„Hannah Arendt“ – un film biografic lipsit de vigoare
https://www.ziarulmetropolis.ro/hannah-arendt-un-film-biografic-lipsit-de-vigoare/

Film biografic şi de idei exprimate aproape exclusiv prin dialoguri, în detrimentul imaginii, „Hannah Arendt“ reconstituie un fragment din viaţa celebrei intelectuale germane cu origini evreieşti.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 iunie 2013

Film biografic şi de idei exprimate aproape exclusiv prin dialoguri, în detrimentul imaginii, „Hannah Arendt“ reconstituie un fragment din viaţa celebrei intelectuale germane cu origini evreieşti.

Mai exact, începutul anilor ’60 şi momentul documentării procesului lui Adolf Eichmann şi consecinţele în plan personal şi profesional ale publicării seriei de articole în revista The New Yorker care au dus la cartea „Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalităţii răului“.

Este o realitate dovedită de-a lungul anilor că cele mai atrăgătoare idei nu trebuie căutate în filmele care îşi propun făţiş să le vehiculeze, ci în cele care combină un puternic şi concret schelet narativ cu o tratare cinematografică menită să susţină cu mijloace proprii „povestea“ şi sensurile acesteia.

Regizat de Margarethe von Trotta, figură importantă a cinematografiei germane, „Hannah Arendt“ este un film ambiţios şi antrenant în destule momente datorită ideilor pe care le pune pe masă, dar aproape deloc stimulativ din punct de vedere vizual.

Este plauzibilă şi posibilitatea ca o astfel de perspectivă aşezată, corectă şi didactică să fie asumată, pentru a servi mai bine temele pe care le învăluie: curajul unei femei de a-şi apăra convingerile intelectuale şi de a merge contra curentului; problematica răului în lumea modernă; complicitatea; moralitatea; prietenia şi iubirea.

Metodă în deficit de imaginaţie

Însă, chiar şi acceptând o asemenea premisă, „Hannah Arendt“ ratează ţinta, tocmai pentru că Margarethe von Trotta alege calea mai uşoară: totul este la vedere (deşi solid concepute, dialogurile şi comportamentele sunt fără rest), personajele nu sunt mulţumitor aprofundate şi relativizate (protagonista, interpretată de Barbara Sukowa, iese în avantaj, dar insuficient pentru a se imprima pe retină), scenele sunt construie după tipar, în timp ce montajul se dovedeşte unul corect-şcolăresc (în care un gest cere după el un anume tip de reacţie, iar camera intră cu uşurinţă în acest joc al previzibilului).

Pentru a ne introduce în lumea interioară a protagonistei, regizoarea apelează la nelipsita strategie a amintirilor care survin în momente de singurătate şi reflecţie – încă un semnal al metodei în deficit de imaginaţie a autoarei.

Fără a fi nerecomandabil, filmului îi lipseşte vigoarea ce l-ar fi împins în faţă. Margarethe von Trotta nu pare a avea curajul, ambiţia sau capacitatea de a trece dincolo de suprafeţe, de a căuta umbrele personajelor şi de a folosi nuanţele necesare, în ciuda intenţiilor în această direcţie. Ea practică un fel de vulgarizare ambalată elevat, care ar putea funcţiona la o parte profană a publicului, nefiind însă suficient de curajoasă şi originală pentru a fi reţinută de memoria cinefilă.

INFO

Hannah Arendt (Germania, Luxemburg, Franţa, 2012)
Regia: Margarethe von Trotta
Cu: Axel Milberg, Barbara Sukowa, Janet McTeer
Două stele din cinci

Rating: ●●○○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

30
/06
/20

OPINIE Desfăşurată în aer liber, după o amânare de trei luni din cauza pandemiei, gala Premiilor Gopo a avut câştigători previzibili. Deşi inevitabil mai puţin spectaculos ca de obicei, evenimentul a fost important prin simplul fapt că s-a desfăşurat şi că le-a permis câtorva sute de cineaşti să se reîntâlnească, într-un context dificil pentru filmul românesc.

30
/06
/20

Drama suedeză „Beartown/Scandalul” va avea premiera în toate teritoriile HBO Europe, în această toamnă. Serialul, bazat pe romanul bestseller al lui Fredrik Backman, este regizat de Peter Grönlund și îi are în rolurile principale pe Ulf Stenberg, Aliette Opheim, Tobias Zilliacus, Miriam Benthe și Oliver Dufaker.

29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.