CRONICĂ DE FILM Ce au în comun nişte oi dornice de emancipare şi aventură, trolii din cutie consideraţi, pe nedrept, monştri şi mai multe ouă tari cu înclinaţii mafiote? Toţi sunt personajele din trei filme prezentate în cea de-a doua zi a anim’est-ului braşovean (25-28 iunie).
Un articol de Ionuţ Mareş|27 iunie 2015
Extensie în lungmetrajul de cinema a unui serial TV de succes, deopotrivă pentru copii şi adulţi, „Shaun the Sheep – The Movie” („Mielul Shaun – Filmul”, 2015) este o delicioasă animaţie britanică realizată în tehnica stop-motion de Mark Burton şi Richard Starzak.
Fără dialoguri şi cu o poveste cât se poate de clasic-comună (aventurile la oraş ale unor oi dornice de aventură şi ale unui câine loial în căutarea stăpânului lor), dar cu un bogat arsenal de gaguri dintre cele mai diverse, „Shaun the Sheep” arată că nu utilizarea celor mai agresiv-luxuriante efecte tehnice garantează reuşita artistică a unei animaţii, ci simplitatea dublată de rafinament şi creativitate.
Animaţia realizată de Mark Burton şi Richard Starzak permite recuperarea, fără mustrări de conştiinţă, a unui fel de a privi comedia specific copilăriei, când râsul apare instinctiv, fără a fi nevoie de filtrul sofisticat al culturii. Este umorul primar, de la începuturi, acel umor aparent simplu, dar extrem de greu de obţinut.
Se prea poate ca „Shaun the Sheep” să se dovedească una din cele mai bune comedii ale anului – şi nu doar animate.
Nominalizat, printre altele, la Globurile de Aur, BAFTA şi Oscar, „The Boxtrolls” („Boxtroli”, 2014), de Graham Annable şi Anthony Stacchi, este o animaţie dinamică şi sofisticată vizual.
Şi porneşte de la eterna temă (luată tot timpul peste picior de un personaj) a confruntării între două lumi (a celor „buni” şi a celor „răi”) şi a trecerii dintr-una în alta a protagonistului – un copil ajuns de mic în lumea subterană a trolilor din cutii, pe care oamenii, manipulaţi, îi consideră monştri, când de fapt se dovedesc doar nişte creaturi agreabile (în ciuda faptului că se hrănesc cu gândaci).
Narativ, miza acestei fabule de manual nu este deloc spectaculoasă şi poate fi găsită în cele mai multe dintre animaţiile de public: lupta împotriva prejudecăţilor faţă de cei diferiţi – fizic sau social.
Ce atrage însă cel mai mult la acest agreabil film de animaţie este abundenţa de detalii lucrate minuţios şi crearea unor personaje exuberante, groteşti cu măsură. Plus verva satirică în a lua peste picior manierele aristocrate – de ieri sau de azi.
„Manieggs – Revenge of the Hard Egg” („Manieggs – Răzbunarea oului tare”, 2014) este un atipic lungmetraj de animaţie realizat de cineastul maghiar Zoltán Miklósy.
O animaţie – nerecomandată copiilor – care adoptă o stilistică nespectaculară, alb-negru, pentru a fi în ton cu genul cinematografic pe care îl parodiază prin asumarea şi bifarea tuturor clişeelor sale: filmul american cu gansteri.
Numai că gangsterii (şi poliţiştii) sunt înlocuiţi de ouă fierte vorbitoare (alegere cu efect comic), violente şi, de cele mai multe ori, haioase.
Utilizarea doar a unui singur fel de creaturi animate nu lasă însă prea mult loc pentru diversitate şi limitează creativitatea. „Personajele” sunt diferenţiate prin câteva trăsături care le fac uşor de identificat, fără a deveni însă memorabile.
Interesante la „Manieggs” sunt însă obrăznicia şi caracterul ireverenţios, mărci care l-ar putea îndepărta de un public foarte larg, dar care are şanse să-l apropie de fanii unor astfel de exerciţii.
