Adio, Radu Beligan!
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-moartea-lui-radu-beligan/

Principesa Margareta, Florin Piersic, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Dorel Vişan, George Ivaşcu, Alexandru Arşinel, Ion Besoiu, Mihai Măniuţiu, Corina Șuteu şi numeroase alte personalităţi culturale deplâng dispariţia inegalabilului actor Radu Beligan, decedat astăzi, la Spitalul Elias, la vârsta de 97 de ani.

Un articol de Petre Ivan|20 iulie 2016

Actorul Florin Piersic a adus un elogiu emoţionant şi plin de recunoştinţă lui Radu Beligan, declarând că îi „lăcrimează sufletul şi mintea”, resimţind decesul actorului ca pe moartea unui părinte.

Am primit din păcate în ultimii ani multe asemenea veşti despre parteneri, prieteni, colegi de şcoală sau de teatru care au plecat undeva în stele cum îmi place mie să spun, dar niciuna nu m-a lovit mai tare decât zborul maestrului Radu Beligan. Dacă vreţi să ştiţi cum mă simt, vă spun. Îmi lăcrimează sufletul şi mintea aşa cum fiecare om suferă atunci când pierde, vă rog să fiţi atenţi: un părinte.

Florin Piersic

Florin Piersic

Aşa cum regizorul Alexandru Finţi a fost părintele meu, pot să zic spiritual, Radu Beligan a fost un al doilea tată al meu, în familia mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, Caragiale. – Florin Piersic

La rândul său, Principesa Moştenitoare Margareta a precizat că arta lui Radu Beligan a traversat două secole de cultură română modernă:

„Îmi aduc aminte cu emoţie ceremonia de la Castelul Peleş, în anul 2013, când i-am conferit, în numele Majestăţii Sale Regelui Mihai, Decoraţia Regală Nihil Sine Deo pentru cariera lui de aproape opt decenii. Arta sa, inteligentă şi profund originală, a traversat două secole de cultură română modernă. Dumnezeu să îl odihnească în pace!” – Principesa Margareta

“Ultimul cordon ombilical ce alimenta generaţiile de artişti”

Actorul Dorel Vişan a vorbit despre personalitatea actorului şi omului Radu Beligan, numindu-l, „ultimul cordon prin care se alimentau generaţiile de artişti”

Eu sunt încă într-o stare de necredinţă în legătură cu ce s-a întâmplat, pentru că plecarea meşterului Radu Beligan dintre noi este un moment de cumpănă pentru cultură şi pentru teatrul românesc, pentru cinematografie, a tot ce-i legat de artă. Maestrul Beligan a fost ultimul cordon omblical prin care se alimentau generaţiile de după generaţia de aur, din care a făcut parte şi pe care a propovăduit-o prin care viaţa pe care a avut-o ca om, un om de spirit, un om complet, un artist complet, printr-o mare seriozitate, prin studiu. Radu Beligan a montat, a jucat fără „hodină”, cum se zice. Artiştii noi din generaţiile mai tinere, care au venit după generaţia de aur, nu mai au această putere, nici biologică, nici intelectuală. – Dorel Vişan.

Eram convinşi că îl vom sărbători la cei 100 de ani

Actorul George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, a evocat personalitatea marelui actor şi a omului de film Radu Beligan:

Domnia sa avea o vitalitate şi o dorinţă de a juca încât este surprinzător pentru noi toţi pentru că eram convinşi că îl vom sărbători la cei 100 de ani. Dânsul, care cu generozitate a tăiat panglica împreună cu mine a teatrului Metropolis devenind astfel şi directorul onorific al Teatrului Metropolis, ajunsesem la performanţa cu Lecţia de violoncel la cea de-a 97-a reprezentaţie şi urma să îi facem un spectacol-eveniment la cea de-a 98-a reprezentaţie. Din păcate, lucrurile s-au oprit la cea de-a 97-a reprezentaţie. – George Ivaşcu

Directorul Teatrului Metropolis a vorbit şi despre relaţia sa apropiată cu marele actor precizând că:„L-am considerat întotdeauna un mare actor, un mare animator de teatru, a creat teatre, a propulsat actori, un mare om de teatru.”

