La moartea Olgăi Tudorache…
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-moartea-olgai-tudorache/

Personalităţi din lumea culturală românească au transmis mesaje emoţionante la moartea actriţei Olga Tudorache,. „Doamna Olga, … Vă iubesc. Mulţumesc. Dumnezeu să vă ţină sufletul în palma Lui!”, a scris Oana Pellea pe pagina sa de facebook. „În semn de omagiu, Sala Mare a Teatrului Metropolis se va numi Sala Olga Tudorache”, a anunţat, la rândul său, directorul acestei instituţii, George Ivaşcu.

Un articol de Petre Ivan|18 octombrie 2017

Actorul Florin Piersic își aduce aminte de Olga Tudorache cu plăcere și cu emoție și spune că simte, la moartea acesteia, o picătură de otravă în inimă.

Atât era de legată de profesia, de actorii care se produc pe scenele românești, era omul care aparent părea dur, dar de fapt avea o inimă mare….Bineînțeles că am văzut-o în multe spectacole și, când am aflat dimineață că a plecat dintre noi, am simțit, așa, un fel de ‘picătură de otravă’, o picătură de otravă în inima mea, care întotdeauna îi aparținea. Cei care mă citiți acum probabil că înțelegeți ce senzație și ce curent m-a cuprins pe mine știind-o nu numai ca artistă, ci și ca vecină de bloc. Ne vedeam destul de rar, dar când ne vedeam era o atmosferă, un fel de adiere de prietenie, de bunătate, de înțelegere, de…. Știa absolut tot.  Dumnezeu s-o odihnească. – Florin Piersic

Carmen Tănase i-a mulțumit Olgăi Tudorache „pentru tot”. „Acum e liniște, Regina mea mamă! Vă mulțumesc pentru tot!”, a scris actrița.olga tudorache

Români, a murit OLGA TUDORACHE…! O ARTISTĂ cât pământul ăsta! Profesoara mea, mama mea! – Florin Călinescu.

Actorul Bacs Miklos, directorul Galei Tânărului Actor — HOP, a scris: „How fragile we are… Zbor lin, Doamna Olga…”.

„Mă uit pe wall și nu știu cum să mă comport. Doamna Olga chiar a murit. Sunt mâhnit, dar și fericit că am fost o clipă alături de domnia sa. Că a murit? Toți o să murim odată și odată. Dar că a trăit, trebuie să-i mulțumesc Lui Dumnezeu! În continuare nu știu cum să mă comport”, a scris Tache Florescu.

În ciuda aparențelor de om dur, de persoană care te rade, Olga Tudorache era un om extrem de vulnerabil. Ea pe dedesubt era un om foarte bun, foarte generos, o actriță foarte generoasă. Se întâmplă destul de rar să ai pe scenă un partener care să te protejeze, să-ți menajeze și jocul tău de scenă, or Olga era unul dintre profesorii care îi învățau pe studenți să fie generoși pe scenă, respectuoși pe scenă. Jocul alături de domnia ei era o oportunitate să furi meserie de la ea. Pe toți îi învăța cât de importantă este disciplina în această profesie, cât de important este să-ți respecți partenerul –  Dorina Lazăr.

„Drum lin către stele, Doamna Olga Tudorache…”, a transmis și actrița Mihaela Teleoacă.

Doamna Olga, … Vă iubesc. Mulțumesc. olga tudoracheDumnezeu să vă țină sufletul în palma Lui! – Oana Pellea

Sala Mare a Teatrului Metropolis se va numi Sala „Olga Tudorache”

Directorul Teatrului Metropolis, George Ivașcu, a deplâns moartea marii actrițe Olga Tudorache și a anunțat că instituția de cultură pe care o conduce va omagia personalitatea acesteia, Sala Mare urmând să-i poarte numele. El a amintit că Olga Tudorache a urcat ultima oară pe scenă într-un spectacol la Teatrul Metropolis.

Olga Tudorache a fost una dintre actrițele care avea o asemenea încărcătură încât tăcerea ei vorbea și, din păcate, astăzi, tăcerea ei este gravă, e dură, e tristă. Am cunoscut-o foarte bine. A jucat la Teatrul Metropolis ‘Pește cu mazăre’. A fost ultimul spectacol pe care l-a jucat și în onoarea domniei sale m-am decis ca Sala Mare să se numească Sala ‘Olga Tudorache’. Voi face asta cât de curând, nu știu să spun cu exactitate când, fiindcă în momentul acesta încerc să mă dezmeticesc și eu după informația asta, dar omagierea domniei sale va fi cât de curând. – George Ivașcu

Actrița Olga Tudorache a murit, în cursul nopții de marți spre miercuri, în Secția de Terapie Intensivă a Spitalului Elias.

