„Imaginea de apoi”. Testament
https://www.ziarulmetropolis.ro/imaginea-de-apoi-testament/

CRONICĂ DE FILM Deşi este de o artificialitate pe alocuri stridentă şi mizează pe un simbolism (vizual şi narativ) destul de simplificator, ultimul film al lui Andrzej Wajda, „Imaginea de apoi”, are capacitatea să emoţioneze, prin lecţia de demnitate şi solidaritate oferită de povestea pictorului avangardist Wladyslaw Strzeminski.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 iulie 2017

Primele două secvenţe din „Imaginea de apoi” trasează deopotrivă temele şi stilul acestui ultim film al marelui cineast polonez Andrzej Wajda, plecat dintre noi în 2016, la vârsta de 90 de ani şi după o filmografie începută în 1950 şi cu peste 50 de titluri în total.

În debut, o tânără frumoasă îl caută pe pictorul şi îndrăgitul profesor de istorie a artei Wladyslaw Strzeminski, aflat pe un deal cu un grup de studenţi pentru o lecţie vizuală în natură. Artistul, unul din cei mai mari din Polonia, avangardist din interbelic şi fost coleg cu Marc Chagall, este văduvit de mâna stângă şi de piciorul drept şi se deplasează în cârje.

Pentru a veni în întâmpinarea tinerei care îl caută, profesorul coboară dealul rostogolindu-se. Descoperim astfel un protagonist cu o energie debordantă (care aproape face uitat handicapul), nonconformist şi care nu îşi plânge în niciun moment de milă, fiind în acelaşi timp foarte iubit de discipoli, pe care îi învaţă nu doar să picteze, dar şi să privească. Legătura cu studenţii apropiaţi se va dovedi esenţială, şi asta datorită solidarităţii pe care tinerii o vor arăta faţă de modelul lor, într-o perioadă istorică a persecuţiilor.

În a doua secvenţă, Wladyslaw, jucat absolut impresionant de un foarte cunoscut actor polonez, Boguslaw Linda (a cărui privire, în permanenţă demnă, este surprinsă în numeroase cadre încărcate emoţional), este în apartamentul său din Łódź şi se pregăteşte să înceapă un tablou, având în singura mână rămasă pensula şi o nedespărţită ţigară.

Suntem în decembrie 1948, aşa cum aflăm dintr-o informaţie care apare pe ecran, iar fereastra pictorului ajunge pe neaşteptate acoperită de un uriaş banner roşu, cu imaginea lui Stalin pe el. Lumina naturală care pătrundea în locuinţă devine acum roşiatică – un simbol vizual puternic, care prefigurează nu doar destinul dramatic al protagonistului (pe care Wajda îl urmăreşte pe parcursul câtorva ani), cât şi tragedia reprezentată de instalarea comunismului sovietic în Polonia.

Wladyslaw taie bannerul de la fereastră, gestul său este văzut ca un afront, astfel că protagonistul, care locuia singur, fiind despărţit de fosta soţie (o celebră sculptoriţă, Katarzyna Kobro) şi de fata lor (jucată de revelaţia Zofia Wichlacz), care îl vizitează cu regularitate, este chemat la poliţie, achetat şi persecutat (inclusiv de cunoscuţi). De aici viaţa i se transformă într-un calvar, deoarece spiritul său liber şi credinţa într-o artă fără angajament social şi politic (pe care îl susţinuse totuşi în tinereţe), abstractă chiar, intră în contradicţie cu realismul socialist impus de ideologia dominantă.

Deşi este de o artificialitate pe alocuri stridentă (dar asumată) şi mizează pe un simbolism (vizual şi narativ) destul de simplificator, „Imaginea de apoi” are capacitatea să emoţioneze (şi cu ajutorul unei muzici melancolice, eliberată în momente-cheie).