Oana Pellea

Oana Pellea

E un moment de doliu pentru teatrul românesc

Actorul Alexandru Arşinel a mărturisit, la rândul său, că marele actor român l-a îndrumat şi i-a insuflat curaj în momentele în care „gândul de a abandona se abătea asupra noastră”:

„Nu au fost puţine momentele în care tristeţea ne bântuia şi gândul de a abandona se abătea asupra noastră, dar maestrul Beligan a fost mereu acolo să ne îndrume şi să ne dea curajul să mergem mai departe. N-am sa uit niciodată încurajarea pe care mi-a adus-o Radu Beligan.” – Alexandru Arşinel

„Pentru mine astăzi este doliu. Meșterul Radu Beligan făcea parte din familia mea sufletească. Ce dor îmi e deja de dumneavoastră. Ce dor…”, Oana Pellea

“A fost un privilegiu să mă aflu în preajma domniei sale”

Medeea Marinescu l-a evocat pe Radu Beligan ca pe reprezentanttul unei lumi pe cale de dispariţie:

„Pentru mine Radu Beligan reprezintă o lume, care din păcate, e pe cale de dispariţie, o lume a aristocraţiei intelectuale, a bunului gust, a unei mari şi sublime inteligenţe, a unui mare respect pentru scenă şi cuvântul scris. Este omul de la care am avut foarte mult de învăţat, atât pe scenă. Am învăţat de la dânsul şi cum se conduce această corabie, care este cariera actoricească. Este o tristeţe mare că de astăzi nu mai este printre noi, dar tristeţea asta încerc s-o îndulcesc cu gândul că acest om a existat în peisajul cultural românesc. Nu pot să nu mă bucur că l-am cunoscut şi că am avut norocul să joc alături de el pe scenă” –  Medeea Marinescu.

A încetat din viață meșterul (meșter este un fel de superlativ al maestrului în jargonul teatral) Radu Beligan. Era de o vârstă cu România. Născut în 1918. Un om, un artist, cu lumini și umbre. I-am citit toate cărțile, l-am urmărit pe scenă. În lumea teatrului, Radu Beligan este o somitate. Nu numai în România. În toată lumea. A fost cel mai important președinte din istoria Institutului Internațional de Teatru, pe înțelesul tuturor, „șeful mondial al teatrului”. Apoi a fost numit președinte de onoare pe viață. Îmi aduc aminte că, atunci când domnul George Mihăiță mi-a făcut cunoștință cu dumnealui la o repetiție, nu m-am spălat două zile pe mâini. Drum bun, Meștere! – Mihai Bendeac

Maia Morgenstern a exprimat că a avut privilegiul unei relaţii apropiate, deosebite cu actorul, că l-a preţuit continuu şi l-a admirat, bucurându-se de darul de a-i fi aproape:

Maia Morgenstern

Maia Morgenstern

Îndăznesc să spun că a fost o relaţie apropiată, m-am bucurat, am avut privilegiul să fiu iubită de domnul Beligan. Cred că nu mă hazardez spunând aceste lucruri aşa cum mi-a spus-o câ nd a dorit domnia sa. Ştiu, am simţit, mi-a spus că preţuia faptul că… pentru mine a fost un privilegiu şi o şansă pentru mine, mai ales în ultima perioadă, să mă aflu în preajma domniei sale. Mi-a fost regizor în spectacolul «Jubileu» la Teatrul Metropolis, apoi în «Leul deşertului», apoi în «Nemuritorul», la Teatrelli, spre ultimele spectacole le-am jucat. Îi simţeam dragostea, îi simţeam faptul să mă preţuia şi eram fericită şi eram mândră şi m-am bucurat. A fost un dar şi un privilegiu pentru mine. În timpul repetiţiilor, multe repetiţii şi repetiţii în privinţa a ceea ce priveşte lucrul la text, lucrul la masă, studii, lecturile s-au desfăşurat la domnul Beligan acasă şi în timpul lucrului sau în timpul pauzelor. Priveam multe fotografii, dedicaţii care împodobeau pereţii apartamentului domniei sale de la mari personalităţi artistice din lumea întreagă şi mai de demult şi mai de curând, repere ale lumii artistice. Nu numai pentru mine, pentru noi, ci pentru lumea întreaga. A fost un privilegiu pentru mine să mă aflu în preajma domniei sale. Poate în ultimele momente, vorbesc din punct de vedere artistic, ale prezenţei domniei sale pe scenă ca actor, ca partener de scenă. –  Maia Morgenstern

Odată cu Radu Beligan dispare o epocă, cea artiștilor fericiți

Regizorul clujean Mihai Măniuțiu consideră că odată cu moartea actorului Radu Beligan se încheie „o epocă a actorilor fericiți” .

