„Green Book”. Pe drum ★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/green-book-pe-drum-%e2%98%85%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Cu aerul său desuet, „Green Book” (2018), de Peter Farrelly, este o apariţie ciudată în cinema-ul american mainstream. Bizarerie pe care surprinzătorul premiu Oscar pentru cel mai bun film nu a făcut decât să o confirme.

Un articol de Ionuţ Mareş|1 martie 2019

Ce e cu această cronică a unui drum pe care îl face un cunoscut pianist de culoare, specializat în muzică clasică, Dr. Don Shirley (Mahershala Ali – premiat cu un Oscar pentru rol secundar), însoţit de un şofer şi bodyguard alb, de origine italiană, Tony „Lip” Vallelonga (Viggo Mortensen, în mare vervă), prin sudul rasist al Statelor Unite la începutul anilor `60, pentru o serie de concerte?

Schematismul, pe alocuri deranjant, al scenariului, inspirat din întâmplări reale, poate lăsa impresia unei narațiuni puternic desuete. O senzaţie cu atât mai acută cu cât problema rasială, din trecutul recent sau din prezentul Americii, a avut parte în ultimii ani de câteva abordări ambiţioase, dacă ar fi să amintim doar de „Get Out” (2017), excelentul horror de debut al lui Jordan Peele, care a reuşit de asemenea să se infiltreze la Oscaruri anul trecut.

Însă în ciuda aspectului său convenţional, deopotrivă la nivelul scenariului şi al regiei care mizează pe un decupaj clasic de plan-contraplan fără mari abateri și cutezanțe, demersul lui Peter Farrelly, cunoscut în special pentru comediile burleşti pe care le-a scris şi regizat cu fratele său Bobby Farrelly în anii `90 şi în anii 2000, nu este unul de neglijat.

Și asta pentru că nu e deloc ușor  – ba chiar e riscant (dovadă acuzațiile că ar fi retrograd și depășit pe care le-a primit filmul) – să faci comedie, uneori tușantă, alteori neinspirată, pe o structură dramaturgică ce amestecă cele mai răspândite clișee atât despre America deceniului al șaptelea, cât și despre relația dintre un alb needucat, cu origini străine, și un artist de culoare, homosexual și singuratic.

Dar, în pofida simplității sale, această premisă răsturnată poartă în sine promisiunea unor momente cu potențial comic pe un fundal, totuși, dramatic, promisiune pe care Peter Farrelly o satisface, cel puțin parțial, ajutat și de un Viggo Mortensen într-un rol expansiv.

Pare că Peter Farrelly a construit acest road-movie cuminte ca o succesiune demonstrativă de situații care urmăresc să pună în scenă cât mai multe dintre prejudecățile și interacțiunile dificile sau chiar contondente dintre albi și negri dintr-o perioadă când America trecea prin schimbări profunde.

Iar pentru asta regizorul folosește o mizanscenă mai degrabă teatrală, asumată ca atare: de la secvențe-șablon (întreaga relație dintre pianist și șoferul său este, de altfel, un schimb de experiențe care, previzibil, îi modifică pe amândoi) și personaje descrise în doar câteva tușe, până la o imagine anti-naturalistă, în culori edulcorate, care dau o senzație de artificialitate, și o izolare a subiectului de contextul social și istoric mai larg.

Prin urmare, avem de-a face cu un film de o stranietate, în fond, simpatică, suspendat într-un bulă temporală și estetică: nici reprezentare realistă și elaborată a epocii în care e plasată povestea, nici discurs extrem de relevant despre problemele rasiale ale prezentului prin prisma unei priviri întoarse spre trecut. Nici ambițios sau inovator formal, dar nici cu pretenții nejustificate.

Un film inofensiv și conciliant, în multe momente agreabil, care are parte de o vizibilitate nesperată după acest premiu Oscar care îl propulsează direct în istoria cinema-ului mainstream.

„Green Book” a intrat în cinematografe la 1 martie.

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.