Foto: Olga Tudorache – facebook

08
/01
/17

Într-o zi de 8 ianuarie (1935) se năștea, la Tupelo, Mississippi, Elvis Presley. La vârsta de 10 ani, acesta primea în dar prima sa chitară. Instrumentul muzical i-a fost oferit viitorului cântăreț cu scuza că bicicleta pe care și-o dorea era prea scumpă pentru bugetul familei...

07
/01
/17

Prima încercare a lui Elvis Presleyde a deveni muzician a decurs după cum urmează: și-a luat inima în dinți și vechea sa chitară într-o mână și s-a prezentat la audiții pentru o preselectie. Din juriu făcea parte cântăreţul Jimmy Denny, căruia nu i-a plăcut vocea lui Elvis. L-a întrebat pe viitorul star din ce îşi câştiga existenţa. "Sunt şofer", a spus Elvis. "Foarte bine - a răspuns Jimmy Denny -, întoarce-te la volanul tău, n-ai ce căuta aici".

06
/01
/17

Astăzi, moda cu „imaginea celuilalt” pare să fi apus pentru Bucureşti. Străinii vin şi pleacă, fără a lăsa mărturii despre oraş. Altădată, călătorii scriau pagini întregi, de cele mai multe ori pe un ton admirativ, flatant. Iată câteva mostre!

29
/12
/16

De sute de ani, odată cu intrarea în post, lumea românească intră într-o stare de înfrigurată aşteptare a şirului de sărbători ce durează până la Sf. Ion. Domnii fanarioţi, aflaţi pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti din 1711 (1716), până în 1821, au adus un plus de culoare ce aminteşţte, în mic, fastul Curţii imperiale bizantine.

10
/12
/16

La începutul epocii regulamentare, în noiembrie 1832, autorităţile statului au simţit nevoia creerii unei publicaţii (Buletinul Oficial), prin care să comunice populaţiei „punerile la cale, măsurile, orânduirile de slujbe, hotărârile de judecată şi poruncile” din diferitele ramuri administrative, ca şi dispoziţiile legislative după care „să se povăţuiască fiecare”.

07
/12
/16

A fost o vreme când ideea de a te cultiva, de a înţelege arta în accepţia ei cea mai diversă, apoi de a colecţiona opere de valoare şi a le expune îi cuprinsese şi pe români. Între aceştia, Anastisie Simu, de obârşie balcanică, cu proprietăţi bine gospodărite în judeţele Teleorman şi Brăila, decide, în 1910, să întemeieze un muzeu.

29
/11
/16

În 1869, „fiica Rinului”, Elisabeta de Wied, căsătorită cu principele Carol, plină de emoţie şi bolnavă de rujeolă, îşi făcea intrarea în Bucureşti, unde avea să domnească alături de soţul ei până în septembrie 1914.

21
/11
/16

„Românul iese la mort”. Această constatare devenea valabilă odinioară mai ales când era vorba de o înmormântare domnească, aşa cum a fost cea a lui Alexandru Suţu, întâmplată în ianuarie 1821.

11
/11
/16

A fost o vreme când Calea Victoriei (Podul Mogoşoaii) era o arteră aristocratică, plină de case boiereşti unde în fiecare zi se întâmpla ceva deosebit: primiri, concerte, baluri, adunări de binefacere ş.a. Una din case, adăpostind azi o instituţie de asistenţă socială, a cunoscut, la mijlocul sec. XIX, o strălucire deosebită.

08
/11
/16

Povestea lor în film se desfășoară pe la începuturile cinematografiei mondiale, în epoca filmului mut, când David Griffith a creat modul de a istorisi o poveste pe peliculă, iar Lillian Gish, datorită regizorului, a devenit o stea de cinema.

03
/11
/16

Autorul celebrelor „mușatisme”, care sunt bijuterii ale paradoxului comic, n-a făcut școală de teatru, dar a scris pentru actor, publicând în „Rampa” și „Adevărul”. Observatorul ironic al vieții, acidul și jovialul umorist, a trăit între 22 februarie 1903 și 4 noiembrie 1970.

30
/10
/16

Zonă seismică acceptată azi de toată lumea, Bucureştiul are o lungă istorie în spate, presărată de cutremure frecvente, distrugătoare şi peste putinţă de prevăzut. Prima consemnare documentară datează din 1681, în domnia lui Şerban Cantacuzino, cu precizarea că „n-au mai pomenit altădată nimenea”.