Am urmat din nou Teatrul Nottara în Exil. De data aceasta, la Bulandra, la sala Liviu Ciulei (fostă Izvor), pentru avanpremiera spectacolului „Efecte colaterale”, scris de dramaturgul Alexandru Popa şi regizat de Vlad Zamfirescu. În distribuţie, actori consacraţi: Alexandru Repan, Vlad Zamfirescu, Gheorghe Ifrim, Dan Bordeianu, Luminiţa Erga, Nadiana Sălăgean, Ioana Calotă, Laura Vasiliu, Diana Roman.
Un articol de Andrei Crăciun|19 aprilie 2016
„Efecte colaterale” este un spectacol atipic pentru scena bucureşteană. Începe furibund ca o comedie, nu ştii când e parodie şi când te tratează cu toată seriozitatea, pentru ca, acumulând tensiune dramatică, măştile să cadă, să devină concomitent ibsenian şi pirandellian, ceea ce e un splendid paradox în sine, şi să sfârşească într-o tragedie de toată frumuseţea, de o inspiraţie aproape nordică.
Salut apariţia acestui spectacol de teatru care se sprijină pe un text puternic şi pe un joc actoricesc solid. E greu să remarci vreun actor fără să nedreptăţeşti un altul. Ce să scrii? Că Ifrim e genial în comedie şi că înduioşează cu adevărat în eforturile dumisale de a fi credibil în tragic? Că Zamfirescu e deja un artist matur? Că Nadiana Sălăgean e un nume care ar fi meritat mult mai multă atenţie? Că Dan Bordeianu este, totuşi, un actor de teatru la bază? Că Diana Roman e teribil de dezinvoltă? Că Repan e Repan? Că Luminiţa Erga îşi cunoaşte bine meseria? Că Ioana Calotă aduce un plus de candoare? E puţin.
Gigi Ifrim şi Vlad Zamfirescu
”Efecte colaterale” propune dese schimbări de registu, e un spectacol lung, fără să fie obositor. Ajunge la teme mari pornind de la cotidianul din provincie. Totul se învârte în jurul relaţiei dintre un artist şi opera lui, care uneori copiază mult prea fidel realitatea. Este o dramă care trece, nemeritat, în plan secund strivită de celelalte drame, încă şi mai mari. Dar cel mai bine este să mergeţi la teatru şi să vedeţi.
Ploua când am ieşit de la Bulandra. Pe Bulevardul Regina Elisabeta treceau în mare viteză maşini de talie medie. Două doamne elegante, ieşite din Bulandra şi ele (dar şi din Caragiale), se îndreptau agale spre Universitate, adăpostindu-se sub aceeaşi umbrelă. Faceau o cronică. Făceau o critică. Aduceau un reproş: „Frumos, dar filosofic”. Am cules fraza, am reţinut expresia. O dau mai departe.
