RECOMANDĂRI Ziarul Metropolis vă recomandă, în prima lună din an, o întoarcere în fabuloasa lume a cărţilor. Biblioteci, obsesii, mistere, personaje şi o pasiune salvatoare, în 3 cărţi despre cărţi, care fac deliciul oricărui iubitor de literatură.
Un articol de Dana Ionescu|31 ianuarie 2024
1.„Monștri fabuloși” de Alberto Manguel, traducere de Oana Ionașcu, Editura Nemira
Acum câțiva ani, scriitorul Alberto Manguel, cunoscut pentru multe volume, printre care se numără „Istoria lecturii” și „Biblioteca nopții”, publica acest ghiduș volum de eseuri, apărut recent în traducere românească.
Pentru cei care îi știu cărțile eseistului și prozatorului născut la Buenos Aires, care a fost printre altele, directorul Bibliotecii Naționale a Argentinei, „Monștri fabuloși”, cuprinzând desenele autorului, nu aduce nici vreo „noutate”, nici vreun element de surpriză. Confirmare a stilului erudit și plin de farmec al eseisticii lui Manguel, această serie de eseuri pline de umor despre personaje celebre din istoria literaturii universale este o bucurie pentru iubitorii de literatură, pentru bibliofili și bibliomani.
Monștrii fabuloși, afirmă autorul încă de la început, atrag datorită „identităților lor multiple și schimbătoare”. Fără îndoială, așa că sunteți invitați să vă întoarceți la câteva dintre personajele preferate ale autorului, care scrie ca nimeni altul despre literatură, și ale multor copii – Scufița Roșie, Alice, Căpitanul Nemo, monstrul lui Frankenstein, Superman etc. Cititul cu ochi de copil e una dintre plăcerile lecturii în acest caz, desigur. În plus, pe lângă erudiție și haz, volumul are suficiente idei spectaculoase, din care să se nască alte texte și alte cărți.
2.„Catalogul cărților naufragiate. Fiul lui Columb și aventura bibliotecii universale” de Edward Wilson-Lee, traducere de Claudia Popa, Editura Art
În Colecția Meridiane a Editurii Art a apărut recent o carte a plăcerilor, dacă se poate spune așa, care pune în mișcare imaginația și cunoașterea și reînsuflețește, dacă e cazul, entuziasmul celor care și-au mai pierdut din el.
Acest hibrid cuceritor scris de un profesor de literatură specializat în Renaștere și în opera lui William Shakespeare ne duce înapoi în epoca aceea inepuizabilă pentru scriitori și artiști, spunându-ne povestea lui Fernando Columb, fiul vestitului Cristofor. Printre multele sale aventuri în ale cunoașterii, protagonistul face și o colecție de carte, 2000 de volume din averea lui păstrându-se și astăzi la Biblioteca Colombina din Sevilla. Almanahuri, balade, texte erotice, scrieri hagiografice, pamflete și alte minuni s-au strâns în ambițioasă bibliotecă, unde Fernando visa să adune „toate cărțile în toate limbile”.
Revizitați Europa care prinde curaj să devină modernă, ieșind din întunericul medieval, și visați cu ochii deschiși, pornind de la invitația lansată de această carte cu multe fețe și multiple orizonturi, scrisă fermecător și îndrăzneț, în deplină libertate față de orice constrângere
3.„Infinitul într-o trestie. Inventarea cărților în lumea antică” de Irene Vallejo, traducere de Silvia-Alexandra Ștefan, Editura Trei
„Această poveste”, anunță tânăra autoare spaniolă încă din prolog, „e o încercare de a continua aventura căutătorilor de cărți. Mi-ar plăcea să le fiu, chiar dacă e imposibil, tovarășă de călătorie, la pândă după manuscrise pierdute, istorii necunoscute și voci pe punctul să amuțească”. Tovarășă de călătorie, la pândă după… reușește să fie cu asupra de măsură Irene Vallejo în extraordinara ei carte, publicată în Colecția Anansi. Pe aceia cărora le place să fie, măcar din când în când, detectivi prin biblioteci reale și imaginare și să călătorească în timp, „Infinitul într-o trestie” îi provoacă și-i răsplătește generos.
Scrisă cu o plăcere atât de evidentă, cu arta de pune accente într-un fel de care e mare nevoie, pentru cei care trebuie să se (re)îndrăgostească de carte, reușita istorie a artefactului magic care a dus și duce lumea mai departe privește spre trecut într-un fel seducător. Parcurgând-o, cititorului i se limpezesc diverse fire de legătură cu prezentul și trecutul. „Câtă vreme rămâne închisă”, scrie autoarea la final, „o carte este doar o partitură mută, care conține cuvintele și muzica unei posibile simfonii”. Fiecare dintre noi poate interpreta partitura, cu condiția să creadă în poveste, și așa se va naște muzica. Deschideți, deci, „Infinitul într-o trestie” și o să vă întoarceți în lumea infinită a bibliotecilor, începând cu Biblioteca din Alexandria, și poate o să vă simțiți niște cititori norocoși în orele pe care le petreceți parcurgând paginile spectaculoase ale celei mai vândute cărți în Spania din perioada carantinei din pandemia Covid-19.
