Iarna
https://www.ziarulmetropolis.ro/iarna/

Se joacă la Nottara spectacolul „Iarna” (după o piesă de Jon Fosse, dramaturg norvegian contemporan), regizat de Mihai Măniuţiu. Scenografia: Adrian Damian. Muzica: Mihai Dobre (de la Șuie Paparude). Coregrafia: Andrea Gavriliu. Cu: Andi Vasluianu, Catrinel Dumitrescu, Andrea Gavriliu, Ștefan Lupu.

Un articol de Andrei Crăciun|24 noiembrie 2016

Nu prea e – după mintea mea învechită – spectacol de teatru această întâmplare de la Nottara. E altceva, dar ce e – nu știu. Poate instalație de artă contemporană, poate altceva pentru care nu cunoaștem încă o denumire. Am fost, am văzut, am căscat și eu ochii în jur. Oamenii se cam încântau. Nu mă număr printre ei. Dimpotrivă.

Spectacolele de teatru se împart în trei mari categorii. Unu: spectacole care îți plac dumitale și plac și majorității (din sală). Doi: spectacole care nu îți plac dumitale, dar plac majorității (ele domină). Trei: spectacole care nu plac majorității, dar ție da.

Iarna este în această a doua categorie. Nu spun că nu e spectaculoasă scenografia, nu spun că nu e interesantă coregrafia, nu spun că muzica nu e aparte. Trebuie să fie, din moment ce tulbură atâția cetățeni. Spun însă că pe mine nu.

Povestea – întâi – e de o banalitate crasă mulsă, lapidar, de semnificații filosofice mai înalte, în bună tradiție nordică. Un cetățean ajunge într-un alt oraș, unde are o aventură extraconjugală cu o cetățeancă. În urma acestei complicații sentimentale cade în dragoste și stă așa căzut, în timp ce i se duc naibii familia, serviciul și toate celelalte. Așa, și? Ce e așa de deosebit aici?

Iar la sfârșit bineînțeles că… Dar nici nu vă mai povestesc. Mergeți, totuși, la teatru, că rău nu are cum să vă facă.

Dincolo de povestea asta (care nu reușește, totuși, să spună nimic nou) e spectacol, e adevărat. E iarnă (personajele sunt îmbrăcate în alb), e plin de omăt, de nea, de zăpadă. E multă, să prindem ideea. Am prins-o. Și se întâmplă tot felul pe scenă. Pe unele le-am înțeles, pe unele nu m-a dus mintea să le cuprind (modernitatea, na).

Ca atare, dacă aveți posibilitatea și plăcerea să mergeți la Nottara (veste bună: teatrul s-a întors acasă, pe Magheru) să vedeți ceva ca la marile muzee de artă contemporană, nu ezitați – a se pleca de îndată.

Dacă, însă, doriți ca la teatru să vedeți totuși teatru (recognoscibil), aș spune mai degrabă pas. Dar, în definitiv, eu nu sunt decât un amărât de spectator, o cumplită minoritate, ba chiar una care nu pătrunde toate sensurile lumii-ca-un-dans.

Haideți să nu cădem în exagerare. Iarna e – vizual -, până la urmă, ceva frumos. Dar la fel de bine spectacolul ăsta putea să fie și cu surdo-muți pentru surdo-muți. Căci nu pleci acasă cu nicio idee rostită, cu nicio replică bună, strict textual te întorci întocmai cum ai venit. Și atunci, de ce ai mai venit?

Un cetățean ajunge într-un alt oraș, unde are o aventură extraconjugală cu o cetățeancă. În urma acestei complicații sentimentale cade în dragoste și stă așa căzut, în timp ce i se duc naibii familia, serviciul și toate celelalte. Așa, și? Ce e așa de deosebit aici?

Foto: Adi Bulboacă

 

08
/11
/23

Premiera spectacolului „Crocodil“ are loc pe 8 noiembrie la Centrul Cultural Apollonia (Strada Michael Weiss 22, Brașov). Următoarele reprezentanții au loc pe 12 și 15 noiembrie la Centrul Cultural Apollonia. Elise Wilk, autoarea piesei, vorbește pentru Ziarul Metropolis despre ideile pe care le-a pus pe hârtie și care au devenit replici într-un spectacol pe o temă puternică: bullying-ul în școli.

08
/11
/23

Ritmuri de jazz românesc au surprins asistenţa la Marea Sală UNESCO, cu ocazia alegerii ambasadoarei României, excelența sa doamna Simona Miculescu, în funcția de președinte al UNESCO.

06
/11
/23

În 2023 se aniversează 190 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari compozitori: JOHANNES BRAHMS. Născut la Hamburg, pe 7 mai 1833, Brahms este considerat, alături de Bach și Beethoven, unul dintre cei trei mari „B” ai muzicii clasice: „Cred în Bach – Tatăl, Beethoven – Fiul și Brahms – Duhul Sfânt al muzicii” – spunea marele dirijor german Hans von Bülow.