CRONICĂ DE FILM Cel mai nou film-eseu al lui Aleksandr Sokurov, „Francofonia” (2015), o elegie deloc încrâncenată despre paradoxurile istoriei şi o meditaţie relaxată despre rostul artei, arată cât de liber poate fi limbajul cinematografic.
Un articol de Ionuţ Mareş|21 martie 2016
Pornind de la soarta Muzeului Luvru în timpul ocupaţiei naziste asupra Parisului, Aleksandr Sokurov propune un eseu personal care combină momente de ficţiune cu fragmente de arhivă şi un anume reacţionism aristocratic al ideilor cu un modernism ireverenţios al formei.
Cineast care nu ezită să vorbească în interviuri în termeni denigratori despre arta cinematografică, pe care o consideră inferioară artelor cu tradiţie, Sokurov foloseşte în „Francofonia” o gramatică vizuală atipică, eliberată de constrângeri şi la limita cu experimentalul.
Propune asocieri libere de idei şi imagini, deturnează tropii narativi obişnuiţi şi arată o dezinvoltură estetică pe care numai un regizor cu experienţa sa – dovedită de-a lungul timpului în cele mai diverse forme de exprimare cinematografică – o poate stăpâni cu atâta coerenţă şi precizie.
Centrul naraţiunii firave din „Francofonia”, filmat la Luvru, este totuşi întâlnirea dintre două figuri-cheie ale celui de-Al Doilea Război Mondial: Jacques Jaujard (jucat de Louis-Do de Lencquesaing), director celebrului muzeu parizian şi cel care a salvat numeroase colecţii de la dispariţie, şi Franz Wolff-Metternich (interpretat de Benjamin Utzerath), un artistocrat german trecut în tabăra regimului nazist şi însărcinat cu protecţia operelor de artă ale unor inamici ai celui de-Al Treilea Reich.
Sokurov îşi imaginează câteva întâlniri dintre cei doi, în secvenţe voit artificiale făcute a arăta ca imagini dintr-un film de arhivă, spălăcite şi uzate de trecerea anilor. Ironie amară a unui cineast convins de caracterul deloc peren al cinematografiei („Foarte puţine filme pot supravieţui trecerii timpului. Filmul de ficţiune se învecheşte în trei ani. Filmul se naşte infestat, deseori de către realizatorul său însuşi, şi începe foarte repede să se autodistrugă”, mărturisea de altfel Sokurov într-un interviu de anul trecut pentru revista Cahiers du Cinema).
Timpul istoric este una din preocupările cineastului rus. Şi nu întâmplător, într-una din secvenţele dinspre final, vocea lui Sokurov însuşi, a autorului-demiurg, vorbeşte cu cele două personaje centrale, cărora le dezvăluie destinul pe care îl vor avea în deceniile de după război.
În instantanee de arhivă îi vedem inclusiv pe Tolstoi şi Cehov, adormiţi sau suferinzi în paturile lor, printr-un montaj mai curând al emoţiilor, al stărilor sufleteşti, şi nu al unei logici narative la îndemână.
Diverse epoci istorice, precum şi realul şi posibilul se întâlnesc şi se contopesc în „Francofonia”, într-un joc al suprapunerilor sau contrastelor când melancolic, al unui artist romantic grav, contemplativ şi preocupat de soarta artei înalte, când comic şi hâtru, al unui spirit liber care ştie să nu se ia întotdeauna în serios şi care vede mai limpede decât alţii ridicolul, uneori tragic, al istoriei.
În filmele din ultimii ani, pe Sokurov l-au interesat studiul puterii, imaginându-şi fragmente din viaţa unor despoţi, şi personaje ficţionale celebre şi pline de forţă. În „Francofonia”, câteva figuri istorice apar caricatural: Napoleon Bonaparte (Vincent Nemeth) este un histrion, iar lui Hitler i se ataşează o voce menită a-l ridiculiza, într-o secvenţă de arhivă care îl prezintă la sosirea în Paris.
Libertatea formală extraordinară pe care şi-o oferă Sokurov în „Francofonia”, mai mare poate decât în oricare alt film al său, deposedează imaginile, în special pe cele de arhivă, de orice încărcătură propagandistic-manipulatoare. Arta are oroare de sloganuri.
Şi inclusiv celebra deviză „Libertate, egalitate, fraternitate” este subminată şi aproape golită de sens prin repetarea ei ostentativă, prin culoarele Luvrului, de către Marianne (Johanna Korthals Altes), figura alegorică a Republicii Franceze.
Inclus în 2015 în Competiţia Festivalului de la Veneţia, „Francofonia” a fost proiectat recent în cadrul Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF) şi va putea fi văzut şi la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj.
INFO
Francofonia, Franța-Germania-Olanda, 2015
Regie: Alexander Sokurov
Cu: Louis-Do de Lencquesaing, Benjamin Utzerath, Vincent Nemeth
Rating: ●●●●○
