratează și alte situații similare.
Și totuși, de ce sunt absolut peste tot „produsele de bună calitate”? De unde această nevoie de a sublinia o idee? Practic, suntem invadați de produse, concrete sau abstracte, „de bună calitate”. E suficientă o simplă căutare pe atotștiutorul Google. El vă va aduce în fața ochilor și mostre de comic involuntar, multe dintre ele provenind, cel mai probabil, din minți cât se poate de… serioase: „Muzică clasică de bună calitate” în www.doxologia.ro, de exemplu, sau „Un somn de bună calitate face femeile să fie mai ambițioase la locul de muncă”, pe www.descoperă.ro.
Revenind la cauză, aici intrăm pe tărâmul ipotezelor. Și una plauzibilă, dacă nu cea mai plauzibilă, ar fi nevoia vorbitorului de a sublinia o idee, de a pune accentul pe conținutul comunicat, probabil din cauza senzației că „de calitate” nu ar fi suficient și nici suficient de convingător. Doar că, probabil simțind că e mai bine să sublinieze că e vorba despre un lucru bun, vorbitorul a dat naștere unui pleonasm. În concluzie, să avem întotdeauna grijă la măsură! Întotdeauna! Chiar și atunci când suntem animații de foarte bune intenție. E suficient ca educația să fie „de calitate” și produsele, de orice natură ar fi ele, să fie la fel.