Dispare o legendă vie a Teatrului Românesc, fără să moară, în același timp, pentru că legenda va fi în continuare cu noi. Radu Beligan a fost un mare artist, un mare interpret shakespearian și, între altele, un mare artist al propriei sale vieți. Adică, ce vreau să spun este că am cunoscut rareori artiști atât de fericiți și împliniți ca el. Deci acum dispare o întreagă epocă, epoca artiștilor fericiți, odată cu Radu Beligan, pentru că el a fost un mare artist fericit. Acesta mi se pare lucrul cel mai extraordinar la el. În întreaga sa viață, el a fost fericit făcând ceea ce face și știți și legenda pe care tot el a lansat-o, în care spunea că își dorește să moară pe scenă, într-un fel, asta s-a și întâmplat, a murit pe marea scenă a lumii, cu demnitate, cu decență și ca un foarte, foarte mare artist – Mihai Măniuțiu.

Actorul Ion Besoiu a spus despre Radu Beligan că acesta a fost o covârșitoare personalitate artistică și intelectuală, un mare gânditor de teatru:

Ion Besoiu

Ion Besoiu

Este o zi neagră pentru teatrul și filmul românesc. O zi neagră pentru cultura românească. A căzut un înger. Am pierdut o mare, o covârșitoare personalitate artistică și intelectuală. A plecat dintre noi un mare artist, un mare formator de trupe, un mare gânditor de teatru, un inimitabil actor. (…) S-a dus, probabil, lângă Caragiale, lângă Tudor Mușatescu, lângă Cehov, lângă atâția oameni pe care i-a slujit prin interpretarea lui strălucită. Pierdem un mare interpret, un mare om de teatru, un mare formator de trupe. Dumnezeu să-l odihnească! – Ion Besoiu

Radu Beligan – un fenomen mondial; ar fi vrut să se stingă pe scenă, așa cum a trăit

Radu Beligan, „un fenomen mondial” și „una dintre cele mai mari personalități culturale ale României”, și-ar fi dorit să se stingă pe scenă, așa cum a trăit, a mărturisit actrița Emilia Popescu.

Domnul Beligan ar fi vrut să se stingă pe scenă, așa cum a trăit. Cred că singurul regret pe care l-ar avea este că nu i s-a întâmplat în timpul unui spectacol. (…) Repet, cred că singurul regret al domnului Beligan este că nu s-a întâmplat pe scenă, așa cum a dorit. Dar a stat pe scenă până de curând, ceea ce este o raritate pentru oricine – Emilia Popescu.

Ministrul Culturii, Corina Șuteu, a afirmat că moartea actorului Radu Beligan marchează dispariția unei generații care a marcat istoria teatrului românesc.

„Regret moartea actorului Radu Beligan și exprim condoleanțe familiei și celor apropiați. Dispariția dintre noi a marelui actor marchează dispariția unei generații care a marcat istoria teatrului românesc. A interpretat roluri celebre, în capodopere ale dramaturgiei românești și universale, piese semnate, printre alții, de Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Eugen Ionescu sau Jean Anouilh. Dumnezeu să-l odihnească!”, a scris ministrul Culturii pe Facebook.

Va fi înmormântat sâmbătă

Trupul neînsufleţit al celui care a fost marele actor Radu Beligan va fi depus în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, sâmbătă 23 iulie, între orele 10.00 – 13.00. Înmormântarea va avea loc în aceeaşi zi la Cimitirul Bellu.

Foto: Radu Beligan, Florin Piersic, Oana Pellea, Maia Morgenstern

20
/07
/16

Principesa Margareta, Florin Piersic, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Dorel Vişan, George Ivaşcu, Alexandru Arşinel, Ion Besoiu, Mihai Măniuțiu, Corina Șuteu şi numeroase alte personalităţi culturale deplâng dispariţia inegalabilului actor Radu Beligan, decedat astăzi, la Spitalul Elias, la vârsta de 97 de ani.

20
/07
/16

"Aproape fiecare fată se îndrăgosteşte de bărbatul nepotrivit; presupun că face parte din maturizare." - Natalie Wood,- Într-o zi de 20 iulie (1938) se năştea una din frumuseţile clasice ale Hollywood-ului.

16
/07
/16

Călătorii străini care, încă din sec. XVI, lasă mărturii despre Bucureşti, sunt impresionaţi de bisericile sale. Construite de domnitori, de boieri, negustori sau oameni de rând acestea au împodobit oraşul fără să reziste prea mult în timp. Solul nisipos, pânza freatică aproape de suprafaţă, desele cutremure le-au şubrezit şi ruinat. De fiecare dată însă bucureştenii le-au refăcut, mărturisind o stăruinţă ce face parte din dinamica vieţii urbane.

