„Mă găsești când vrei” de Lavinia Braniște (fragment)
https://www.ziarulmetropolis.ro/ma-gasesti-cand-vrei-de-lavinia-braniste-fragment/

Ziarul Metropolis vă prezintă un fragment din romanul „Mă găseşti când vrei” de Lavinia Branişte, publicat de curând la Editura Polirom, în colecţia „Ego. Proză”.

Un articol de Ziarul Metropolis|26 septembrie 2021

Într-un aeroport se întâlnesc un bărbat și o femeie care descoperă, întâmplător, că au aceeași destinație. După călătorie, scânteia atracției pe care au simțit-o unul față de celălalt îi împinge rapid într-o relație intensă, dar în scurt timp apar și problemele. Este o relație din care ea va evada de câteva ori, iar el o va aduce înapoi de fiecare dată, făcând-o încetul cu încetul să devină dependentă de el. Însă cum ar putea să funcționeze lucrurile între un bărbat atât de sigur pe el și învăluit în mister, ce pare să vină de nicăieri, și o femeie ce poartă mereu cu sine eșecul tuturor relațiilor la care a fost martoră, începând cu cea a părinților ei? Răspunsurile, în romanul „Mă găsești când vrei de Lavinia Braniște, din care vă oferim un fragment.

„Tânăra româncă scrie diferit și revigorant, înțepător, curajos, limpede.” (Annette König, Die BuchKönig bloggt)

„Una dintre cele mai puternice voci ale literaturii tinere românești.” (Medana Weident, Deutsche Welle)

„Mă găsești când vrei” de Lavinia Braniște (fragment)

Au trecut câţiva ani şi eu, tot singură, mă ascund în continuare de Victor. Am sentimentul că, orice portiţă ar găsi, ar da buzna din nou în viaţa mea. Despărţirea noastră a fost complicată, am plecat de câteva ori şi el m‑a adus înapoi de fiecare dată, dar la fiecare întoarcere simţeam legătura noastră tot mai slăbită. El era întotdeauna extrem de iubitor şi afectuos, era un înger din visurile mele, dar asta dura doar o săptămână sau două. După care era din nou absent. Se întorcea în lumea lui secretă, iar eu rămâneam singură acasă să‑i păzesc mobila. Şi să mor de dorul lui.

Odată a căzut în genunchi ca să‑şi ceară iertare, ajunsese la astfel de gesturi extreme, pe care nu‑i era greu să le facă, probabil pentru că se simţea cu totul şi cu totul nevinovat.

— Căsătoreşte‑te cu mine, a zis (dacă tot era în genunchi).

Eu mi‑am muşcat buzele şi mi‑am înghiţit orice fel de reacţie.

— Îţi fac un copil, dacă vrei.

— Trebuie să vină din iubire, i‑am zis.

— Dar ne iubim! a spus el.

Şi avea dreptate, ne iubeam, doar că acel carusel de emoţii devenise epuizant.

Poate că, dacă ar fi fost mai limpede şi mai domol de‑atât, nu i‑am fi spus iubire, poate ne‑am fi plictisit. Dar problema noastră n‑a fost plictiseala, ci epuizarea. Şi felul în care orice lucru mărunt ne putea răsturna sentimentele.

Ultimul cadou pe care l‑am primit de la el a fost un tricou verde, cu Totoro. Îl luase, ca atâtea alte obiecte pe care mi le‑a oferit, din aeroport. Un simbol al vieţii lui mai mult decât altceva. M‑am bucurat cum mă bucurasem şi de cana cu Moominpappa sau de ediţia frumos ilustrată din Pinocchio, primite tot de la el, ţinea minte detalii şi genul ăsta de cadou mă topea. Plus că‑mi spunea adesea „ce copil eşti“ şi mă strângea în braţe sau mă pupa pe creştet şi alea erau momente în care cred că mă simţeam valoroasă. Mă bucuram că am ce să‑i ofer, pentru că până la urmă părea să‑l amuze latura mea copilăroasă. Nu m‑au prins niciodată rochiile sau bluzele decoltate sau bijuteriile pe care mi le oferea. Îmi făcea plăcere să mă duc la coafor cu Muchi, dar drumurile mele la salon pentru tuns sau pensat mi se păreau un calvar, eram mereu crispată, aşteptam să rezolv şi să plec şi mă duceam doar pentru că eram incapabilă să mă tund singură. De pensat, mă pricepeam să‑mi pensez doar sprânceana stângă. Insistenţa cu care mi‑a oferit daruri menite să mă facă să mă simt femeie a săpat la rădăcina mea şi a relaţiei noastre. Am simţit că n‑am ştiut să‑i ofer o femeie atrăgătoare şi că singurul lucru cu adevărat al meu care îl încânta şi pe el era ce mai rămăsese din copilul din mine.

