Miercuri, 4 martie 2020, de la ora 18.00, va avea loc în foaierul Media (aripa dinspre strada Tudor Arghezi) un eveniment dedicat comemorării actorului George Motoi. Evenimentul continuă seria evocărilor unor personalităţi ale teatrului românesc, serie începută în luna ianuarie, cu evenimentul dedicat actorului Marin Moraru, ”Suntem ce sunt amintirile noastre”.
Un articol de Petre Ivan|21 februarie 2020
De această dată, „Sub masca actorului”, se vor reuni colegi, admiratori, spectatori care l-au aplaudat, odinioară, pe George Motoi, dedicându-i o seară în care amintirile vor fi susținute de o expoziție de fotografii reprezentative din cariera actorului. Evenimentul va fi moderat de criticul de teatru Doina Papp.
Expoziția rămâne deschisă până la sfârșitul lunii martie. Intrarea liberă.
George Motoi s-a născut în iarna anului 1936, în Caliacra. La scurt timp după, Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, iar tatăl lui, șef de post de jandarmi a fost transferat alături de familie într-o comună din Bărăgan, foarte aproape de Brăila. Tatăl și-ar fi dorit pentru fiul său o carieră militară. Mama lui era casnică și foarte credincioasă. Mergea des la biserică. Micul George ajunge să spună rugăciuni și să cânte în corul bisericii. Mai târziu avea să descopere serbările de școală și să le transforme în adevărate spectacole ale micul său univers. „Eu n-am fost călăuzit decât cu ideea să-l satisfac pe acest martor fără de care profesia mea este inutilă: publicul. Eu, fără public, nu exist.”
În 1954 începe studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa prof. Irina Răchițeanu. Este repartizat apoi la Piatra-Neamț unde, în 1959, înființează ceea ce numim azi, Teatrul Tineretului. A fost directorul Teatrului ”Maria Filotti” din Brăila, în perioada 1991-1995. A jucat la Teatrul din Bacău, la Teatrul Național din Cluj (unde se remarcă în interpretarea rolului Caligula, din piesa cu același nume de Albert Camus, sub bagheta regizorală a lui Vlad Mugur). Radu Beligan, director al Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București îl aduce în capitală și, din 1972 și până în 2007, a putut fi văzut pe scena în spectacole precum „Danton” (1974), „Richard al III-lea” (1976), „Vlaicu Vodă” (1982), „Zbor deasupra unui cuib de cuci” (1983), „Jocul ielelor” (1986), „Numele trandafirului” (1998), „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit” – adaptare și regie proprie (2002), „Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino” (2005) sau „Sâmbătă, duminică, luni” (2006).
Cariera sa cinematografică numără cel puțin 45 de roluri principale. A apărut în zeci de spectacole de televiziune și a regizat numeroase piese de teatru. A scris ”Sub masca actorului”, Editura Orion, 2006 și ”Noi versiuni scenice după vechi piese de teatru”, Editura Coresi, 2010, publicat în 2 volume. În 2015 a primit Premiul pentru Publicistică al Asociației Criticilor de film.
George Motoi, personalitate aparte a culturii teatrale și cinematografice românești a fost distins de către autorități cu Medalia Muncii, Medalia „Meritul Cultural” și Ordinul „Meritul Cultural clasa a III-a”. De asemenea, este cetățean de onoare al orașului Brăila.
Spunea despre sine că are o imensă calitate, aceea de a uita toate textele și de a face loc celor noi. Un actor versatil care a știut să treacă testul timpului și cum să supraviețuiască obsesiilor artistice. „Nu cred să fie o altă obsesie mai firească, mai adevărată pentru un artist decât aceea de a te știi util și de a spera sau mai ales de a crede că ai avea capacitatea și tu de a răspunde acestei nevoie de util. Cel puțin asta este frământarea mea și nu aceea de a urmări o anumită carieră, anumite locuri, anumiți regizori”.