Emoţia vine probabil şi din conştientizarea faptului că Wajda, un cineast care nu mai trebuia de mulţi ani să mai demonstreze nimic, a înţeles cu adevărat epoca pe care a trăit-o şi în care şi-a făcut filmele de început şi multe din cele de după. Iar cu acest film-testament – care poate fi privit, bineînţeles, şi ca un autoportret indirect – şi-a dorit, ca de altfel în întreaga sa carieră, să ajungă la un public cât mai numeros. Aceasta este, în fond, admirabila lecţie a deschiderii pe care intelectualitatea poloneză din timpul comunismului a predat-o permanent.

„Imaginea de apoi” este un film sincer şi senin despre demnitate şi solidaritate şi o meditaţie asupra istoriei, idei servite de un stil regizoral aparent nesofisticat şi cu certitudine generos. Impunător mod de a încheia o carieră şi o viaţă.

„Imaginea de apoi” a intrat la 7 iulie în cinematografe şi este distribuit de Independenţa Film.

 

29
/04
/15

Independenţa Film va distribui în România încă trei filme selectate anul acesta la Cannes - mult așteptatul Love, al lui Gaspar Noé, programat în afara competiţiei, în secţiunea Midnight Screening, Trois souvenirs de ma jeunesse (r. Arnaud Desplechin) şi Le tout nouveau testament (r. Jaco Van Dormael), în cadrul Quinzaine des réalisateurs .

28
/04
/15

În Cinematograful anilor '30 s-au impus - în acelaşi timp - o actriţă germană devenită americană prin adopţie, Marlene Dietrich, şi un actor francez, Jean Gabin. S-au iubit cu pasiune, dar Al Doilea Război Mondial le-a provocat ruptura fatală.

28
/04
/15

Prima sa experienţă cinematografică a venit după vârsta de 40 de ani. De atunci a fost distribuit de majoritatea regizorilor importanţi de film din România, interpretările sale impresionante aducându-i notorietate şi aprecierea publicului.

27
/04
/15

Cea de-a patra ediție a Festivalului Internaţional de Film Cinepolitica s-a deschis oficial duminică, 26 aprilie, la Cinema Studio din București, în prezența a sute de invitați și spectatori. Gala a fost urmată de proiecția peliculei 13 Minutes/ Elser, un thriller despre una dintre tentativele eșuate de asasinare ale lui Adolf Hitler, fim care a avut premiera mondială la Festivalul de la Berlin.

27
/04
/15

Regizorul Mircea Daneliuc va fi celebrat anul acesta la Festivalul Internațional de Film Transilvania (29 mai – 7 iunie), la 40 de ani de la debutul său cu lungmetrajul Cursa. O amplă retrospectivă îi va fi dedicată cineastului român, cuprinzând 12 filme, o expoziție cu afișele peliculelor sale, fotografii de la filmare și alte documente inedite aduse pentru prima dată în fața publicului.

25
/04
/15

CRONICĂ DE FILM Aflat sub interdicția de a realiza filme, de a vorbi cu media străine și de a părăsi Iranul, Jafar Panahi sfidează de câțiva ani prima măsură împotriva sa și continuă să regizeze - clandestin și independent. Cu cel mai recent film, „Taxi”, a câștigat Ursul de Aur.

23
/04
/15

CRONICĂ DE FILM Bazat pe o piesă de August Strindberg și scris și realizat de cunoscuta actriță (și, ocazional, regizoare) norvegiană Liv Ullmann, „Miss Julie” („Domnișoara Julie”) funcționează cel mai bine în momentele de (aparentă) farsă.

23
/04
/15

Recent selecționat la Festivalul de Film de la Cannes 2015 în secțiunea oficială Un Certain Regard, filmul COMOARA/THE TREASURE va avea premiera în cinematografele din România în data de 29 mai. Regia și scenariul îi aparțin lui Corneliu Porumboiu.

22
/04
/15

Un proiect unic, Words with Gods/ Vorbind cu zeii, un film-antologie care pune în discuție relația directă a individului cu divinitatea - sau absența acesteia - în diferitele religii, va închide Festivalul Internațional de Film Cinepolitica, pe 30 aprilie, la ora 20.00, la Cinema Studio din București.