Tricoul era ambalat într‑o pungă ce s‑a lăsat cu greu desfăcută la capăt. Când l‑am scos şi l‑am despăturit m‑a cuprins o stare pe care o voi numi tristeţe, ca să nu‑i spun dezamăgire.

Până la urmă nu e nimeni dator să fie îngerul din visurile tale. Trăim într‑o lume în care suntem cu toţii liberi de contract.

Lavinia Braniște s-a născut la Brăila, în 1983, și a studiat literatură și limbi străine la Cluj și București. A scris poezie, proză și literatură pentru copii. La Polirom i-au apărut volumul de proză scurtă Escapada (2014) și romanele Interior zero (2016), care a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2016 și a fost tradus în germană și polonă, și Sonia ridică mâna (2019), care a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau” 2019, Premiul pentru Proză al revistei Ateneu, ediția 2020, și Premiul Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei, ediția 2020, secțiunea Proză, și a fost tradus în limba germană de Manuela Klenke și publicat de editura mikrotext din Berlin.

Fotografii de Alex Gâlmeanu și Cosmin Gogu

 

28
/07
/22

Vă invităm să descoperiți trei cazuri care au marcat istoria spionajului mondial, dezvăluite în cartea „Lumea secretă. O istorie a serviciilor de informații”, recent apărută și în limba română, la Editura Trei.

22
/07
/22

Biblioteca Metropolitană București (BMB) prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București reîncepe proiectul Biblioteca la firul ierbii desfășurat pe parcursul a 4 ediții: 23 și 30 iulie în parcul Drumul Taberei și 13 și 20 august în parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR).

19
/07
/22

Institutul Cultural Român, rețeaua de reprezentanțe și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR), îl aniversează, printr-un proiect online difuzat global, pe celebrul scriitor român Norman Manea, supraviețuitor al Holocaustului, una dintre marile conștiințe ale lumii contemporane, care împlinește venerabila vârstă de 86 de ani.

19
/07
/22

Zilele acestea a plecat spre librăriile din întreaga țară ediția în limba română a romanului Sărutul femeii-păianjen, cea mai cunoscută carte a scriitorului argentinian Manuel Puig, publicată în traducere de Editura Pandora M în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction (traducere de Ilinca Ilian). Romanul a fost ecranizat cu succes în 1985, în regia lui Héctor Babenco, filmul aducându-i un Oscar actorului William Hurt, iar peliculei mai multe nominalizări, inclusiv pentru regie. În 1992, musicalul cu același nume a fost montat pe Broadway, piesa fiind recompensată cu Premiul Tony.

18
/07
/22

Poezia înseamnă viață trăită și mult mai mult decât atât. Dincolo de o armonie și de o știință a cuvintelor, poezia se leagă de orice simțământ omenesc, de orice nuanță a firii noastre. Poetul Teodor Burnar ne invită într-o astfel de lume, unde viața trăită estre portretizată cu realism și unde cuvintele devin purtătoare de emoție într-un labirint lăuntric.

18
/07
/22

Joi, 21 iulie, Festivalul Internațional de Literatură din Roma îl are ca invitat pe Mircea Cărtărescu, la Stadium Palatinum din Roma. Letterature-Festival Internazionale di Roma este o manifestare literară anuală de mare anvergură, cu o tradiție de 20 de ani, în cadrul ciclului de evenimente culturale „Estate Romana”. Festivalul propune în fiecare an o serie de serate de lecturi de texte inedite ale unor apreciați scriitori italieni și internaționali, cu intermezzo-uri coregrafice și muzică live, în spațiul feeric și deosebit de sugestiv de la Stadium Palatinum.

13
/07
/22

La Curtea Veche Publishing se află în pregătire prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean - „Volodimir Zelenski. În mintea unui erou” de Régis Genté și Stéphane Siohan.

04
/07
/22

Heather Morris, autoarea bestsellerurilor Tatuatorul de la Auschwitz, Călătoria Cilkăi și Trei surori, vândute în peste 15 000 000 de exemplare în întrega lume, vine la București și se va întâlni cu publicul în cadrul a două evenimente, pe 4 și 5 iulie.