15
/07
/16

Fiecare timp istoric îşi are instituţiile sale. În România regală au funcţionat Jockey Club, Country Club, Rotary Club, Lion's – societăţi de anvergură internaţională care racordau firesc, statornic, ţara noastră la sistemul de valori proprii Europei.

29
/06
/16

Bucureştiul adevărat este oraşul poveştilor petrecute pe străzile lui. Fiecare plăcuţă de la capătul străzii înmagazinează memorie urbană. Pornind de la numele ei, descoperim întâmplări petrecute ordinioară, indicii despre vechii locuitori, meserii dispărute, amintiri despre clădiri care nu mai există.

27
/06
/16

În urmă cu un secol, în noaptea de 27 spre 28 iunie (1916), în camera-atelier de la parterul casei sale de pe actuala stradă Mendeleev, se stingea din viaţă pictorul Ştefan Luchian. Era casa pe care reuşise să o cumpere din banii câştigaţi de pe urma profesiei sale de „proletar al penelului” sau de „zugrav” după cum singur se definea.

26
/06
/16

Bucureştiul, oraş de câmpie, dezvoltat haotic, fără socoteală, arareori şi-a marcat pentru veşnicie cimitirele. Morţii au fost îngropaţi în jurul bisericilor ori pe la margine, în mahalale; mulţi din ei au fost uitaţi şi meniţi să urmeze vorba biblică: „din pământ te-ai întrupat, în pământ ai să te întorci”.

26
/06
/16

A fost idolul unei țări întregi. Adolescentele de la pension dormeau cu poza lui sub pernă, visând să devină artiste. „Prințul operetei românești” are astăzi bust în parcul Kisellef. O stradă din Bucureşti se numește „Nae Leonard” și un teatru din Galaţi îi poartă numele: Teatrul Muzical „Nae Leonard”.

22
/06
/16

Vlad Mugur a fost regizorul care l-a impus pe George Constantin în faţa comisiei de admitere de la Facultatea de Teatru, intuind talentul său uriaş. A fost profesorul “generaţiei de aur”, care a absolvit la începutul anilor '50. A condus teatrul din Cluj şi Teatrul Odeon din Bucureşti.

21
/06
/16

BUCUREȘTIUL DE TOTDEAUNA Cu mai bine de 200 de ani în urmă, Dâmboviţa era o apă capricioasă, năvalnică şi care, la vreme de ploaie repede inunda cele 17 hectare ocupate acum de parcul Cişmigiu.

08
/06
/16

Între 1893 şi 1902, Caragiale a deschis mai multe berării în Bucureşti, Paşcani, Iaşi și Buzău, „din nevoia de a studia mai bine tipuri de oameni”, după cum povestea Vlahuţă în amintirile sale. Afacerile au falimentat, dar au rămas poveștile… Caragiale a murit pe 9 iunie 1912, la Berlin.

06
/06
/16

Veniţi din Balcani, negustori prin vocaţie, umblând în mai toată Europa Centrală cu rosturi bine statornicite în marile târguri, cum a fost cel de la Lipsca, aromânii şi-au găsit foarte adesea temei în ţările române. La Bucureşti, una din familiile cele mai cunoscute a fost lui Dimitrie Capşa.

24
/05
/16

Dintre alogenii cu care românii convieţuiesc de sute de ani, ţiganii ocupă un loc aparte. Condiţia lor socială, de severă dependenţă, nu i-a împiedicat pe unii din ei să devină răsfăţaţii societăţii. E vorba de lăutari. La toate petrecerile, de la cele domneşti la cele din duminicile pline de animaţie în cârciuma de mahala, lăutarul,  neştiutor al „boabelor” (citeşte: notelor), i-a cucerit pe români.

17
/05
/16

În 1951, Constantin Brâncuşi a făcut statului român oferta de a-i lăsa moştenire 200 de lucrări şi atelierul său din Paris. Membrii Academiei Române au refuzat-o. Sculptorul a murit în 1957, la Paris, cu inima tristă pentru că nu s-a mai putut întoarce în ţara sa.

13
/05
/16

Pe locul de azi al teatrului ODEON, exista, la începutul secolului al 19-lea, un palat locuit de domnul ţării ; de fapt era o îngrămădire de clădiri, cu stiluri amestecate şi fel de fel de podoabe interioare.